5 lucruri pe care poți să le faci înainte să urăști homosexualii

Sunt în sesiune, momentan. Dar știm cu toții că sesiunea te îndeamnă la cu totul alte lucruri decât învățat serios. După 3 seriale și 2 emisiuni pe care mi-e rușine să le numesc, am respirat puțin, puțin pe internet și hei, tipa asta Liana, pe care eu o știam că prezintă lucruri la un post anonim de la televizor, gen TVR, face o petiție cu 3 milioane de semnături împotriva familiilor gay. Oau, ce oau. Adică oamenii se bat pentru drepturi, liberte, egalite, fraternite în general, dar tipa asta care prezintă lucruri la un post anonim și inutil face o petiție anti lucrurile astea. Și-apoi 3 milioane de oameni triști o urmează, ca și cum viețile lor ar fi diferite după, și ca și cum familiile lor ar depinde de familiile altora. Trist. Dar uite, oamenii ăștia nu știu că există o grămadă de alte rahaturi pe care să le faci în loc să fii hater. Lucruri care chiar te ajută și de care chiar depinzi.

1. Poți să te speli regulat
Pe dinți, pe cap, pe corp.
Am aflat din toate programările mele săptămânale și recent la dentist cât de mult contează să cunoști arta asta a curățatului gurii pe care o folosești ca să palavragești despre ce alegeri fac alții în viața lor personală. E bine și recomandat să te speli de 2 ori pe zi, să freci, să cureți, să clătești cu produse fancy și scumpe, și să împiedici să-ți pierzi dinții de căluț înainte de a înjura oameni care se iubesc. Poate nu cum vrei tu să accepți, dar tot se iubesc. Serios, e mai important să-ți ții dinții în gură și să-ți investești timpul în asta, decât să profiți că-i ai și să-i scoți la iveală în contexte din astea nasoale.
De cap și de corp nici nu mai vorbim. Probabil dacă ai nevoie de argumente pentru așa ceva, ar trebui să facem o petiție împotriva oamenilor nespălați care au tupeul să iasă din casă. Adică ce e mai important? Să miroși a levănțică și să strălucești în soare sau să arunci cu rahat în oameni care nu aruncă cu rahat în tine?

2. Poți să înveți să mănânci cum trebuie
O grămadă de oameni nu mănâncă cum trebuie. De aia grașii se iau de slabi și slabii se iau de grași, și nimeni nu crede că arată așa cum ar trebui să arate, și fugim toți de analize așa cum fugim de căluți turbați. Dar hei, înainte să te iei de niște oameni care se iubesc, învață să mănânci. Pentru că iubirea lor nu-ți dăunează. Dar faptul că ești tu prea gras sau prea slab, da. Și ghici ce, semnătura ta pe o petiție anti cupluri gay nu te ajută. Cât investești energie în hatereala asta ieftină, ai putea să investești în urcat dealuri cu unghi de 45 de grade după ce-ai mâncat conform unor indicații. Indicațiile alea îți merită semnătura.

3. Poți să te relaxezi puțin
Crede-mă. E important să știi să te relaxezi. O petiție anti cineva presupune să fii anti cineva, și să fii anti cineva presupune energie negativă. Gen stres, nervi, mâncat pe dinăuntru, chestii din astea urâte, care te ucid mai repede și de care românii se plâng de la naștere, de care vor să scape, dar pe care nu le elimină niciodată cu adevărat. Tocmai acum e momentul. De ce să vrei să fii hater, când poți să fii pe treaba ta?
Petiție anti? Nu, mersi. De aia există cărțile sau filmele sau textele sau serialele sau teatrul sau opera sau muzica sau Buddha sau berile sau jocurile de societate sau cerul sau site-urile cu ploaie pe fundal. Să te relaxezi. Se căsătoresc doi tipi? Să fie ei sănătoși. Adoptă un copil? Să fie și mai sănătoși? Uită-te puțin la Al Pacino, bea o bere, ascultă clopoței și toate duhurile tale proaste se duc de unde au venit. Sunt ei fericiți, tu ai mai puține riduri și mori mai târziu? Da. Iese toată lumea câștigată? Iese.

