Pagini

4 iun. 2013

Limbi străine: tri tuc

Eurythmics-Sweet dreams
Există un proverb vietnamez care sună ciudat şi care înseamnă de bine.
Tri tuc,tien tuc,dai tuc,ha thoi tuc.
Se traduce cam ca.
Destul de bine,e de-ajuns.De-ajuns e de-ajuns.

Eu stau doar cu Omul Tată.Nu m-aş plânge,clar,de-o familie pe care-o aveam până la ai mei 11 ani,da' nu pot să mă plâng nici acum des de traiul pe care-l primesc din partea Omului.
Apartament cu două camere,o baie şi-o bucătărie.Camera mea are,probabil patru paşi de picioare pe trei.Sau invers.Am un pat,un birou,două măsuţe,un dulap,iar ăsta e locul unde sunt eu cu toate ale mele.Baia are un toilet care e al doilea pat dimineaţa,o chiuvetă,o oglindă şi-o cadă cu băi bune,camera e mică,simplă şi cred,ieftină,iar pentru mine e intimă.
Merg cu bus sau orice în comun la orice oră,oriunde.
N-am o colecţie de haine,da' toate de le am sunt cu amintiri şi le port bine.Dacă n-am HşiM,am tricouri reciclate.N-am nici vreo colecţie de încălţăminte,da' toate de le am le port bine.Dacă n-am Converse,am teneşi la 40 de lei.Puţine sticle de parfum.Un telefon vechi la care vorbesc şi scriu.Un calculator nu nou.
Toate astea îmi sunt bune şi de-ajuns.
Nu mânc la restaurante pentru că nu le pot suporta.Cafenelele şi barurile mele preferate sunt nişte locuri ieftine,unde berea e cinci lei sau gratis.Da' astea sunt locuri doar între noi.Şi dacă nu-s baruri,sunt sub cerul liber.Nu mânc nici ce-i mai scump şi mai bun,iar în unele zile o să vreau doar cartofi şi roşii şi salată.Unul din deserturile mele de-l pot mânca continuu se face din făină albă,apă,ouă şi brânză.Colţunaşi de la bunica.Dacă mai am un măr,o să-ţi dau jumate ţie şi invers.Dacă avem o ţigară,o împărţim pe fumuri.Şi dacă n-avem zahăr Mărgăritar pentru cafea,punem Aro că tot dulce se face.
Toate astea sunt de-ajuns.

Eu am legături strânse cu oameni care-s acolo când am nevoie şi când doar îi vreau pe ei,care mă cunosc,mă şi ştiu în toate variantele mele,care mă suportă şi acceptă şi iubesc,din zisele lor,pentru că pur şi simplu,o fac.Pentru că eu n-am nici bani să le dau,nici cadouri mari să le fac,nici linguşeli,nici nimic de-astea.Pentru că pe cei de îi am departe,dacă vine vorba de să fim acolo,îi doare în fix cu-n pix în plisc de distanţe şi de diferenţe de ore şi de limbi străine şi de cum,de fapt,astea n-ar fi prietenii.Îi doare la fel de mult ca şi pe mine.Deloc.(la figurat.că la propriu,distanţele dor.)
Eu am oamenii mei buni şi frumoşi şi asta face mai mult decât dulcegăriile lumii.
Toţi aştia îi număr pe degetele mâinii drepte,pentru că prietenii se numără aşa.La mine.
Toţi aştia sunt de-ajuns.

pampam.





2 comentarii:

  1. Lucrurile scumpe te pot face câteodată să te simţi ca un snob și alţi snobi, la rândul lor, te pot trage după ei. Și de acolo pornesc toate lucrurile alea bizare. Cafeluţă nu-știu-unde cu nu-știu-ce "amici", unde cafeluţa aia de-un deget poate umple o halbă de blondă cu malţ in 13, să zicem.
    Sper că n-am luat-o din nou pe arătură. :d

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))
      nop.lucrurile scumpe te fac snob,iar snobii sunt unii din cei mai enervanţi.plus că degetu' de cafeluţă cu amicii nu se compară cu berea şi prietenii ştiu de ce.

      Ștergere