Cum să mori din răceală

Nu tre să faci nimic. Numai să fii tip și să răcești.

A mai văzut cineva cum face un tip care bolește? Cum se transformă de la o simplă răceală? Cum lumea se apropie tot mai mult de Armaghedon și afară începe să plouă? Cum nici cel mai bun psiholog, nici Oprah în emisiune n-ar putea să-l calmeze puțin? Oare Bacovia o dăduse deja în gripă? Dar nici măcar când e răcit, posibil doar când simte că-l atinge un început de răceală, fie ea chiar și ușoară? Când doar îi curge nasul timp de 2 șervețele din pachetul de 10, strănută o dată pe zi, și-l doare puțin la ceafă, cât să doarmă și să se trezească fericit și sănătos? Când răcește pur și simplu, așa cum răcesc oamenii cât sunt în viață, pentru că curent, vreme aiurea, astenie, deși ei cred că sigur li se întâmplă ceva ciudat, sigur e ceva care nu se explică în cuvinte, și sigur le-a pus gând rău, ce naiba o mai fi și asta.
Știe cineva un loc în care putem noi, tipele și restul ființelor care nu invocă sfârșitul lumii la o răceală, să ne adunăm până le trece capul și le curg cei 2 muci? Sau nu s-a gândit nimeni la așa ceva încă?

Pe bune acum.
E o chestie de strategie pe care o fac doar tipii ca să bage până și răceala în depresie și s-o facă să renunțe cât mai repede? E o chestie de corpuri diferite, deci tipuri de răceli diferite, iar răceala lor e, de fapt, de 10 ori mai răceală ca a noastră, și sfârșitul chiar se întâmplă înăuntrul lor? Adică de ce tipele funcționează cu pastile sau ceai sau somn sau legume sau aer sau doctor, și tipii funcționează cu ooofff, nu mai pot, pastile sau ooofff, o să mor, ceai sau ooofff nu mai pot-o să mor, somn sau ooofff nu știu ce să mă mai fac sau ooofff viața mea sau ai auzit-o pe-asta?, ai auzit cum am tușit?, asta e, semnul! O să mă izolez sub pătură pentru următoarele săptămâni, ca să nu fac nimic și ca să mă sufoc în speranța că-mi trece chestia asta dubioasă și nemaivăzută. Dar să știi de pe acum că alea 6 beri din frigider poți să le dai abia după ce mor. Și lasă, nu mai încerca să faci, să dregi, să ai grijă de mine, că eu oricum mor. Măcar dacă știam ce am, dar așa mor degeaba. Of.

Bă, du-te și ia o pastilă.
Nuu, ce pastilă, că nici pastila nu mai are efect. Le iau pe toate acu și să vezi că până diseară tot mor eu.
Bă, du-te de fă-ți un ceai și niște infuzie.
Nuu, ce infuzie să mai fac, că degeaba. Mi-e dat să mor de răceală, mor de răceală.
Aha, deci știi ce e.
Eh, c-o fi răceală, n-o fi, cine știe.
Bă, du-te de fă-ți un ceai, ia o pastilă și culcă-te.
Nuu, ce să mă mai și culc, că dacă mă culc, sigur mor în somn. Mai bine consum energie în timp ce-mi plâng de milă. Eu cu mine, împreună până la moarte.
Un vin fiert.
Nuu, ce, acu să mor și beat, n-am chef de vin fiert, n-am chef de nimic în viața asta crudă și neagră.
Bă, du-te la doctor dacă zici că nu te-ajută astea cu ceva.
Nuu, ce să-mi facă doctorul, nu vezi că nu mai trece, n-ai ce-i face. Până aici mi-a fost.

Armaghedonul nu vine atât de des pe cât cred tipii când bolesc, pentru că s-ar plictisi și el. Plus că n-ar mai fi atât de special, iar filmele despre el ar deveni un clișeu și mai plictisitor. Tipii, în schimb, nu se vor plictisi niciodată să se plângă. Și nu vor obosi. Și fiecare răceală va fi bine primită, atâta timp cât putem să ne mai plângem. Adică cât pot să se plângă. Adică cât încă mai au puterea să creadă și să-i dispere pe ceilalți cu ideea că înăuntrul lor se naște, crește, se dezvoltă o ciudățenie malefică și înfometată de viață.

pampam.