4. Poți să-ți faci un scop real în viață.
Da, e uimitor cât de porniți sunt oamenii legat de chestii de genul, chestii care implică să te legi personal de alți oameni. Și da, ești de căcat și vai de tine dacă faci din asta un scop. Iar că semnezi o petiție în sensul ăsta înseamnă că faci din asta un scop. Dar ce crezi? Când maică-ta te-a născut, și-a închipuit c-o să crești un om mare și frumos, care o să aibă în viață un scop mare și frumos, și pentru care n-o să-i pară rău de orele lungi de durerile iadului. Și tu acu ce faci? Militezi împotriva unor oameni care nu iubesc la fel ca tine. Ce căcat ești. Dintre toate lucrurile pe care să te concentrezi în viața ta, gen studii sau muncă sau bani sau pasiuni sau băi cu spumă sau propria ta familie, tu te concentrezi pe cum să condamni lucrurile din viața altora. Pe bune acum, scopul tău real sigur e acolo și te așteaptă. Doar du-te după el.

5. Poți să înveți să iubești și să-i lași pe alții să iubească
Ce vrei tu și ce vor ei. Serios. Cum tu iubești ce vrei, așa poate fiecare să iubească ce vrea. E fix singura chestie de care tre să ții cont. Poate n-a scris dumnezeu în biblie. Dar hei, poate vremurile lui dumnezeu erau diferite. Și poate gândirea lui dumnezeu era diferită. Și poate vrei să gândești și tu pentru tine, în vremurile de-acum.
Nu vă atingeți, nu vă loviți, nu vă afectați, nu vă deranjați. Iubirea ta e iubirea ta, a altuia e a altuia. Gusturile chiar nu se discută, mai ales în materie de așa ceva. Gusturile se discută doar când te afectează direct. Și nu, căsătoria unor oameni de același sex nu te afectează.

Mă reîntorc la introducere în arheologie, cu mențiunea că oamenii răi se dezintegrează mai repede. Și când o să vă dați seama că n-o să vă mai găsească nimeni rămășițele ca să vi le publice frumos, de la cât de urâcioși ați fost, o să fie târziu. Și-o să vă pară rău.

Prietenia cu fostul e ca o șaorma cu de toate

Treaba asta, oricum o dai, e destul de simplă, dar am complicat-o noi, începând cu fetele de 15 ani și terminând cu tipele divorțate. Pentru că așa se întâmplă, ne ia 4 ani să trecem peste o relație de 2, totul e mai încurcat în mințile noastre și nimeni nu-și imaginează vreodată că o să ajungă în ziua în care foștii le vor fi, în sfârșit, indiferenți. Nu indiferenți la modul că dacă mor, nu le duc o floare sau dacă zic un bună, nu le răspund. Indiferenți la modul că nu mai țin icoane cu ei și nu mai tremură la imaginea cu fețele lor fotogenice.
Dar ziua aia vine și te trezești într-o dimineață că îngerii cântă și luminița de la capăt e așa de puternică ca atunci când te-ai născut și viața era fără griji. Aproape c-ai uitat ziua ăluia de naștere și cum îi plăcea să bea cafeaua. Însă brusc, îngerii se opresc, luminița începe să pâlpâie și un tip sau o tipă care te știe și cu chiloți, și fără, se întoarce glorios în viața ta, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Femeile care scriu la reviste de femei ar zice că e rândul lor să se stea la picioarele tale. Și serios, o să fie distractiv. Pentru toate gălețile cu ciocolată, toate nopțile nedormite, toate lacrimile amare, o să fie distractiv. O să ai măcar ocazia să fii un troll minunat, dacă nu mai mult.

Va zice o chestie din asta dubioasă de băgare în seamă și tu vei exclama zgomots oh, se întâmplă.
Și foarte multe nu se vor întâmpla.

