Pagini

14 aug. 2014

Atunci când ții prea multe rahaturi printre amintiri

Am prins ploaia de stele pe la 11 și 10, cu luna plină în spate, 3 nopți cu lună plină, cu aceeași dorință pe care-o pun de 2 săptămâni, mereu îmi pun dorințele până se îndeplinesc, nu contează dacă niște resturi de roci nu m-ajută cine știe ce, într-o super liniște. Un răsărit când am plecat și-un apus când m-am întors, aerul ăla tare în care singurul fum e fumu' de când gătește bunică-ta la plită și cel mai verde miros de verde, pentru astea rezist mare parte din an până plec din oraș și mă disperă fiecare țăran venit din Spania care-și mai ridică, cu fiecare vară, câte-o casă cu 4 etaje și 5 băi la mama naibii, poalele pădurii, nu s-ar mai sătura de pus bolțari și dat găuri în locuri în care n-are sens și-n care nu se potrivesc.
Și-am găsit-o pe bunică-mea care crește roșii cherry și nu știe că-s roșii cherry, care îmi dă fețe de masă tricotate, că poate-mi găsesc un băiat bun care vrea față de masă pe masă și care, când am plecat, mi-a zis ai grijă de tine, că tu te termini cu mintea și capu'.

Așa am ajuns eu cu 40 de minute de meditație pe zi și 2 saci de gunoi cu rahaturi care crezi că-s amintiri, da' care, când dai de ele, te-ajută la fel de mult cât cel mai urât flashback al tău. Doar că astea sunt mai multe, mai la vedere și mai inutile, e imposibil să nu dai cu ochii de ele și să nu te simți aiurea pentru atunci când era nașpa și-ai făcut porcării pe care-ai fi putut să nu sau pentru atunci când era bine și nu mai e acu' sau pentru atunci când orice.

Lucruri de la tipi cu care nu mai ai treabă de-un an și ceva, fugi de ei în supermarketuri, da' bine că le ții mesajele de dimineață, că-ți plăcea să te trezească neapărat, chiar dacă te trezeai înainte s-aștepți, poeziile perverse, tricourile, felicitările cu urși, ambalajele, țigările nefumate, atențiile, măslinile. Jurnalul din a4a-a5a în care scriai cum îți place ție de vecinu' de joacă de la bloc. Cadouri de la prieteni care nu erau cadouri, erau ceva din obligație și care nu erau prieteni, erau ceva de umplutură, nu ne suportăm, dar trebuie, noroc că liceul se termină într-un final și nimeni nu tre să mai suporte pe nimeni. Desene de 8 martie din clasa a4a pe care maică-ta n-a putut să le mai păstreze, c-avea deja prea multe. Toate caietele din 1-12 care sigur te mai ajută cândva să mai scoți un 5. Abecedarul din clasa întâi, cine știe, poate uiți și te-apuci iar de la zero. Carnete de note în care ai doar fb, că toată lumea lua fb. Hărți din 1600. Reviste Bravo de la 14 ani, când era primul poster cu Pink cu păr roz. Tablourile și hârtiile din 8 ani de arte, atâta mi-a rămas de la acest minunat și încă în viață liceu și atâta țin la perioada asta că sunt bucăți la ghenă.

În 2 săptămâni plec de-acasă și bagajele mele înseamnă haine, cărți, cercei, cearșafuri și tigăi. Mă simt ca ăștia care se duc la moaște și zic că renasc.

pampam.

8 comentarii:

  1. Lasa ca va veni un moment cand vei renunta la toate ca nu vei avea loc sa-ti bagi sifonierul in prima ta casa. Vor ramane in cutii la parinti, dupa care vor lua calea reciclarii. Stiu ca sunt multe , trebuie sa rezisti inca putin!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))am așa un sentiment că o să dureze o veșnicie până la prima mea casă. toată viața mea o să fie în cutii

      Ștergere
  2. Ia stai așa. Unde zici tu că pleci? ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. băi, cică li s-a făcut milă și mi-au ridicat ăștia un cort în vamă, acolo pe colț sau așa. mă mut la mare. adică bucurești

      Ștergere
    2. Mare ai vrut, (foarte) mare ai găsit. Las' că te dai cu vaporașul prin Herăstrău. Sau fugărești rațele prin Cișmigiu.

      Ștergere
    3. mnu, glume sadice, nu le-ascult

      Ștergere
    4. Hai că-i frumos prin București, dacă știi să îi descoperi latura ... sensibilă.

      Ștergere
    5. sigur, atâta că e mare, aglomerat și rapid. te ia cu capu'

      Ștergere