Mai bine ne îndrăgostim pe jurnalele vampirilor

Să plângi sau așa-zis suferi pentru tipi e o fază adolescentină. Începe, plângi, se termină. Așa cum e și faza cu marea iubire la 16 ani de care râzi mai târziu. Mai târziu o să suferi poate pe bune legat de iubitu' tău care te-a lăsat la 40 de ani după ce v-ați iubit nebunește și lumea ți-a căzut în cap.
Asta cu nu merită să plângi sau suferi pentru băieți e o frustrare de tipă care se crede zmeu. Numa' poeții mai aveau probleme de-astea de neînțeleși, de-aia erau singuri și triști și-au scos poezii pe care să le învăț zi-noapte pentru bac.
Nu e ca și cum vorbim de niște gunoaie pe care nu le-arunci la coș că nu merită și le lași pe unde apuci. Vorbești tot de tipu' pentru care crezi c-ai face orice la 16 ani. Sau nu e ca și cum ai un timp de plâns ediție limitată și nu poți să-l irosești cu tipii ăia de te lauzi că-i iubești veșnic. Sau nu e ca și cum e bun și pe placul tău doar când îți aduce flori de sf valentin și-apoi, când nu, e jegul ăla pentru care nu merită să plângi, să suferi și să-ți irosești lacrimile prețioase de prințesă de rasă superioară.

Oricum nu plângi că merită, plângi ca reacție, că-ți vine.
Și oricum nu plângi pentru că nu mi-a răspuns-e cu alta-vreau să mor ori pentru că nu mă vede pe holu' liceului, deși nu știe că-l plac în secret și n-am vorbit niciodată.
Plângi și te stresezi pentru lucruri de genu' o prietenie de 3 ani, 1 an din 3 de relație și-apoi în aer fără niciuna din astea 2.

Căcatul se moștenește și la fete de 15 ani a căror viață se învârte în jurul singurilor 2 tipi din jurnalele vampirilor (sau oricare alte personaje kitschoase), niște păpuși de ceară de-ți plâng ochii cât de perfecți par, se udă, au fantezii, se căsătoresc, fac și copii doar cu ăia, că-n rest, ele nu vor plânge sau suferi ca niște fraiere pentru tipi niciodată. Ce te face la 15 ani să crezi că tipele-s fraiere, când viața ta e legată de niște personaje?
C-așa am auzit-o pe-o tipă zicând că tipii gay îs scârboși că și-o trag în fund, da' vine o zi când și tipele straight și-o trag în fund. Și c-așa aș putea zice că n-o să fiu proastă să mă căsătoresc niciodată, de aici să iasă că toate căsătoritele-s proaste, iar unele din ele să fie chiar tipe mișto.
Pentru că dacă spui n-o să sufăr ca o fraieră, spui că toate-s fraiere. Și e nașpa să crești cu ideea că ești fraieră când plângi pentru oamenii la care ții, chiar și la 16, pentru că ajungi o ignorantă acră.

La 15 ani abia descopeream raiu' bărboșilor, deci n-am plâns la 15 ani pentru tipi. Și nici nu văd de ce-ai începe de pe la 15 să plângi, când încă-ți cauți mărimea, forma și culoarea la sutien. Bine, acum am înțeles că-ți cauți aroma la prezervativ, dar fie, 15 e doar începutul, genul de perioadă în care crezi că te-ai ales cu un prinț pe care-l iubești, dar nu și descoperi asta mai încolo.
Am plâns la 16, după ce m-am prins că nu-i ok să fii rece și nesimțit cu ăia care contează și că, dacă contează, le arăți. Tipu'  contează și la 16-18, pentru că primești, schimbi sau pierzi chestii. Prostii pentru alții, mari pentru tine.
Am plâns la 17, după ce m-am prins că nu te dezbraci când auzi un dezbracă-te de căcat.
Am plâns la 18, după ce m-am prins că nu-i ok când cineva te face să te simți ieftin și în plus.
Că nervi, că ciudă, că cuvinte date și neținute, că nu merge, că merge prost, că te-am așteptat și degeaba, că dor, că amintiri, că de azi ne ștergem de pe unde ne-avem.
Că oameni puțini buni și ăștia pleacă, că m-am atașat de fiecare tip și-a fost aiurea fără, că nu alerg sau mă îndop cu ciocolată sau mă tai. Râd nervos sau plâng. Plângi și la pește când îl arunci în wc, la pisică când fuge, la câine când e bolnav, la o zi cu fundu'-n sus, la un prof care se ia continuu de tine și, mai ales, la oamenii la care ții, dar n-am plâns sau n-am avut stări nașpa din cauza tipilor c-am fost fraieră.

Pentru că rahaturile se întâmplă și nu ești fraieră că plângi pentru asta.
(nu, istericele sunt altceva și nu, nu militez pentru irosirea vieții în plâns)

pampam.

Autoportrete

Fink-Berlin Sunrise

''văd tot ce m-a făcut''

Sunt Georgiana astăzi,pentru că acum mai mult de 17 ani ieşeam din operaţia de cezariană a Oamei Mame.Pe ea am văzut-o 11 ani întregi.2 întrerupţi.1 sub alte forme numai Oama nu.În restul mi-o închipui.O mai văd câteodată dacă mi se întâmplă să cred că nu mai pot duce sau că o duc prea bine.O văd fumând neapărat Pall Mall.Ştiu că ar fuma cu bunică-mea,da' bunică-mea nu fuma.Probabil fumează cu bunicu' şi dacă nu fumează cu bunicu',atunci are prieteni noi care să fumeze şi ei Pall Mall.La bucată.E în robă albă din ultima noapte în care noi nu ne-am mai văzut,ne-am visat.
Am vârful nasului de la ea,urechile,buzele,genele şi degetele.
Am fost învăţată să-mi păstrez drumu',să am grijă de mine,să fiu un om prietenos dacă se poate,să nu-mi pun încrederea în fleacuri şi să vorbesc de mă apasă ceva.
Sunt atât de alintată,ambiţioasă,încăpăţânată,critică şi cu pretenţii doar din cauza ei şi pentru că ea m-a făcut.

Sunt George astăzi,pentru că acum mai mult de 17 ani Omul Tată spera,probabil,să fie încă un băiat cu care să-şi împartă băieţismele.Nici nu mai contează că eu sunt al treilea copil,da' primul feminin.Cumva,am avut dezvoltată o genă masculină mai mult decât era nevoie.Cumva,am mulţumit pe toată lumea.Pe el l-am văzut aproape 17 ani întregi.Încă îl văd.
Am nasul de la el,sprâncenele,ochii,părul,kilogramele puţine şi călcâiele.
Am fost învăţată că nu tot ce se spune e şi de auzit,că tu nu tre' să-ţi amărăşti viaţa,că ăia de nu mai au treabă cu tine trebuie lăsaţi,să vorbesc de mă apasă ceva,că viaţa tre' s-o iubeşti,că uneori faci după cum te duce mintea ta,fără limite.
Sunt atât de alintată,ambiţioasă,încăpăţânată,zgârcită,strângătoare,liberă doar din cauza lui şi pentru că el m-a făcut.

Sunt nepoata ambilor perechi de bunici,pentru că acum mai mult de 17 m-au crescut în mare parte din veri.
I-am văzut pe 4,îi mai văd pe 2.
Am fost învăţată că graba strică treaba,că există anumite perioade pentru anumite chestii,că orice nu e o variantă cu care să te mulţumeşti,că faci multe când îţi pasă,că unii chiar pot fi răi,că opusele nu se atrag mereu,că în cele din urmă o să fie bine,că lucrurile materiale înseamnă puţin,că uneori cuvintele nu-şi au rostul,că simplitatea e frumoasă şi că răul făcut se întoarce împotriva ta.
Sunt atât de introvertită,alintată,ambiţioasă,încăpăţânată,zgârcită,strângătoare,liberă,critică şi cu pretenţii doar din cauza lor şi pentru că şi ei m-au crescut.