Se va întâmpla gândul ăsta în minte cu o armată de gladiatoare sexi, gen Xena, care bat puternic și furios pasul pe loc, în semn de luptă. Au niște sulițe ascuțite, bune de băgat în fund, și și-ar rupe sandalele de gladiatoare în fugă, până l-ar prinde. Clar că există cel puțin 100 de motive din cauza cărora mintea, corpul și sufletul tău nu sunt gata pentru omul ăsta nenorocit încă o dată. Cele 100 de motive sunt aceleași în fiecare revistă de femei, dar, de obicei, e pentru că încă simți să-l ucizi în somn sau nu te-ar atinge cu nimic să fie din nou acolo. E dreptul tău de Xena să nu vrei o bucată de trecut în prezent.
Poate ți-au cântat îngerii într-o zi, dar faptul că nu mai ai icoane cu un fost, nu înseamnă și că totul e bine și frumos. Pe bune, există (o grămadă de) oameni cărora e ok să le zici nu, cry me a river, pa. Cum ar fi niște tipi sau tipe care au plecat din viața ta, dar au avut așa cojones să se întoarcă deodată. În cel mai rău caz, să le zici cam tot ce-ai adunat în 4 ani și e de scos ochii.

Sau se va întâmpla gândul ăsta în minte cu o privire aruncată într-un viitor în care relația ta de amiciție cu un fost aduce a o șaorma cu de toate. Ești prietenă cu el, ești prietenă cu actuala lui, vei fi prietenă și cu viitoarea actuală, ai trecut cu totul peste, a trecut și el, te știe sub toate formele, te știe cu și fără, te știe cum reacționezi și la ce, tu îl știi pe el, v-ați împăcat bine atunci și vă împăcați și acum, nu v-ați mpăcat bine atunci, dar vă împăcați acum, pui, vită, cartofi, usturoi, lipie proaspătă. Aveți toate ingredientele pentru ca relația să meargă bine sau ca șaorma să iasă ca la carte, cum ar zice revistele.
Uneori, când totul e mai frumos (ca atunci când șaorma e proaspătă), scapă o glumă de interior jenibilă cu un fetish de-al tău sau așa, și-n sufletele voastre se aude un pleosc (ca atunci când îți cade sos pe pantaloni). Dar acum sunteți ok și confortabili unul cu altul și o dregeți voi cumva (ca atunci când te ștergi cu un șervețel). Vă bucurați de momentele astea minunate (ca și când te bucuri de o șaorma super gustoasă), și nu vă bateți capul cu ce-a fost, nici nu contează (ca și când uiți că de la ultima ți s-a făcut rău).
Ăsta e idealul, așa se umple un stomac. Sau un trecut.

Singura cale de mijloc e atunci când vă vorbiți rar, oficial și, mai ales, vă respectați viețile reciproc, fără să continuați să vă porcăiți, stalkeriți sau deranjați cu căcaturi gen boule, ce mi-ai distrus viața și vaco, nu erai în stare să faci o oală de mâncare. Pentru unii, singura cale de mijloc e aia cu doar sex și doar hai la un vin, ceea ce probabil e minunat pentru ei.
Iar singura cale care nu e de mijloc e atunci când nu-ți ajunge niciodată indiferent și plănuiești să-i spargi ouă în cap toată viața. Adică genul ăla care nu crede în prietenie cu un fost.

Și cam aia e. Sunt tipe care cred că fostul e un porc și nu merită, și sunt tipe pe care nu le deranjează genul ăsta de legături super duper imposibile. Pentru primele nu se pune problema de așa ceva, pentru restul minunea există. Așa cum sunt oameni care mâncă mai mult șaorma și oameni care mâncă mai mult frunze de varză.
Poate am eu o minte foarte tânără și nu văd lucrurile cum le vede o tipă de 40, care n-a avut parte de o șaorma bună în viață. Dar hei, ce bine.

*ăsta chiar nu e un îndemn la șaorma. chiar e despre foști. chiar nu știu cum se cere o șaorma. aș fi zis de borșu' acrit de la bunică-mea, da' nu știa nimeni.

Cum să treci peste un fost în 101 pași

Când mă plictisesc foarte tare și am prea mult timp, după ce mi-am ales deja cele 5 cărți din care tre să plec doar cu una sau când tre să cumpăr așa ceva, pentru că mi se pare ultima șansă pentru cineva, mă duc la raftu' cu cărți motivaționale. De obicei, în Humanitas, pentru că în Cărturești găsesc alte lucruri mai mișto de făcut. Și-ajung în Humanitas, la raftu' cu cărți motivaționale. Mă bat între faza 1-vai, ce cărți banale cu titluri din aceleași cuvinte, care se repetă din 2 în 2 cărți și faza 2-vai, dar eu nu pot să plec de-aici, ia să mă uit și pe-asta puțin, că e cu copertă frumoasă. Am stat așa cam jumate de oră, până când am dat de ghidul ăsta cu copertă foarte roz scris de o tipă care, probabil, se plictisea și ea foarte tare. Pentru că e imposibil să fii lucid și să consumi atâta hârtie pentru o carte atât de groasă în care 1 singur pas penibil e descris pe câteva pagini. Plictiseala a născut un monstru.

M-am gândit să mă iau după ea, dar în mai puține cuvinte, ca să vedeți că e mai simplu decât 101. Puteți s-aveți încredere oricând, că mie nu mi-a luat decât vreo 100 de ani ca să trec peste un singur prinț pe căluț, deci garantez.

1. Imaginează-ți c-ai avut un fost (sau o fostă) foarte prost (sau proastă), urât (sau urâtă), cu umor aiurea, scârbos de pervers și bou cu gusturi nașpa sau orice animal nu-ți place. O să vrei să-l uiți cât mai repede. Lasă că iubirea vieții care nu mai e și nu poți fără, lasă că era o pefecțiune de om, lasă că nu vezi cum ar putea exista viață după, lasă că a fost un nenorocit și nu vrei să treci peste până nu-i arăți cât de nenorocită ești și tu. Imaginează-ți și aia e. Fă-ți povestioare din astea în cap că atunci când ți-a zis te iubi în ploaie, ți-a zis, de fapt, că ți s-a întins machiajul și nu mai ești frumoasă.
Poate o s-o iei puțin razna, dar na, se merită. Știu cazuri în care oamenii au păreri de-astea despre iubirile lor în condițiile în care sunt într-o relație încă. Sau cazuri în care oamenii au păreri de-astea despre iubirile lor după ce nu mai sunt într-o relație, pentru că, nu-i așa, iubirea e oarbă și te face să stai cu un prost urât pervers și să te lovească revelația abia după. Deci n-ar trebui să fie greu s-o faci.

(există și cărți despre controlul minții și alte cele, tot cu pași, multe pagini, coperte colorate și prețuri minunate, dacă nu te descurci. uitarea cere sacrificii)

2. Arde-l, șterge-l, fii rea. Scrisori (dacă mai există așa ceva), poezii (dacă se mai face așa ceva), jurnalele pe care le-ai umlput cu toți nervii de pe lume, cutii cu bomboane expirate și putrezite de la ziua voastră, acadele linse de maxim 2 ori, flori uscate și inimi scămoșate de sf. valentin, tricoul lui de te fâțâiai cu el pe tine, c-ai văzut în filme că-i sexi, conversațiile de pe net care încep cu iubirel, ce faci? și se termină cu pisi, acum, aici și până la infinit te iubesc și-o să mor cu tine de gât, pupicei!, pozele-n chiloți de la web, toate pornachele dintre voi după 10 beri, data nașterii din telefon, facebook-ul din history, adresa din minte, arde-l pe el la figurat și arde tot ce ai despre el la propriu.
(serios acum, asta cu arsul e ceva chestie dovedită și puțin poetică. ți-o zice un psiholog la prima ședință de 50 de lei și tipa asta pe la jumatea ghidului ei fancy)

3. Abține-te din a-l lua la palme, la înjurături, la blesteme cu agheasmă, la roșii coapte când e la bere cu prietenii lui dubioși (abține-te și să te iei de prietenii lui dubioși când îți suflă-n ceafă în autobuz) sau din a lăsa la ușa lui ouă sparte, gumă pe clanță, bilețele cu sper să mori așa cum m-ai omorât tu pe mine, un cort în care te muți, ca să-l urmărești și alte idei de-astea inventive de tipe care vor să treacă peste. O să fii atât de preocupată să nu faci toate astea, încât o să uiți și cum îl cheamă.

4. Sau, pur și simplu, așteaptă. Peste infinite crize de plâns cu sughiț, lungi filme cu dragoste (acest lucru înțelept de masochiste pe care-l fac mereu tipele), zile întregi cu starea generală de profundă deprimare și fața de ceva zombie întors din iad, găleți de înghețată ciocolată+vanilie, atât de multe pachete de șervețele lângă pat ca-n camerele de tipi la adolescență, planuri de omorâre prin somn cu intrare pe geam și sufocare cu perna pe care v-ați ținut capul în același timp, nenorocita aia cu care e acum trebuie stalkerită și avertizată, o să fie bine. E ca și uitat.
Evident că poți să treci peste și fără să faci toate astea. Dar cine ești tu să nu fii o fată tipică?

În cazul în care te gândești la voodoo, șamani, preoți și plante, renunță. Mai bine dai banii pe încă o cutie de înghețată. Sau mai plătești o lună de net, ca să-ți mai povestesc ce-ți zic psihologii pe la ședințe.

5. Redevino ce erai înainte să ajungi o epavă de canapea cu mușchi verde pe ea, și trezește-te într-o dimineață cu o revelație în urma căreia te speli de mușchi, te schimbi și te convingi să treci peste la modul serios, să-ți arunci gălețile de înghețată, să dai ce-a fost în mama mă-sii și să ieși, din peșteră și din nou, la aer și la locul tău sub soare. Dacă nu-ți merge din prima dimineață, mai ai câteva zeci în care să-ți repeți asta. Pe bune.

6-101. O broască râioasă o să apară și-o să se facă un bărbos hipster frumos sau ceva tipă mișto, și n-o să fie nevoie să faci nimic pentru asta, iar viața o să fie din nou bună și tu o să fii super vindecată.

pampam.

Fete (2)

Nu înțeleg tipele frumoase care au tipi urâți, dar e ok, accept asta, că mă tot chinui să-mi bag în cap frumosu' meu e urâtu' tău și urâtu' tău e frumosu' meu.

Da' pe astea care se agață de toți oamenii care le fac rău, de toți ăia care le rănesc în fundurile inimilor lor și-apoi își plâng zilele de nebune, de toate resturile și rebuturile care vin, fac ce vor din tine, pleacă, iar vin, te freacă ca pe ușa de la baie când ai mulți musafiri, pe astea nu le înțeleg neam.
N-o cred pe asta cu iubirea mare nici dacă m-ai tortura. Aș muri torturată și tot n-aș crede în de-astea cu iubești un om așa de mult încât îi ierți orice, iubești un om așa de mult încât îl accepți cu toate rahaturile, defectele și porcăriile de pe lume, iubești un om așa de mult încât îți pierzi viața pe care nu ți-o face el fascinantă. Hai, să mă lăsați, că așa zic și femeile bătute vânăt, că ele iubesc pe om și n-au ce face, nu pot pleca, suportă bătaia. De ce să nu ne omorâm din iubire, că iubirea e așa un sentiment frumos? De ce să nu ne întoarcem la toți ratații care-și bat joc, genul ăla care vine la tine, da' pe drum se găsește cu alta și trece o fugă și pe la ea.
Și dacă suntem de-aceeași vârstă și ai relații de vârsta asta și vii și-mi zici că iubire absolută la infinit, fac orice pentru tine, când nici nu-ți trece prin cap ce e orice, să mă lași din nou. Mai bine-mi zici că plăcere și dorință și că-l vrei pe ăla și-o să-ți zic că și eu vreau mult pe fostu' meu sau alte chestii, da' uneori chiar tre să se termine sau chiar nu se întâmplă să fie.
Bine, iartă o dată, a doua și-a treia, da' desprinde-te la un moment dat, că te iubești, nu te războiești și că oamenii, zilele și viața nu intră în sac.

Nu-mi dau seama cum ajung tipele cu minte la cap să se prostească din niște chestii de doi lei, dintr-o floare cu care nu se face primăvară, dintr-un gest mic și convingător pe care ăla îl face așa convingător că are antrenament.

Mai rău decât să te tot întorci la un rebut e aia cu stau într-o relație ca să nu stau singură, stau într-o relație până apare altcineva, stau într-o relație de nevoie, stau într-o relație că poate se mai întâmplă ceva bun. Cât de trist și grav să fii când stai cu cineva pentru că trebuie, pentru că restu' au relații, pentru că nu vrei să se zică despre tine că ești singur, pentru că n-ai ce face și tragi de lucruri până se schimbă ceva și te lovește fericirea.
Cât de trist e să stai cu cineva despre care ai păreri foarte proaste legate de orice și care nu-ți dă nimic în afară de un sărut și-o plimbare amărâte.
Și cât de trist e să știi asta, dar să negi sau, mai aiurea, să știi asta, dar să nu vrei să schimbi ceva.

Cum e să meriți lucruri bune și să știi că le găsești, dar să te irosești cu toate nimicurile care-ți stau în cale și nu le dai la o parte.

pampam.

Autoportrete

Fink-Berlin Sunrise

''văd tot ce m-a făcut''

Sunt Georgiana astăzi,pentru că acum mai mult de 17 ani ieşeam din operaţia de cezariană a Oamei Mame.Pe ea am văzut-o 11 ani întregi.2 întrerupţi.1 sub alte forme numai Oama nu.În restul mi-o închipui.O mai văd câteodată dacă mi se întâmplă să cred că nu mai pot duce sau că o duc prea bine.O văd fumând neapărat Pall Mall.Ştiu că ar fuma cu bunică-mea,da' bunică-mea nu fuma.Probabil fumează cu bunicu' şi dacă nu fumează cu bunicu',atunci are prieteni noi care să fumeze şi ei Pall Mall.La bucată.E în robă albă din ultima noapte în care noi nu ne-am mai văzut,ne-am visat.
Am vârful nasului de la ea,urechile,buzele,genele şi degetele.
Am fost învăţată să-mi păstrez drumu',să am grijă de mine,să fiu un om prietenos dacă se poate,să nu-mi pun încrederea în fleacuri şi să vorbesc de mă apasă ceva.
Sunt atât de alintată,ambiţioasă,încăpăţânată,critică şi cu pretenţii doar din cauza ei şi pentru că ea m-a făcut.

Sunt George astăzi,pentru că acum mai mult de 17 ani Omul Tată spera,probabil,să fie încă un băiat cu care să-şi împartă băieţismele.Nici nu mai contează că eu sunt al treilea copil,da' primul feminin.Cumva,am avut dezvoltată o genă masculină mai mult decât era nevoie.Cumva,am mulţumit pe toată lumea.Pe el l-am văzut aproape 17 ani întregi.Încă îl văd.
Am nasul de la el,sprâncenele,ochii,părul,kilogramele puţine şi călcâiele.
Am fost învăţată că nu tot ce se spune e şi de auzit,că tu nu tre' să-ţi amărăşti viaţa,că ăia de nu mai au treabă cu tine trebuie lăsaţi,să vorbesc de mă apasă ceva,că viaţa tre' s-o iubeşti,că uneori faci după cum te duce mintea ta,fără limite.
Sunt atât de alintată,ambiţioasă,încăpăţânată,zgârcită,strângătoare,liberă doar din cauza lui şi pentru că el m-a făcut.

Sunt nepoata ambilor perechi de bunici,pentru că acum mai mult de 17 m-au crescut în mare parte din veri.
I-am văzut pe 4,îi mai văd pe 2.
Am fost învăţată că graba strică treaba,că există anumite perioade pentru anumite chestii,că orice nu e o variantă cu care să te mulţumeşti,că faci multe când îţi pasă,că unii chiar pot fi răi,că opusele nu se atrag mereu,că în cele din urmă o să fie bine,că lucrurile materiale înseamnă puţin,că uneori cuvintele nu-şi au rostul,că simplitatea e frumoasă şi că răul făcut se întoarce împotriva ta.
Sunt atât de introvertită,alintată,ambiţioasă,încăpăţânată,zgârcită,strângătoare,liberă,critică şi cu pretenţii doar din cauza lor şi pentru că şi ei m-au crescut.

