5 tipuri de fete pe care nu vrei să le cunoști

Am scris de băieți și nu știu cum am putut să sar fetele.

Fetele. Fetele sunt pentru mine cum sunt filmele nasoale. Pot să mă uit la ele maxim 15 minute, cât le dau o șansă, să văd care-i treaba cu ele și cât de nasoale îs. Dacă se întâmplă să ajung chiar la 15 minute chinuite, mă ia așa pe dinăuntru cu răuț, închid și nu mai deschid niciodată. Ei, așa și cu fetele. Nu pot cu fetele. Cunosc multe, accept puține. Dac-aș fi fost băiat, mi-ar fi fost mai greu să aleg o fată, decât mi-e acum ca fată să aleg un băiat. La 70 la sută din ele mă ia cu răuț. Nici n-ajung să le dau un bună întreg, pentru că fetele între fete simt dacă e cazul să-și dea un bună întreg, fără să li se facă răuț sau dacă nu. E chiar simplu. Iar eu am o intuiție foarte bună și mai puține fete în viața mea decât băieți. Pentru că cu noi e atât de greu, știe toată lumea. Minunate, complexe, fabuloase, baza lumii, miezul istoriei, totul se învârte în jurul nostru, dar niște scârbe. Niște scârbe și mai mari cu celelalte scârbe. Dar cele mai scârbe dintre scârbe sunt astea.

1. Mimozele
Mimozele se trezesc la 6 ca să-și aranjeze părul ciufulit, ca să pară ciufulit natural, și ca să se machieze puțin și să pară că nu-s machiate. Ceea ce ar fi super ok și neinteresant, dacă toată lumea și-ar asuma asta. Cum noi, restul, o facem. Cum noi, restul, ne asumăm că ne trezim la 6 doar ca să ne punem fața de ieșit pe ușă, pentru că azi-noapte a fost o noapte lungă, și grea, și urâtă. Aia e. Nu putem fi toți niște îngeri delicați de la natură. Dar nu. O mimoză se chinuie să arate bine, dar nu recunoaște niciodată că se chinuie să arate bine.
Mimozele mănâncă ceapă sau pește sau borș sau usturoi, și-apoi mestecă o gumă, pentru că spălatul pe dinți chiar e un efort prea mare. Dar le deranjează orice adiere de ceapă sau pește sau borș sau usturoi din bucătărie, un loc care, evident, ar trebui să miroasă a hârtie Zewa sau ceva.
Mimozele s-au născut la țară sau vin, prin legături de neamuri, de la țară, dar consideră că țăran e o jignire de top. Ca și cum ar fi vreodată în stare să facă ce face un țăran.
Mimozele nu știu că vroiam se scrie voiam, dar au pretenția să le respecți pentru că fac contabilitate la facultate sau așa.

Mimozele suferă de căcare de sine și de aroganțe care n-ar avea nicio bază să fie aroganțe.

2. Babele
Babele trec prin viață cu o moștenire lăsată de celelalte babe ale neamului lor. Să faci nuntă repede, să faci copii mulți și să știi să dai cu mătura. 21-22 de ani e o vârstă ok pentru toate astea, ca să nu riști să rămâi fată bătrână și să-ți pierzi viața. Pentru că babele sunt sigure că dacă n-ai nici nuntă, n-ai nici copil, atunci chiar ți-ai pierdut viața. Din păcate pentru ele, aste e tot ce-au auzit, și din păcate pentru noi, asta e tot ce-o să auzim de la ele.
Și când ai de gând să te pui și tu la casa ta, să faci un copil, să-ți faci o familie? Cât mai ai de gând să înveți? Știi că dacă înveți prea mult ajungi la nebuni. Pune mâna și fă un copil, că n-are cine să-ți aducă o cană de apă mai încolo.
Și crede-mă, orice le-ai spune, se va întoarce împotriva ta și-a vieții tale inutile.

3. Virginele
Termen care nu ține neapărat de partea anatomică, ci de o abordare fantezistă de virgine.
Virginele care au o relație și aia e toată lumea lor. E universul. E tot ce pot cuprinde ele în vorbe, și fapte, și gânduri. E ce le face pe ele să pară mișto și în regulă. E aprobarea lor în societate și după relație nu mai există viață. Fază prin care recunosc că trec și eu timp de o zi, două, când prințul vieții mele pleacă pe drumul lui. Dar o virgină nu. O virgină o să înlocuiască universul relației cu universul despărțirii. O virgină face pozele alea cu citate jenibile de pe net despre alesul erai tu și iubirea mea va fi acolo pentru tine mereu. O virgină ține doliu 2 ani și-abia apoi realizează că mai sunt alți prinți pe lume, alte lucruri de făcut, altceva de povestit.
Și e trist pentru ele, pentru că oricum viața există cu sau fără relații și pentru că nu viața te ratează pe tine, tu ratezi viața (și asta e bună de citat).

4. Îndoctrinatele
Tipele astea intră în viața ta, ți se bagă pe gât și nu se lasă până nu scot ceva din tine. De obicei, ceva urât, pentru că natura lor le face să fie greu de suportat.
Astea care cred că femeia în fustă păcătuiește în fața lui dumnezeu și de-aia, DE-AIA, bărbatul face ce face. Astea care cred că sexul e doar o modalitate de făcut copii, căci lui dumnezeu tre să-i dăm mereu copii. Astea care cred că femeia tre să asculte de cuvântul sfânt al bărbatului, că tre să știe să învelească sarmale și să aibă lapte.
Răhăcisme din astea uimitoare, pe care, dacă ții puțin la statutul tău de om mișto pe acest pământ, n-ai cum să le gândești decât dacă ești oleacă dereglat. Sau îndoctrinat. Și nu e bine niciodată să te pui la mintea unei îndoctrinate, pentru că atunci fiecare nerv al capului tău va începe să-și dorească să fi fost mort. Așa că trebuie lăsate în plata lor și-a domnului. Sunt sigură că într-o zi vor dispărea cu totul.

5. Proastele, în general
O tipă proastă e ceva urât pe pământ și-ar fi minunat să nu existe.

În rest, rămânem noi, mai mult sau mai puțin fabuloasele care fac lumea să se învârtă.

Când aroganța e pentru proști

Hai să facem puțin diferența între aroganța aia puțin scuzabilă, peste care poți să treci, că oamenii-s foarte încrezători în ei, pentru c-au făcut lucruri importante și mișto și pana mea, tu n-ai ce să le comentezi, că n-ai.Tot ce depășește aroganța asta, care se rezumă la rezultatele tale din viață, e de căcat. Până și asta e de căcat, că ai așa o repulsie, dar se poate mai rău. Să fii arogant și să n-ai de ce să fii arogant. Dar, revenind.

Uite, de exemplu, aroganța aia pe care eu am întâlnit-o de-un an încoace și pe care poți s-o accepți dând ochii peste cap oleacă și asta a fost, că-n momentul în care un profesor de 60  de ani îți spune că el e stăpânul, pentru că el are 40 de ani de filosofie și carte în spate, cam la datul ochilor peste cap te poți rezuma.

Mediul ăsta destul de fancy de facultate unde-am dat de mulți bărbați la costum și mai puține femei , dar care țin la imaginea lor de zâne deștepte, e un mediu în care oamenii îs bazați pe ce-au ajuns, și le place, uneori, să scoată asta în evidență când se compară cu alții din mediul lor sau nu. 

Cam asta e aroganța pentru mine. Să te simți bazat și să te compari cu altul pe care nu-l consideri la fel de bazat ca tine, dar să faci din asta și-o mică-mare înțepătură, *pur întâmplător*. Adică nu zici eu sunt deștept și ăla e mai puțin deștept, dar e ok. Zici, vorba unui profesor de-al meu, *haideți să fim serioși, se vede diferența de nivel dintre noi și ei*. Noi înseamnă mereu tu, ei înseamnă oricine altcineva care e mai jos decât tine. Și pe lângă asta, ca să fie aroganța aroganță, oamenii bazați o să-ți lase mereu impresia asta că au un aer pe care tu nu poți să-l atingi când trec pe lângă tine.
Ca și cum am vorbi de dragoni sf din povești cu Harap-Alb. E greu s-ajungi la umărul lor.

Să fii bazat pentru că ești foarte deștept sau pentru c-ai ajuns foarte sus, atât de sus încât îți permiți să scoți perle de-astea pe gură. Totul stă în faptul că-ți permiți. Aroganța stă în faptul că ai în spate ceva care te susține. Când începi să nu-ți mai permiți, dar ești totuși arogant, ești și prost. 

Și ajungem în partea cealaltă. La aroganții proști. 

Aroganții proști îs aroganți fără să fie bazați, Orice afirmație fără o bază e ca un elefant fără urechi. Știm cu toții că elefantul fără urechi nu e elefant. Nu e deloc. Așa și cu ăștia. Ești un arogant fără să ai de ce? Rănești lumea cu aerul pe care-l respiri.

Uite, de exemplu.

Grașii care sunt grași și se iau de alți grași pe tonul ăla super arogant. La modul haha, uite-o și pe aia, uite-l și pe ăla, ce gras împuțit, cum trăiește, cum mănâncă, cum respiră, cum iubește, cum o iubește, haha, eu măcar îmi iau un tricou cu un număr mai mare. Da, dar tot gras ești și tu. Nu poți să te iei de grași, când tu ești un om gras. Baza ta e undeva în ceruri și un gras nu e cu nimic mai în regulă decât un gras la capitolul fizic, că de fizic vorbim. Pentru că doi grași sunt aceeași treabă. Poate dac-ai spune ce prost e grasul ăla că nu știe cât fac 2 plus 2, în condițiile în care tu știi. Dar și-atunci, ar trebui s-o spui fără partea cu gras, pentru că grăsimea voastră e ceea ce aveți în comun.

Oamenii urâți care se iau de alți oameni urâți. Sau haide. Oamenii care nu-s atât de frumoși și se iau de alți oameni cărora lor nu li se par a fi atât de frumoși. Nu poți să faci asta. Nu poți să te legi de imaginea cuiva atât timp cât nu arăți extraordinar. Extraordinar, gen fizionomia romanilor sau așa. Nu poți să te legi de nimeni și de nicio parte a corpului, culoare de păr, trăsătură fizică. Taci, serios. Taci până o să fii o zână din povești, și nici atunci nu e ok să te legi de imaginea altora, pentru că oricum, cu ce te-ar ajuta imaginea altora în viață. Dar e amuzant. Orice om care arată aproape decent și care se leagă de aspectul altor oameni e amuzant. Ca și cum părerea lor ar conta. Ca și cum faptul că nu ești nici măcar aproape frumos îți dă dreptul să critici imaginea altora. Hah.

Oamenii ăia care se cred speciali că au o personalitate, dar singurele lor legături în viață sunt mama și persoana proprie. Știu că e tentant să fii un tristuț care se relaxează în timp ce se crede superior față de o grămadă de oameni de pe pământ, și-apoi să ieși puțin afară și să nu-ți ajungă nimeni la nas, pentru că ce mișto ești. Dar hei, atunci când vine curierul să-ți aducă un pachet, stai jumate de oră să te gândești cum să-i spui un bună.
Nu poți să te crezi și sigur nu ești mai superior decât alții. 

Toți oamenii ăștia ar spune că nu se cheamă aroganță. Se cheamă libertate de opinie sau căcat. Dar nu. E aroganță și toți oamenii ăștia ar avea nevoie să se uite întâi la ei.
E aerul de superioritate pe care vrem să-l arătăm când ne dorim ca restul să nu ne ajungă la umăr. Pe grași să nu-i ajungă ceilalți grași. Pe urâți să nu-i ajungă ceilalți urâți. Pe speciali să nu-i ajungă ceilalți speciali. E aerul pe care-l luăm când ieșim în lume și credem că suntem cei mai faini, fără să fim cei mai faini încă. Oh, ironia. Dar e ok. De obicei, ăștia care merg cu nasul la cer fără să aibă un motiv real pentru care merg cu nasul la cer, sunt mai nasoli decât ăia pe care-i cred ei cei mai nasoli. Oh, ironia din nou.

5 lucruri pe care poți să le faci înainte să urăști homosexualii

Sunt în sesiune, momentan. Dar știm cu toții că sesiunea te îndeamnă la cu totul alte lucruri decât învățat serios. După 3 seriale și 2 emisiuni pe care mi-e rușine să le numesc, am respirat puțin, puțin pe internet și hei, tipa asta Liana, pe care eu o știam că prezintă lucruri la un post anonim de la televizor, gen TVR, face o petiție cu 3 milioane de semnături împotriva familiilor gay. Oau, ce oau. Adică oamenii se bat pentru drepturi, liberte, egalite, fraternite în general, dar tipa asta care prezintă lucruri la un post anonim și inutil face o petiție anti lucrurile astea. Și-apoi 3 milioane de oameni triști o urmează, ca și cum viețile lor ar fi diferite după, și ca și cum familiile lor ar depinde de familiile altora. Trist. Dar uite, oamenii ăștia nu știu că există o grămadă de alte rahaturi pe care să le faci în loc să fii hater. Lucruri care chiar te ajută și de care chiar depinzi.

1. Poți să te speli regulat
Pe dinți, pe cap, pe corp.
Am aflat din toate programările mele săptămânale și recent la dentist cât de mult contează să cunoști arta asta a curățatului gurii pe care o folosești ca să palavragești despre ce alegeri fac alții în viața lor personală. E bine și recomandat să te speli de 2 ori pe zi, să freci, să cureți, să clătești cu produse fancy și scumpe, și să împiedici să-ți pierzi dinții de căluț înainte de a înjura oameni care se iubesc. Poate nu cum vrei tu să accepți, dar tot se iubesc. Serios, e mai important să-ți ții dinții în gură și să-ți investești timpul în asta, decât să profiți că-i ai și să-i scoți la iveală în contexte din astea nasoale.
De cap și de corp nici nu mai vorbim. Probabil dacă ai nevoie de argumente pentru așa ceva, ar trebui să facem o petiție împotriva oamenilor nespălați care au tupeul să iasă din casă. Adică ce e mai important? Să miroși a levănțică și să strălucești în soare sau să arunci cu rahat în oameni care nu aruncă cu rahat în tine?

2. Poți să înveți să mănânci cum trebuie
O grămadă de oameni nu mănâncă cum trebuie. De aia grașii se iau de slabi și slabii se iau de grași, și nimeni nu crede că arată așa cum ar trebui să arate, și fugim toți de analize așa cum fugim de căluți turbați. Dar hei, înainte să te iei de niște oameni care se iubesc, învață să mănânci. Pentru că iubirea lor nu-ți dăunează. Dar faptul că ești tu prea gras sau prea slab, da. Și ghici ce, semnătura ta pe o petiție anti cupluri gay nu te ajută. Cât investești energie în hatereala asta ieftină, ai putea să investești în urcat dealuri cu unghi de 45 de grade după ce-ai mâncat conform unor indicații. Indicațiile alea îți merită semnătura.

3. Poți să te relaxezi puțin
Crede-mă. E important să știi să te relaxezi. O petiție anti cineva presupune să fii anti cineva, și să fii anti cineva presupune energie negativă. Gen stres, nervi, mâncat pe dinăuntru, chestii din astea urâte, care te ucid mai repede și de care românii se plâng de la naștere, de care vor să scape, dar pe care nu le elimină niciodată cu adevărat. Tocmai acum e momentul. De ce să vrei să fii hater, când poți să fii pe treaba ta?
Petiție anti? Nu, mersi. De aia există cărțile sau filmele sau textele sau serialele sau teatrul sau opera sau muzica sau Buddha sau berile sau jocurile de societate sau cerul sau site-urile cu ploaie pe fundal. Să te relaxezi. Se căsătoresc doi tipi? Să fie ei sănătoși. Adoptă un copil? Să fie și mai sănătoși? Uită-te puțin la Al Pacino, bea o bere, ascultă clopoței și toate duhurile tale proaste se duc de unde au venit. Sunt ei fericiți, tu ai mai puține riduri și mori mai târziu? Da. Iese toată lumea câștigată? Iese.

4. Poți să-ți faci un scop real în viață.
Da, e uimitor cât de porniți sunt oamenii legat de chestii de genul, chestii care implică să te legi personal de alți oameni. Și da, ești de căcat și vai de tine dacă faci din asta un scop. Iar că semnezi o petiție în sensul ăsta înseamnă că faci din asta un scop. Dar ce crezi? Când maică-ta te-a născut, și-a închipuit c-o să crești un om mare și frumos, care o să aibă în viață un scop mare și frumos, și pentru care n-o să-i pară rău de orele lungi de durerile iadului. Și tu acu ce faci? Militezi împotriva unor oameni care nu iubesc la fel ca tine. Ce căcat ești. Dintre toate lucrurile pe care să te concentrezi în viața ta, gen studii sau muncă sau bani sau pasiuni sau băi cu spumă sau propria ta familie, tu te concentrezi pe cum să condamni lucrurile din viața altora. Pe bune acum, scopul tău real sigur e acolo și te așteaptă. Doar du-te după el.

5. Poți să înveți să iubești și să-i lași pe alții să iubească
Ce vrei tu și ce vor ei. Serios. Cum tu iubești ce vrei, așa poate fiecare să iubească ce vrea. E fix singura chestie de care tre să ții cont. Poate n-a scris dumnezeu în biblie. Dar hei, poate vremurile lui dumnezeu erau diferite. Și poate gândirea lui dumnezeu era diferită. Și poate vrei să gândești și tu pentru tine, în vremurile de-acum.
Nu vă atingeți, nu vă loviți, nu vă afectați, nu vă deranjați. Iubirea ta e iubirea ta, a altuia e a altuia. Gusturile chiar nu se discută, mai ales în materie de așa ceva. Gusturile se discută doar când te afectează direct. Și nu, căsătoria unor oameni de același sex nu te afectează.

Mă reîntorc la introducere în arheologie, cu mențiunea că oamenii răi se dezintegrează mai repede. Și când o să vă dați seama că n-o să vă mai găsească nimeni rămășițele ca să vi le publice frumos, de la cât de urâcioși ați fost, o să fie târziu. Și-o să vă pară rău.

Toate lucrurile pe care le faci la sala de sport când nu faci sport

Oh, uite, o postare după ce-am supraviețuit găurii negre a sesiunii, super, cine-ar fi crezut.
Între timp, am început să pășesc, într-un mod total jenibil, într-o sală de fitness sau așa. Pentru că, cumva, cele 10 ore de istorie dintr-o zi (serios. istoria n-a fost iadul. istoria încă e iadul), cele 150 de ore în bibliotecă care m-așteaptă și cele mai mici guri de aer cu mirosul de tămâie al Iașiului nu erau de-ajuns să mă leșine. Pentru că, cumva, când ai lucruri multe care te leșină, mai vrei încă ceva, ca să te leșine complet. Ceea ce nu e bine, copii. Oamenii trebuie să respire și ei alte chestii, cum ar fi roua de pe palmierii unei insule aproape uitate sau ceva tot atât de minunat.
Revenind. Merg la sală și-i văd pe alții cum nu fac sală, heh. Adică dacă te-ai îngrijorat vreodată că te duci și-n prima jumate de oră nu te mai ține inima și vai, ce-o să faci cu tot timpul rămas, uite.

Poți să fii tipa aia care se ia de celelalte tipe
Când ai 50 de kile și picioare de struț, oamenii te displac atât de mult, încât ar fi dispuși să te interzică într-o sală de sport de orice fel ar fi aia, cu poza ta pe ușa de la intrare. Primul pas al struțului în sală scoate la suprafață frustrări feminine și șocuri adânci. Aparatele de fitness se opresc. Ganterele cad zgomotos pe podea. Drama se instalează. O tensiune se-așterne în sufletele noastre. Vine întrebarea. Ia uite-o și pe-asta, ce caută la sală?

Oamenii, adică fetele. Pentru că fetele merg la sală ca să fund, picioare de struț și 50 de kile. Numai și numai. Trag la aparate până se fac râuri de transpirație și grăsime topită. Când pielea începe, în sfârșit, să le-atârne pe os, e timpul să meargă acasă. Nu e ca și cum aș avea eu sau orice alt struț de 50 de kile ce să facem într-o sală de sport. Dar hei, știi de ce au nevoie struții de 50 de kile ca să nu-i ia vântul pe stradă? De mușchi. Și mușchii se fac la sală. Știi de ce are nevoie oricine? De sport. Sportul se face și la sală.
Sala nu e teritoriul graselor și lucratului de fund pentru serile romantice cu pisi. Sala e un teritoriu comun. Hai să nu mai.

Poți să fii tipa aia care ține aparatele ocupate, ganterele în brațe și mingile pe cap
Oamenii obosesc la sală, se înțelege. E greu să dai calorii jos, e greu să-ți faci din propriul fund o minge de bowling, e greu să pui mușchi și da, e greu să te ridici de la aparat înainte să adormi acolo cu suflarea tăiată și ultimele 2 picături de apă în sticlă. De aia vor fi mereu plăntuțe leșinate pe pernele moi ale bicicletelor de dat jos straturi de carne de porc din iarnă. Pentru că plăntuțele cred că dacă ele nu mai pot duce, atunci nimeni nu mai poate duce. Pentru că plăntuțele cred că dacă ele vor doar fund, doar abdomen, doar brațe, atunci doar fund, doar abdomen, doar brațe să fie. 2 ore de sală? 2 ore de fund. Mai are și altcineva nevoie? Nu. Sunt astea un Smeagol al aparatelor? Sunt.

E bine să nu le-arunci o ganteră, e bine să le dai un cot ușor. Crede-mă, pe timpul, banii și cheful tău de lucrat nu vrei să aștepți să se ridice o plăntuță la viață.
(dacă ești un struț, sigur nu vrei, pentru că hei, aparatele pentru struți sunt mai puține decât aparatele pentru dat jos carnea de porc)

Poți să fii tipa aia care știe prea mult sport ca să mai și facă ceva
Ai crede că pentru asta sunt instructorii. Dar nu. Cineva o să fie acolo să umple sala cu energia unei tipe care știe sport la modul neprofesionist, pentru că a învățat cum se programează bicicletele și cum se întinde o saltea, cum se ține spatele și care e poziția mâinilor. Așa că dă pe-afară puțin. Uită-te la mine cât sport știu și tu nu, haha, ce aiurea ții gantera aia. E ca și cum ți-ar da un pseudo-instructor bonus, atât că tu chiar n-ai nevoie de un pseudo-instructor bonus. Poate dacă aduce măcar puțin cu Johnny Depp. În rest, poți să fii propria ta scârbă arogantă și atotștiutoare, care acaparează jumate din sală cu exercițiile ei duper profesioniste.

Poți să te uiți, să mănânci, să pui un selfie cu sala și să te prefaci că-ți ștergi o transpirație imaginară de pe față, în timp ce-ți critici glorios și în gând colegele. Ca și cum vei slăbi doar privindu-le cum măresc vitezele. Bravo, ultimul loc în care să scoți mâncare din geantă era sala și tu ai ajuns acolo. Probabil cel mai amuzant lucru e că singura parte a corpului care pare că face efort e falca dreapta. Dar de ce-ai face asta, de ce-ai comenta glorios pe cineva în timp ce molfăi niște batoane de slăbit inutile, când oricum o faci și-n situații care nu presupun bani, timp, o ganteră în cap și alte chestii de-astea. Gen hei, vacă, știu că tu dai lapte, dar cât te mulgi singură și cât mă uit puțin la petele tale atât de negre, aș vrea să-mi scoți direct o omletă.

Sau poți să mergi la sala de sport și să faci sport.

Oamenii și legea lor anti-fumat

Din fericire, stau cu niște oameni minunați care nu-și bagă morcovi în fund când vine vorba de vicii personale sănătoase sau mai puțin sănătoase. Pentru că sunt prieteni (parte din ei cu copii sau cu probleme de sănătate sau nefumători) care înțeleg că-s deciziile mele, care le au și ei pe ale lor și care îs decenți la cap și realizează că n-o să mai fumez când n-o să mai vreau eu, nu când ar fi ei niște pisălogi enervanți. Ce bine că nu tre să-mi întorc mâna la spate când îs cu ei, ca să nu le vină fum în fețele lor de floricele, ce bine că se ridică de la masă ca să iasă cu mine la țigară, chiar și când nu fumează, și ce bine că nu sunt niște răhăcioși stresanți și isterici care cred că vor muri pentru că-mi inhalează fumul.
Dar nu toți oamenii sunt așa. Oamenii sunt de căcat cu fiecare ocazie pe care-o găsesc ca să fie ei de căcat, și din cauza asta nu vor dormi următoarele 150 de nopți din viață, până vor reuși să fie pe deplin de căcat. Uite, în cazul ăsta, ai impresia că au uitat de la ce-au pornit, adică că li se afumă plămânii inutil când ies la bere și de-aia nu li se mai duce berea pe gât. Ai impresia că nu mai facem din asta ceva pro respirat, facem haideți să vedem cine câștigă astăzi mai multe drepturi în baruri, parcuri și stații de autobuz, copii!