Sunt astăzi Geo,Joe,Gio şi restul de multe apelative,pentru că fiecare om al meu mă numeşte şi mă vede în alt fel şi pentru că ei sunt mare parte din mine.
Văd fiecare om bun şi frumos de-al meu.
Asta înseamnă prieteni de la grădiniţă până la liceu.Nişte puţini care au făcut multe pentru mine doar pentru că au fost şi sunt.I-am văzut pe mulţi,îi văd pe câţiva.
Am învăţat că nu se pune încredere în fleacuri,că poţi să fii lăsat când nu te aştepţi,că nu cunoşti pe cineva cu adevărat niciodată,că bunătatea şi toate astea ţin de un mare subiectivism,că există prietenii şi atât,nici adevărate,nici cele mai bune,doar prietenii,că oamenii sunt valoroşi cât îi ai,că oamenii sunt de apreciat oricând,că greul nu e atât de greu împreună,că problemele mele sunt şi-ale lor şi invers şi că telefoanele din miezul nopţii nu sunt o povară nici când somnul e dulce.
Sunt atât de fericită,veselă,iubitoare nedeclarată,uneori siropoasă,ascultătoare,psihologă,implicată,dedicată pentru că şi ei m-au făcut.

Sunt astăzi Gorgele,pentru că acum mai mult de doi ani cunoşteam unul din cei mai importanţi oameni ai mei.
L-am văzut 2 ani.O să-l mai văd.
Am fost învăţată că nu tot ce se spune e adevărat,că oamenii sunt buni,că eu pot să fiu un om de care să-ţi pese şi la care să ţii pe bune,că shit happens,că pot să-mi deschid mintea şi să fiu cât mai deschisă,că pot să accept tot ce-i nou,că nu creierul are mereu controlul,că dacă e voinţă,e mult,că lucrurile materiale sunt puţin,că oamenii care n-au treabă cu tine sunt de ignorat,că lucrurile nu se fac niciodată cu forţa pentru că nu merg,că orgoliile şi ego-urile sunt nişte porcării,că pot să trec peste defecte dacă omul contează,să dau şanse,despre timpuri ale vieţii,despre lumi noi,despre credinţe noi,despre culturi noi,gândiri noi,despre legături între oameni şi între orice,simboluri,teorii,magii,minte şi trup,fizic şi psihic.
Sunt atât de împăcată cu mine acum,schimbată şi încă în schimbare,fericită şi ştiu atât de multe pentru că şi el m-a crescut.

Sunt astăzi darling pentru că acum 3 ani cunoşteam unul din cei mai importanţi oameni ai mei.
L-am văzut 3 ani.O să-l mai văd.
Am fost învăţată că nu contează ce crede restul,că sentimentele nu se măsoară în distanţe,ore diferenţă,10 cuvinte sau unul singur,că dacă e voinţă,e mult,că pot să fiu prima alegere a altora,cu toate defectele mele,că pot să trec peste defecte dacă omul contează,să dau şanse,să-i pun pe ai mei pe primul loc şi să-i fac să ştie asta,despre lumi noi,despre gândiri noi,culturi noi,despre cât de mult contează să nu fii singur,despre cât de puţin contează clasele sociale şi mediile când oamenii nici nu pun preţ pe ele,că umorul e o calitate,că pe unii chiar îi ţine să facă orice pentru omul lor,că diferenţele nici nu mai contează când există legături,că optimiştii ajung departe,despre magii.
Sunt atât de împăcată cu mine acum, în schimbare,fericită şi ştiu atât de multe pentru că şi el m-a crescut.

Mai există şi omul din bar 13 care mi-a dat din ideile.Cum că doar părerea celor de lângă tine contează,iar dacă pentru ei eşti bine,atunci eşti fericit,iar viaţa ţi-o faci cum vrei.
Mai există şi omul din Artiştilor care mi-a dat ţigări şi m-a rugat să nu-i dau bani.Asta m-a făcut să suport şi mai puţin oamenii urâcioşi şi să fiu şi mai deschisă şi sociabilă cu cei care mă lasă să fiu aşa.
Mai există şi tipul din gară peste care am dat de i-am vărsat toate ţigările pe jos,da tot el şi-a cerut scuze,zâmbind.Eu îmi aduc aminte că bunul simţ nu se pierde şi se citeşte pe om ca o calitate rară.
Mai există şi toţi oamenii din verile mele de i-am cunoscut în alte colţuri ale ţării şi pentru care n-aş fi garantat că-s ok dacă nu i-aş fi cunoscut. Eu mă chinui să-mi aduc aminte mereu că aparenţele înșală şi interiorul nu se vede în exterior,întotdeauna.

pampam.