Sunt astăzi Geo,Joe,Gio şi restul de multe apelative,pentru că fiecare om al meu mă numeşte şi mă vede în alt fel şi pentru că ei sunt mare parte din mine.
Văd fiecare om bun şi frumos de-al meu.
Asta înseamnă prieteni de la grădiniţă până la liceu.Nişte puţini care au făcut multe pentru mine doar pentru că au fost şi sunt.I-am văzut pe mulţi,îi văd pe câţiva.
Am învăţat că nu se pune încredere în fleacuri,că poţi să fii lăsat când nu te aştepţi,că nu cunoşti pe cineva cu adevărat niciodată,că bunătatea şi toate astea ţin de un mare subiectivism,că există prietenii şi atât,nici adevărate,nici cele mai bune,doar prietenii,că oamenii sunt valoroşi cât îi ai,că oamenii sunt de apreciat oricând,că greul nu e atât de greu împreună,că problemele mele sunt şi-ale lor şi invers şi că telefoanele din miezul nopţii nu sunt o povară nici când somnul e dulce.
Sunt atât de fericită,veselă,iubitoare nedeclarată,uneori siropoasă,ascultătoare,psihologă,implicată,dedicată pentru că şi ei m-au făcut.

Sunt astăzi Gorgele,pentru că acum mai mult de doi ani cunoşteam unul din cei mai importanţi oameni ai mei.
L-am văzut 2 ani.O să-l mai văd.
Am fost învăţată că nu tot ce se spune e adevărat,că oamenii sunt buni,că eu pot să fiu un om de care să-ţi pese şi la care să ţii pe bune,că shit happens,că pot să-mi deschid mintea şi să fiu cât mai deschisă,că pot să accept tot ce-i nou,că nu creierul are mereu controlul,că dacă e voinţă,e mult,că lucrurile materiale sunt puţin,că oamenii care n-au treabă cu tine sunt de ignorat,că lucrurile nu se fac niciodată cu forţa pentru că nu merg,că orgoliile şi ego-urile sunt nişte porcării,că pot să trec peste defecte dacă omul contează,să dau şanse,despre timpuri ale vieţii,despre lumi noi,despre credinţe noi,despre culturi noi,gândiri noi,despre legături între oameni şi între orice,simboluri,teorii,magii,minte şi trup,fizic şi psihic.
Sunt atât de împăcată cu mine acum,schimbată şi încă în schimbare,fericită şi ştiu atât de multe pentru că şi el m-a crescut.

Sunt astăzi darling pentru că acum 3 ani cunoşteam unul din cei mai importanţi oameni ai mei.
L-am văzut 3 ani.O să-l mai văd.
Am fost învăţată că nu contează ce crede restul,că sentimentele nu se măsoară în distanţe,ore diferenţă,10 cuvinte sau unul singur,că dacă e voinţă,e mult,că pot să fiu prima alegere a altora,cu toate defectele mele,că pot să trec peste defecte dacă omul contează,să dau şanse,să-i pun pe ai mei pe primul loc şi să-i fac să ştie asta,despre lumi noi,despre gândiri noi,culturi noi,despre cât de mult contează să nu fii singur,despre cât de puţin contează clasele sociale şi mediile când oamenii nici nu pun preţ pe ele,că umorul e o calitate,că pe unii chiar îi ţine să facă orice pentru omul lor,că diferenţele nici nu mai contează când există legături,că optimiştii ajung departe,despre magii.
Sunt atât de împăcată cu mine acum, în schimbare,fericită şi ştiu atât de multe pentru că şi el m-a crescut.

Mai există şi omul din bar 13 care mi-a dat din ideile.Cum că doar părerea celor de lângă tine contează,iar dacă pentru ei eşti bine,atunci eşti fericit,iar viaţa ţi-o faci cum vrei.
Mai există şi omul din Artiştilor care mi-a dat ţigări şi m-a rugat să nu-i dau bani.Asta m-a făcut să suport şi mai puţin oamenii urâcioşi şi să fiu şi mai deschisă şi sociabilă cu cei care mă lasă să fiu aşa.
Mai există şi tipul din gară peste care am dat de i-am vărsat toate ţigările pe jos,da tot el şi-a cerut scuze,zâmbind.Eu îmi aduc aminte că bunul simţ nu se pierde şi se citeşte pe om ca o calitate rară.
Mai există şi toţi oamenii din verile mele de i-am cunoscut în alte colţuri ale ţării şi pentru care n-aş fi garantat că-s ok dacă nu i-aş fi cunoscut. Eu mă chinui să-mi aduc aminte mereu că aparenţele înșală şi interiorul nu se vede în exterior,întotdeauna.

pampam.

Fluturele cu aripi lipite somnoros

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.