Și niciunul din copii nu înțelege că.

1. E o chestie de respect 

Serios. Faptul că eu vreau să fumez e o alegere personală pe care am gândit-o și pe care o fac pentru că vreau. De obicei, oamenii care fumează știu toate implicațiile faptului că fumează. Nu e ca și cum își imaginează cineva că țigările te vindecă de boli, în loc să te îmbolnăvească. Probabil oamenii care cred asta fumează alte țigări, nu alea pe care ne batem să le interzicem. Chiar știe toată lumea în ce rahat se bagă, planeta nu are nevoie și de babe care vor să te lași de fumat cu exemple gen uite-o pe bunica mea în spital cu cancer, așa o să fii și tu, ha ha.

Am un profesor pe care l-am evitat 80 la sută din timpul meu la facultate, pentru că eu cred că și-a ales greșit meseria. Dar de alea două ori când am ajuns la curs, am auzit la fiecare pauză un *acum știu că vreți să vă otrăviți, așa că mergeți să vă otrăviți, dacă țineți neapărat*.
Nu e ok să fii așa cu alți oameni, doar pentru că oamenii aleg să facă ceva ce tu nu. E fix problema lor și tre să respecți asta, așa că nu fi de căcat. În ordinea asta de idei, ar trebui să interzicem alcoolul, pentru că ni se pare că-i face rău ăluia de lângă masa noastră și c-o să rămână fără ficat sau, mai nasol, ne face nouă rău, pentru că oricând se poate ridica să-ți dea o sticlă peste față.

2. E o chestie de preferință și nu tre să fii nesimțit legat de preferințe
Sunt o scârbă nesimțită și acră, aia e. Dar niciodată legat de ce le place altora să facă cu viețile lor, pentru că ori nu-i știu, și-atunci mă doare-n fund, ori îi știu, și-atunci dacă nu sunt lucruri imorale pe care încerc să le înțeleg, nu mă leg de ele. Fumatul nu e un criteriu, e ceva de care ar trebui să te doară în fund, atât timp cât ai și baruri de nefumători, atât timp cât nu încearcă nimeni să-ți bage o țigară pe gât când mergi pe stradă și atât timp cât nu face parte din viața ta. Crede-mă, fumul din stația de autobuz n-o să-ți facă atâtea boli oribile câte ai tu impresia.

Așa că nu te duci la cineva și-i zici că-i miroase bucătăria a țigări, pentru că cineva nu vine la tine să-ți zică că-ți miroase casa a animale, lumânări arse sau dezodorizant ieftin. Nu te duci la cineva să-i zici că miroase a țigări, pentru că cineva nu vine la tine să-ți zică că miroși a ce-ai mâncat în pauza de prânz. Nu te strâmbi când cineva fumează, pentru că cineva nu se strâmbă când mesteci șaorma pe stradă și-ți curge sosul de usturoi pe bărbie. Nu faci diferențe între tipe mișto care nu fumează și tipe nasoale care da, pentru că atunci fiecare bărbat din lume ar trebui brusc să nu mai aibă burtă de bere și păr pe spate.

3. Nu-i pasă nimănui de toate faptele bune
Prietenii ăia nasoli care-ți scot ochii și-ți zic toate modurile în care o să mori, imaginile groaznice de pe pachete care vor să te trezească la realitate, toți oamenii ăștia care doresc o lume mai sănătoasă, campaniile cu mihaela rădulescu în chiloți, chiar o lege care nu te mai lasă să fumezi, atât de multe zbateri pe uscat și fapte bune, încât ai crede că fumătorii sunt niște pui de aur pupați în fundul lor pufos și prețios de pui de aur. Dar hei, faptele bune nu se fac niciodată cu grimase morcovite și vezi c-o să mori de tânăr, *uite, uite, ia o imagine cu niște plămâni mâncați de cancer ca să vezi cum vor fi și ai tăi, cu plăcere.* Cred că ultima dată când am întâlnit un om care pune problema asta fără să fie un sclifosit răutăcios a fost niciodată. Acum cu chestia asta anti-fumat, sufletele lor s-au aprins ca după masa de Crăciun cu slană și sarmale, când ai ținut 40 de zile de post. În mintea lor e ca și cum ar fi adus pacea în viața tuturor. În mintea lor e ca și cum au făcut-o o faptă bună pentru toată lumea.

Dar încă se fumează și afară, și acasă, și acasă la alții, și pacea nu se simte în aer.

Și sigur, sigur există lucruri mai importante în viețile tuturor decât faptul că unii dintre oameni fumează și trebuie să-i facem să se lase, în timp ce suntem niște enervanți insistenți. Da, e mișto fără fum în bar, fără să te usture ochii, fără să fie aerul greu. Dar ce se întâmplă în bar, rămâne în bar, și restul timpului meu poate-l voi petrece pe munți de țigări lungi și mentolate. Iar asta ar fi doar problema mea.

Anxietatea și tulburarea obsesiv compulsivă nu sunt mișto

Nu e ok, bă. A început cu depresia și dramele închipuite, și m-am bucurat când s-a depășit faza și copiii au renunțat să se mai expună cu faptul că se tăiau cu lamele din baie. Dar s-au descoperit apoi alte tulburări nasoale pe care da, hai să ni le însușim și să apărem pe unde apucăm cu ele.
De ce există descrieri în care o tulburare e ceva ce te caracterizează, și boala aia e mai interesantă decât tine. Sau mai rău, de ce ne facem toți impresia că suferim de rahaturi. Nu e ok să ne tragem de șireturi cu chestii de genul ăsta.
N-ai auzi pe cineva că se trezește și se bucură de ceaiul gustos, de ce bine i s-a prăjit pâinea, de ce soare e afară, ce muzică  mișto ascultă, ce carte bună, nț, tre să ne atragem atenția cu anxietăți și crize de oameni imposibili.

Anxietatea e nasoală, OCD e sufocantă și niciuna nu e amuzantă.
Nu e despre atenție, nici despre aranjatul cărților după nume, nici despre frica clasică că te mușcă un câine și te inhibi,  nici despre cum să avem ce au alții, indiferent că ce au alții e nașpa. E despre niște tulburări de care suferi când nu știi cum să te raportezi la lucruri din viața ta care te dau peste cap (și poate n-ar trebui). Anxietatea e o neliniște care-ți încleștează gura și OCD e această treabă de obsedați care suferă și de anxietate și repetă acțiuni ca să scape de ea.

Nu e mișto, pe bune.
Unii dintre anxioși nu deschid ușa la maxi taxi, că-s singuri și-și închipuie că toți oamenii se uită când ei vor dechide ușa prost. Unii își repetă în minte cum se deschide ușa bine. Unii se bâlbâie în public, deși știu ce să zică, dar cred c-o s-o zică aiurea. Unii nu suportă mulțimile. Unii vor să răspundă la vreo oră sau vreun curs, dar atunci când vor, li se ridică inima în gât și nu mai răspund. Că dacă n-o să le iasă. Unii au un atac de panică la frizerie.
E anxietate, teamă, disconfort, panică, frică în situații în care n-ar trebui să existe frică. Un poet i-ar spune zbucium interior, zbaterea sufletului, focul gândului sau așa ceva. Nu cred că se tratează cu adevărat, dar anxioșii iau pastile cu nume celebre și ajung personaje de filme triste și cărți fascinante, în care poartă o cutiuță cu pastile în geantă și țin tablete la oglindă. Cool, nu? Nu. Anxietatea e zbuciumul tău interior și faptul că faci din asta balamuc public nu e ca atunci când te umfli că ți-ai luat ultimele nike-uri apărute.


Voluntarii de la bibliotecă aranjează cărțile după numele de autor. Ca să-ți fie mai ușor. Și nu suferă de OCD. Pictorii își aranjează culorile pe paletă în funcție de ton și nuanță și ce mai vor ei. Că așa se face. Și nu suferă de OCD. Femeile își aranjează hainele în șifonier după material, culoare, anotimp, lungime. Dar asta fac femeile (chiar și tipii). Și nu suferă de OCD.

OCD nu e doar acțiune compulsivă. E acțiune compulsivă sau repetitivă pe care o faci pentru că ai un gând obsesiv în capul tău dereglat, care nu-ți dă pace să trăiești fericit până nu faci ca să-l împiedici. De mai multe ori. Gândul ăla obsesiv nu e ca atunci când ți-e foame și vrei să mânci, și mânci și ți-a trecut. Gândul ăla obsesiv îți provoacă anxietate, și teamă, și neliniște continuă. Pentru că, în general, e ceva care nu depinde de tine și nu poți controla decât prin acțiuni compulsive. Așa înțelege creierul tău că s-a rezolvat.
Mâncatul depinde de tine și e ceva realizabil. Îl faci, știi că poți să-l faci, știi că e sigur, nu te neliniștește cu nimic, vrei să se întâmple. Gândurile obsesive sunt, uneori, aberații pe care mintea le inventează, dusă fiind pe câmpii și care, dacă s-ar întâmpla, ar fi oribile. Nu vrei să se întâmple, așa că repeți o chestie practică ca să scapi de ceva teoretic.
Când n-ai OCD, mânci o dată și nu te mai gândești că ți-e foame. Când ai OCD, împăturești un prosop până te dor încheieturile, ca să scapi de obsesia din cap. Doar că senzația de foame e reală. Obsesia se întâmplă să fie o născocire.
Nu sunt oamenii fascinanți?

Voluntarii nu se tem că o să cadă raftul peste ei, dacă nu pun cărțile în ordine. Le pun ca să poți să le iei. Da, și eu îmi așez cărțile după mărime sau hainele după culori. Dar când o fac, nu mă obsedează o idee de care trebuie să scap. O fac din alte nebunii de-ale mele. Nu ai OCD pentru că-ți pui toate alea într-un anumit fel. Ai OCD când în afară de aranjatul cărților, mintea ta pe câmpii face și alte chestii care nici măcar nu sunt interesante. Uite.
Uneori există un număr. Gen cifra 4 sau un multiplu de 4. Creierul tău începe și dezvoltă un gând din ăsta dubios, și ireal, și foarte panicos. Știi și tu că e o prostie inventată de tine, dar ai frici multe, și mari, și nu poți să le depășești doar prin a-ți repeta că va trece și va fi bine. Așa că repeți o acțiune de 4 ori sau de 8 ori sau de 16 ori. De fiecare dată la fel, până simți că gândul panicos dispare și totul e ok acum, că ți-ai aranjat patul de 16 ori. Uneori există un singur tip de acțiune. Uneori există un obiect de care să fii obsedat și cu care să-ți umpli casa. Uneori se întâmplă în public. Uneori inventezi o scuză ca să pară că nu s-a întâmplat.


Cam atât de distrus trebuie să fii. Sau cam atât de distrusă trebuie să fie mintea ta. Sau cam atât de nasoale rahaturile pe care le-ai văzut. Sau cam atât de urât mediul în care te învârți, încât să-ți provoace tot felul de anxietăți și reacții. Nu e în regulă să faci balamuc public din ele.

Vama Veche din 2015

În 2013 am zis că nu mai merg. A fost și-atunci destul de palpitant într-un sens urât, așa c-am zis mai bine să nu mai. Dar hei, e aproape singurul loc la mare unde mai pot merge și unde cred că e ceva altfel. Foooarte puțin. Așa că din curiozitatea care a omorât pisica, am ajuns din nou în Vamă ca să văd marea și ca să văd ce mai e și ce nu mai e. Eram optimistă, serios. Și-a fost o gură de aer foarte mișto, e clar în top 3, dar nu pentru c-ar fi rămas Vama specială. Pe principiul nimic nu se pierde, totul se transformă, locul ăla se schimbă cu fiecare 3 luni de vară și asta e numai din cauza oamenilor. Tipuri noi, planuri noi, stațiuni noi, peisaje noi.
Și pentru că e 2015 și unii simt nevoia să nu mai trăiască ca-n anii 80.

Uite ce mai e și ce nu.

Marea. Marea e tot acolo, neschimbată, tot caldă, tot curățică (mai curată decât arată la știri), calmantă, relaxantă, în valuri, albastră, minunată, zen, cum o vrei. Și soarele ca să te prăjească. Și puțin de briză cu miros de alge, ca să știi că ești acolo. Focurile pe plajă, scoicile în nisip și puii de meduză în apă.
Și restul e vizibil schimbat.

Plaja aia rebelă, sălbatică, pustie, liberă pe care să dormi dimineața, mai e așa într-o măsură mică. O confuzie te lovește în cap, că te uiți și n-ai unde să-ți pui pătura. Tre să mergi undeva spre capăt, unde se termină băieții care te întreabă dacă vrei un șezlong, și undeva spre capătul opus, la nudiști. Între astea două, e o mare adunătură de nisip formată din alte 50 adunături de nisip mai mici, care se cheamă plaje private și au program, șezlong pe 10 culori, și alte fițoșenii de-astea. Chiar era nevoie de atâtea, ca să nu te mai întorci acasă cu nisip în fund și să te iriți grav. De ce pana mea ai vrea să te întorci cu nisip de la mare sau să stai trântit direct pe jos. Nu mai sunt vremurile alea.
Îs așa de multe, încât nu vezi marea-n față, dar presupun că oamenii nu se mai duc la mare pentru mare și pentru pătură pe nisip sau cort pe timp de noapte. Da, e interzis să-ți pui cortul pe plajele private. Nu sună asta dubios? Campare interzisă în Vamă?

Muzică bună la Expirat și Goblin, dar prinzi câteva ore dimineața, și-apoi abia când vine noaptea. În rest, un bumți bumți oribil de zici că li s-au stricat boxele. De altfel, muzica a evoluat atât de mult, încât niște manele de jale se-aud din mașini parcate pe trotuare, în caz că ți se face dor de vreo manea și-ai auzit prea mult Pink Floyd sau te-a părăsit pisi în Vamă și n-ai pe ce plânge.
Că tot veni vorba, sunt mai multe mașini decât poate să facă față locul ăla, și niște oameni care sunt acolo dintr-o greșeală. Tot felul de pipițe care nu vor să-și strice hainele și se uită  scârbos cum ți-ai stricat tu încă o pereche de teneși. Tot felul de țărănoi cu glume proaste de Mamaia, care uită că sunt într-un loc în care oamenii nu arată pe gustul lor.
E sufocant și plin și te întrebi de unde descoperă atâția dubioși locul ăsta și de ce.
2 jandarmi umblă în fiecare seară să facă ordinea în caz de bătaie între tabere. Haha.

Prețuri mari, mâncare scumpă, berea 10 lei, iaurtul 4 lei, cazare la suprapreț, totul e scump (fără campinguri, campingurile sunt mișto și ieftine). Niște baruri noi cu nume fancy, niște hoteluri urâte, niște pensiuni de fiță, care se vor a fi acolo pentru hipioții cu bani. Hipioții cu bani. Toate pline. Dar măcar acum nu mai poate nimeni să zică că Vama e locul boschetarilor săraci. Că nu mai e și că-ți trebuie bani dacă te duci să stai. Sau oameni care plătesc pentru tine, în cazul meu și-al altora care țin minte prost că Vama e ieftină.

Sunt mai mulți nudiști. Mai puțini chitariști. Mai puțini milogi. Mai puțini agresivi. Mai puțini rebeli din ăștia care nu mai știu de capul lor de la băutură. Mai mulți care n-au venit să se facă praf și cu care poți să povestești. Mai fancy tipele, mai calmi tipii. Mai puțini rockeri. Mai mulți hipsteri. Aceiași oameni ai Vămii care-s acolo din iarnă până-n vară și n-au niciun ban, dar trăiesc din țigările și berea altora și-s fericiți. Majoritatea sociabili, majoritatea mișto, majoritatea mai mulți decât ăia nasoli, încă, și asta-i bine.
Mai puțin din imaginea aia clasică cu locul drogaților și boschetarilor.
Și dacă nu te-apuci să sapi de nebun după ace, n-o să le găsești. Nu mergi pe-o plajă de ace infectate care-ți intră în talpă, cum mergea isus pe apă, să fim serioși.

Nu mai e la fel cum zic ăia din 90, care mergeau în 90 acolo. Nu mai e la fel nici ca acum 2 ani, măcar. Nu mai e atât de mult loc sub soare, nu mai e aceeași muzică, nu mai e siguranța că cineva n-o să se uite urât pentru că ai șalvari și ești ras pe mijloc, oamenii se uită și te analizează, uneori comentează, nu mai e același farmec și se duce din spirit. Dar atmosfera încă nu e în faza de Mamaia. Și dacă ești cu ăia care trebuie și te obișnuiești cu peisajul, e mai bine ca-n alte părți. Vezi vreo discotecă care se dărâmă sub zgomotul muzicii urâte din Costinești.
În rest, astea veșnice. Cazare pentru sex și orice asemănător, tipi care agață prost, cioburi pe lângă baruri, chiștoace, coșurile de gunoi care încă sunt o problemă, cozi la orice, toalete puține, pișu în mare. Dar tot e bine că avem baldachin.


2 Mai, în schimb, e această oază de liniște absolută în care poți să meditezi la nemurire cât vrei. Se-aude doar marea și uneori vreun pescăruș, plajă curată, prea mică ca să fie transformată în ceva fandosit, fiecare cu cortul lui, pace. Cazare ieftină, condiții bune, stațiune de familiști  în care poți să fugi când vrei să-ți citești cartea sau să-ți bei berea zen. Oameni destul de puțini spre nudiști, o grămadă de copii în rest. Dar nudiștii. Nudiștii se comportă ca și cum tu, acest intrus cu haine, le-ai invadat imperiul și-i faci să se simtă prost când treci pe lângă ei. Tu nu te uiți la ei să-i analizezi, dar ei se uită la tine. Așa că mi-am terminat cartea și m-am întors să rezist eroic la zgomot și să-mi fac povești de zis la 60 de ani.

Să fumeze femeia sau să nu fumeze?

