19 iul. 2013

10 de băgat în seamă

Hugh Laurie
Omu' cântă blues la fel de bine cum îl joacă pe dr.House.Pentru cei care nu urmăresc House,omu' cântă blues atât de bine cât să-l asculţi.
Samsara
Visually breathtaking
Everything is illuminated
Donnie Darko
Pulp Fiction
Mozart and The Whale
Down with love

Şatra-Zaharia Stancu
Despre căruţe cu covilitr,război şi ţigani care n-au pretenţia să fie numiţi romi.

Lolita-Vladimir Nabokov
Nu m-am prins de ce unii ridică altare numa când aud Lolita.Cartea nu a atât de bună pe cât am crezut.Din cele 300 de pagini,dacă mai scoţi vreo 20 de pagini despre natura americanilor în detaliu care arată frumos dacă imaginezi,da' care se lungeşte prea mult,alte 20 despre fizicul vecinilor şi-a altora care apar o singură dată,adică atunci când le descrie fizicul,mai rămâi cu ceva pagini de poveste întinsă la infinit şi cu ceva paragrafe scrise bine de tot.Nu zic că e o carte plictisitoare pentru că m-aşteptam să fie episoade de amor descrise atent,pentru că n-ar fi avut cum să fie aşa.O zic pentru că n-are ceva.În afara ideii de relaţie a lui Humbert,bărbatul tată vitreg cu fetish pentru copile,cu Lolita,copila fiică vitregă imorală cu fetish pentru bărbaţi,cu lecţii atât de bine învăţate cât să joace oamenii mari pe degete,n-are ceva.

Jocul lui De Niro-Rawi Hage
De Niro nu e Robert De Niro,iar jocul e cu un Revolver cu butoiaş,butoiaşul cu 5 spaţii pentru gloanţe,din 5 spaţii se ocupă doar 3 sau 4 şi fiecare de intră în joc învârte de butoiaş la nimereală şi apasă pe trăgaci.
Dacă nu suporţi Sandra Brown,o să-l iubeşti pe Rawi Hage.

Vântul se înteţise.Mirosea tot mai mult a apă sărată.Mă gândeam la casa mea. Am încercat să mă gândesc în ce direcţie ar fi,dar mi-am dat seama că eram pierdut pe pământul plutind undeva departe,ca şi cum cartierul meu s-ar fi pierdut la orizont purtat de valuri,ca şi cum palma mea de pământ,cu războiul acela şi părinţii mei morţi,ar fi dispărut legănat de mare. [...]Pierise măturat de flux. [...] Deodată,apăru o potârniche şi îmi spuse: Nimic nu e veşnic.O să-ţi aduc o ramură când munţii plutitori îţi vor fi mai aproape de picioare.
Mă plimbam pe punte,valurile se spărgeau şi-mi mânjeau faţa cu albastru marin,când vaporul s-a înălţat pe creasta uni val,mi-am întins mâna,am atins cerul,l-am tras în jos,am privit pe deasupra lui,pe urmă i-am dat drumul.A sărit la loc,a tremurat puţin şi a încremenit.
Moustafa s-a aşezat lângă mine şi m-a întrebat:Vrei nişte haşiş?
Am dat din cap zâmbind.
[...]ne-am răsucit haşiş gras într-o fâşie subţire pe care am decupat-o cu o foarfecă uriaşă din pânza întinsă a cerului. [...]Mi-am ridicat braţul şi am aprins ţigara de la jarul unei stele,Moustafa a înhăţat vântul şi l-a apăsat în coşul pieptului.Apoi mi-a întins şi mie vântul,cerul,focul,le-am dus la gură,le-am absorbit ca o gaură neagră,le-am dat drumul. [...] au coborât la suprafaţa apei,s-au legănat pe valuri,au ademenit un banc de peşti zburători care se învârteau în rotocolul de fum şi le cântau maimuţelor sclave din adâncuri melodii ultraviolete,acvatice,iar acestea îngânau melodia în zgomotul sacadat al maşinilor ce sigilau conservele de ton,acorduri dulci amintind de sunetele junglei,de habitatul lor distrus demult,de culcuşurile lor pe crengi tremurătoare.

pampam.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu