Adulții sunt niște babe comuniste

Am aproape 20 de ani și fac lucruri de adulți pe care nu toți adulții le fac. Probabil și tu faci la fel. Ai multe job-uri și mergi la facultate, plătești câtă apă consumi și faci economie la pateu pe pâine. Treci printr-o rutină banală, dar aglomerată, și discuțiile cu prietenii nu mai sunt la nivelul ăla de *uite-o frunză, hai să râdem*, ceea ce-i mișto. Ghici ce.

Cu toate astea, cu toate experiențele scârboase de viață prin care ai trecut, cu toate lucrurile pe care le-ai învățat, cu toate căcaturile, cineva peste 25 de ani se va lua de tine constant. Cât timp ai între 10 și 25 de ani, cineva matur se va lua de tine constant. Nu de cazul ăla clasic și super cunoscut, când ai 16 ani și probleme false. De tine, pur și simplu, ca om mai tânăr și mai nașpa decât el. Mucea ce ești, pubertule, copii care abia descoperă cum să sex, naivilor, proștilor, adolescenților cu coșuri coapte, nu știți ce e viața, aveți de învățat, ce proști sunteți voi, ce adult sunt eu la cei 30 de ani.
Cui îi pasă, serios?
Cui pasă că ai 30 de ani, un job din care-ți plătești chiria și-un mod automat pe care trăiești? Ai învățat să agăți în bar și știi cum funcționează lumea. Unii dintre noi fac lucrurile astea fără să fie bătrâni, și dacă nu sunt niște guru în ale vieții, vor ajunge. Cu toții vom face asta la un moment dat. Aproape toți. Atunci lumea va fi brusc adultă și mișto. Ca și cum faza asta cu adult care n-are coșuri și știe să sex bine te face ceva mișto.
Nu-i pasă nimănui.

Cu atât mai puțin cu cât descoperi cât de neinteresant e să nu mai ai 17 ani, când nu era nevoie să te cunoști pe stradă cu femeia aia de la curent care-ți primește facturile. Și nu era nevoie să-ți iei libere și pauze, pentru că nu mai poți să te împarți între munci. Și nu era nevoie să ai agende cu program peste care nu poți să sari.
Chiar vrei să lași 17 ani, doar pentru că un disperat matur îți zice că haha, ce plod ești încă, vorbim peste 10 ani. E o babă de 30 de ani care-a uitat că era un pubert jenibil cu păr slinos și-un leu în buzunar. E o babă care se ia și de restul babelor de autobuz, și de tine. Doar el e miezul. Nu e ca și cum mori dacă nu ajungi așa. Nu e ca și cum trebuie să ajungi ca el cât mai repede.

Uite un exemplu de banalitate profundă.

Îmi iau liber o zi, înainte să ajung la alea 2 job-uri de adult. E o pregătire sufletească.
Mă trezesc exagerat de dimineață, (un lucru oribil) ca un adult cu muncă. Am echipe cu colegi mișto, dar se întâmplă să ai echipe cu colegi pe care nu-i înghiți. Ca un adult. N-o să fie plăcut. Primesc o listă de sarcini de la șefii mei, pe care trebuie să le fac într-un anumit timp. Adulții au șefi. Sunt niște sarcini ok, dar se întâmplă să ai sarcini nasoale, care te vor face să-ți urăști viața și să vrei să fii boschetar pe punga ta. În unele cazuri, șefii sunt la fel de nasoli ca și colegii, deci te vei simți ca fiecare porc la tăiere pe care l-ai mâncat de fiecare Crăciun. Exact ca un adult.
După 8 sau 12 ore de sarcini și șefi și colegi, ajung acasă. Mânc prost, număr bani de dat și mă plâng la oameni care se plâng la mine. Realizezi cum a trecut timpul și cum nu mai poți să te culci pe banca de la școală. Te întristezi.

În mod normal, faci asta 5 zile din 7. 5 zile din 7 îți repeți mantre și replici motivaționale inventate de tine. La modul hai, rezistă pentru weekend. Hai încă puțin, prietenii tăi te vor alina cu niște butoaie de bere. Hai că poți, o să se termine și-o să ajungi acasă să mânci, să ce vrei tu. Hai, n-o s-o ții toată viața așa. Hai, c-o să fie bine. Hai încă o zi, o zi înseamnă bani.
Hai, că vine o vreme în care ne lovește norocul pe fiecare și-o să ai o muncă relaxantă și plină de plăceri infinite, chestia aia la care visezi și pentru care te pregătești.

Și asta e. Dacă n-ai ajuns vreun artist care-și face programul singur, viața ta se rezumă la weekend și câteva ore libere pe săptămână. Știi diminețile din liceu, când nu te duci la primele 2 ore, că nu se întâmplă nimic, așa că mergeți la o țigară? Nu le mai ai. Doar bucură-te de ele cât timp nu ești încă o babă comunistă. Știi pe enervanții ăia care-ți scot ochii cu faptul că ei cresc, îmbătrânesc și mor mai repede decât tine, iar tu nu? Chiar sunt enervanți. Să nu fii unul din ei. Știi că ai tot timpul să ajungi un iisus înțelept pe lume? Nu e nevoie să te bați cu ăștia în cine e mai zeu.

pampam.