5 mar. 2014

Fete

Mi se pare stupidă chestia asta cu tipele de maxim 18 ani, care se cacă pe ele cu soacre, cumnate, cumnați, căsătorii, copii, m-am mutat la soacră-mea,  soacră-mea îmi face mic dejunul, cumnată-mea mă iubește, mă simt ca o prințesă în fiecare dimineață, ne gândim la nume pentru copii, oh, dar vai, am o nouă vânătaie de la ăla, că știe să muște gâturi ca un animal și nu e nimic anormal în toate astea.

Păi, bă, unde mai e perioada aia a ta de adolescență naivă spre maturitate, pe care-o trăiești ca un adolescent între naivitate spre maturitate, să-ți aduci aminte că te-ai lovit cu capu' de toate de care trebuia să te lovești. Nu că la 18 ani soacră-ta îți prăjea ouăle perfect cum se prăjesc ouăle și în fiecare dimineață te trezeai cu respirația urât mirositoare a iubitului tău și totul era atât de romantic.

Perioada când descoperi la ce se refereau alții când ziceau despre fluturii din stomac și despre cum te ia cu bine, cu rău și iar cu bine și fix când te ia cu și mai bine, tre să pleci acasă sau la liceu sau undeva, că nu tre să se vadă c-ai lipsit și ești mândră sau fericită că ai ajuns să trăiești zilele astea palpitante cu primul tău suflet pereche.

Sau unde mai e mesajul ăla sfânt pe care-l aștepți cu ochii în telefon ca s-auzi hai la mine, că-s singur și te duci cu toată fericirea și cu toate zâmbetele de fetiță fascinată de cel mai mișto tip al ei și pe drumul de câteva minute, tu ai timp să fantazezi fără număr. Și după ce te-ai dus, îți dai seama că nu ești chiar cu toate hainele pe tine și asta nu neapărat pentru că ai făcut prostioare rapide, ci pentru că e la fel de comod ca la tine acasă, doar că e posibil ca maică-sa sau oricine să intre pe ușă atunci. Așa că începi să te îmbraci și-n timp ce te îmbraci descoperi că ai mai multe viteze, nu doar aia a melcului.

Sau unde mai e fericirea maximă când primești ceva și nu știi pe unde să-l ascunzi ca să fie bine păstrat, da' să nu-l găsească nimeni și cu prima ocazie când ești singur să te uiți din nou la el.

Mirosu' ăla pe care-l recunoști oriunde și pe care abia aștepți să-l miroși când vă vedeți, expresiile, zâmbetele, gesturile, locurile, senzațiile, orice răhățel care poate nu contează foarte mult, da' le apreciezi, că le vezi așa, răruț-drăguț, timid, până nu te mai saturi.
Sau unde mai e tot farmecul anilor ăștia prea tineri pentru lucruri serioase, soacre și alte prostii, când tu îl faci să dispară conștient și te mai și lauzi cu asta, cu maică-ta care s-a luat cu taică-tău la 18 ani și-ți dă voie și ție să te crezi mare.

Adică de ce să trăiești așa zisele iubiri simple, intense, cu crize în pernă și cu lucrurile mici, cu răspunde naibii la telefon și cu pisi, mi dor de tine și te vreau, dar e mama sau tata sau liceul sau facultatea sau munca, când poți să-ți cari toată viața la el acasă? Maică-sa să te țină în puf ca pe o întreținută, să luați masa împreună de complezență, să nu fii chiar în largul tău, că dacă nu te place sau nuștiuce, să ai grijă să nu se audă cum faci pipi din primele zile, să mânci cu grijă ca să nu le distrugi viceul, ăla să știe când te duci să-ți schimbi absorbantu' sau tamponu' și să creadă în secret că ești scârboasă cu sângele care curge din tine, de-astea de viață casnică.

Și nu m-ar interesa dacă n-aș fi nevoită să ascult lauda de sine și povești nemuritoare, da', mai ales, personale, despre sexu' de azi noapte, mușcăturile pe gât și soacre care fac cafeluța, în timp ce eu vreau să-mi mânc pachetu' în pauză și-n liniște, ca să nu-mi rămână în gât.

Nici măcar nu înțeleg cum ajung alții să facă din asta o împlinire absolută a vieții lor, ca și cum li s-ar termina viața și n-ar avea timp de toate, fără să-și dea seama că ei și-o scurtează, da' zău dacă m-aș lega de asta când n-ar mai trebui să ascult lucruri pe care nu vreau și nu trebuie să le aflu de la oameni cu care n-am vreo treabă.

Din cauza genului ăsta de tipe ajung eu se aude da' tu când îți mai faci un iubit, da' tu când vrei să faci un copil, da' tu când vrei să te-așezi la casa ta, da' tu când îți faci o viață ca tot omu'?
Și-atunci eu abia aștept să le zic da' voi când o să vă vedeți de viețile voastre triste și nefericite pentru mine, dar fericite și normale pentru voi?

Și nu, nu e normal să fii logodit sau căsătorit pe facebook când tu abia ai primul sau al doilea buletin, nu e normal să te lauzi că soacră-ta te ține în puf la ea acasă și nu e normal să crezi că astea sunt niște lucruri cu care dai peste nas altora, așa cum cred și alea cu copii că le fac în ciudă tipelor fãră și așa cum cred și alea cu soți(i) că le fac în ciudă tipelor fără.
pampam.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu