Eu încă cred că femei frumoase erau din '20 până în '60, că femei frumoase sunt și-acum, că femei frumoase vor fi mereu. Că femeile frumoase cu trăsături ca la carte nu se folosesc de asta sau că nu au trăsături ca la carte, dar tot rămân frumoase, că nu pun accentul pe asta până se urâțesc foarte tare.
Încă cred în mai puțin e mai mult, mai puțin de arătat e mai mult de văzut.
Pe alea de-atunci le vedeai frumoase chiar și-n sacu' de cartofi, iar pe astea de-acum nu le vezi, că e plină lumea de fete plasticate, dezbrăcate și proaste.
Timpuri diferite, tot femei, alte gusturi, alte preferințe, alt ce se caută?
Citez dintr-o colegă de-a mea dac-aș avea țâte așa de mari aș purta ditamai decolteul.
Citez dintr-o altă colegă de-a mea da' și eu le am mari, la mine se văd așa și pe dincolo.
Citez vizual din colegele mele cu grăsimea peste pantaloni, sânii umflați care trec prin sutien și prin bluză și fundurile alea care, dacă n-ar fi mari și bombate, le-ar face ele să fie așa printr-o anumită cale, că la sâni se descurcă.
Ce gusturi tre să ai ca să-ți placă genu' ăsta de tipe? Genu' care strigă de ce urmărim căcatu' ăsta în timpul unui documentar în care se spune fată, de ești tu fată, nu tre să te îmbraci pentru alții, nu tre să te îmbraci pentru nota mare la geografie, iubitu' tău libidinos, privirile perverse, instinctul de turmă, aspectu' de centuristă. Genu' care are impresia că frumusețea e artificială, luată din reviste sau că frumusețea stă în tiparu' din magazinele cu modele la geam și marfă în trend.
Nu poți să fii mândră că ești foarte grasă la 18-19 ani și că nu-ți pasă că asta sigur îți dăunează, cel puțin la nivel de sănătate, că sânii tăi nu stau în sutien, că ți-i ridici intenționat naiba știe de ce, că ai un fund umflat, că ți se văd chiloții prin pantaloni, că îți trebuie un tub de boială pe față ca să fii frumoasă, că ești o căpriță întreținută, că atragi doar așa și doar prin asta.
Nu poți să te iei de alții când tu nu ești bine. Pentru că tu nu ești normalul și n-ai cum să le ceri altora asta. Cumva, anormalul altora e mai frumos, mai ordonat, mai decent, mai bine.
Nu poți să-mi zici că nu-s fată, dacă pe tine tot ce te-ajută sunt hainele scumpe și urâte, semințele sparte la liceu și câteva părți ale corpului de le faci să fie vulgare, scârboase și inestetice, iar feminitatea ta se confundă cu aspectu' cocălăresc.
Nu poți să le zici altora că nu se uită nimeni la ele, dacă tu ieși în evidență prin prost gust, ieftin și kitsch.
Există un simț al esteticului, care e legat de-un simț al penibilului. Și nu ține neapărat de haine.
pampam.