Ce amuzanți sunt soții ăștia (sau, mai rău, burlacii) cu burtă de bere și job-uri pe care nimeni nu poate să le definească exact, când se trezesc să mai facă puțin balamuc despre tipele care fumează. Că ce împuțite, că ce put, că ce unghii murdare, că ce piele îmbătrânită o să aveți, că ce dizgrațioase și de la țară păreți, că ce dinți oribili, și, în ultimul rând, c-o să muriți devreme. Dar asta e mai puțin important, pentru că înainte să moară, tipele care fumează nu vor mai arăta bine și nu vor mai fi niște lady pentru acești micuți burtoși de casă. Și ce păcat ar fi, și ce rău ne-ar părea tuturor, și ce tristă ar fi lumea, ce s-ar face fără ei.
De parcă tipele s-ar duce sau ar face o scrisoare deschisă pe net și s-ar lega de burțile lor masculine, de ficatul lor bolnav, de cum miros dimineața după băută, de faptul că și ei vor muri repede și urâți, și de faptul că nu vor mai fi arătoși ca-n filme pentru ele.
Nu. Că există oameni care iubesc alți oameni cu burți, și există oameni care iubesc alți oameni cu tot cu țigări și unghii galbene. Nu e nevoie să slăbească toți burtoșii, și nu e nevoie să se lase toate fumătoarele. Bărbați fără burtă sunt, dacă vrei unul fără. La fel și femei care nu fumează, dacă vrei una care nu fumează. Ai de unde alege.
Dar de ce să nu arătăm că avem cojones și de-aia femeia trebuie să fie fix cum vrem noi.

Și toți oamenii ăștia care vor să interzică fumatul în bar, se strâmbă la fiecare fum, se uită urât când îți aprinzi țigara, au impresia că ești un om oribil, prost, inconștient, toți ăștia obsedați de anti fumat, care uită și zici că se fac că nu văd de câte vome tre să ocolească pe stradă, și câți beți în boschet, și de câți beți tre să te ferești, și câtă bere bea un bărbat cât timp face nimic, și câți oameni mor din alcool, o iau rara, devin violenți, soți nașpa, tați denaturați, șoferi amețiți, povestea continuă.
La ăștia nu se duce nimeni să le zică să-și stingă țigara, pe ăștia nu-i mai face nimeni proști că dau bani pe bere, deși funcționează pe același sistem ca țigările, și la ăștia nu se mai uită nimeni urât și nu mai crede nimeni că fac o greșeală.

Serios, cu atâtea alte prostii pe lume, nu poți să-ți vezi de seara ta, să mergi într-un loc unde nu se fumează și să dai de femei care nu put?

Din motive personale și povești uimitoare, știu că alcoolul e nasol. Nu beau decât vin acasă, cât îți zice doctorul că e bine pe zi, și bere când ies la bere cu prietenii de bere, și-atunci mă opresc devreme din băut și trec pe altele. Nu-mi plac oamenii care beau mult. Nu accept să stau în preajma unor oameni care beau mult. Tipii ăștia care nu mai știu să meargă când pleacă de la bar sunt niște clovni fără costum. Și cred că alcoolul e, de la un moment dat încolo, ceva care te face să fii o bucată de carne moale și fără judecată, care plutește aiurea în spațiu, pentru că nu știe ce să facă altceva cu corpul în timpul ăla.
Știi bărbații care au probleme cu alcoolul, dar le interzic femeilor fumatul? Pentru că bărbatul are voie să fie un vierme care intră în toate gardurile, dar femeia n-are voie să devină urâtă. Asta e ideea. Nu că ne îmbolnăvim și murim, ci că devenim urâte și ne miroase gura.

Și chiar dacă nu ajungi în faza asta de băutor înrăit. Chiar dacă e un tip care stă pe fotoliul din fața meciului de fotbal seară de seară, cu o băluță de bere la gură și tricoul transpirat puțin ridicat, că poate se mai șterge cu el pe la barbă. Cu ce e asta mai ok decât o tipă care fumează? Și cum e asta mai atrăgător în timp pentru o tipă pe care-o aduci acasă la tine ca să trăiți împreună frumos? E ca și cum ai zice pisi, dacă mai vrei să fii frumoasă pentru mine, lasă-te de fumat, că puți și-ți apar riduri. Dar eu o să am voie în continuare să-ți respir bere la nas când ne culcăm. Că eu și-așa nu tre să fiu un pachet ok pentru tine. E de-ajuns să fii tu pentru amândoi.

Ce ratat ești dacă crezi că e nevoie ca tipele să fie perfecte pentru tine. Și ce nasol tre să fii dacă ai argumente de-astea și ia uite de ce nu mai poți să fluieri toate bunăciunile care fumează.

Toate lucrurile la modă în 2015

Cumva, se întâmplă ca o parte din lucrurile astea să le fi trăit deja acum câțiva ani, când nimeni nu credea că ești ok cu ele și toți te trimiteau la colț. Acu' e timpul să le readuci în viața ta, fără să mai simți că ești singur pe lume, căci lumea te va primi în sânul ei.


Blugii rupți
Purtam blugi rupți la 15 ani și oamenii îmi ziceau că m-au mușcat câinii (doar de genunchi, evident) sau c-am mers în 4 labe sau că mi-au mâncat moliile hainele sau că eram o din aia satanistă care ascultă muzică de sataniști. Oamenii se uitau la mine ca la boschetari. Era ceva oarecum neobișnuit să vii așa la școală și profii de matematică s-ar fi luat sigur de tine când te scoteau la tablă. Ai fi fost gluma colegilor tăi de clasă la fiecare oră de matematică, iar asta, în cazul meu, se întâmpla la arte, unde aproape că nu existau limite. Deci era grav. Așa că nu purtai mereu blugi rupți. Și nu rupți oriunde.
Au trecut 5 ani și zici că nu mai există blugi care să nu fie rupți. 9 din 10 oameni au pantalonii tăiați în genunchi, la buzunare, la gleznă, mai sus de gleznă, în față, la spate, găuri mici, găuri mari, ascultă muzică de sataniști, merg în 4 labe și au fiecare o molie periculoasă acasă. 9 din 10 magazine scot colecțiile de blugi gata tăiați. Sigur au un angajat nou pentru care au inventat un job nou și i-au zis tu stai în spate și tai pantalonii ăștia în genunchi cât de inestetic poți. Că dacă mai există oameni care nu vor să fie cool, să-și facă singuri pantaloni netăiați.
Serios, atât de mult ne-a luat ca să nu râdem de găuri în blugi și să fie ceva mișto?

Barba la tipi. Chelia la tipe. Ochelarii de tocilar. Hipsterul
Nu știu despre fete, dar e anul bărboșilor și ăsta nu poate să fie decât un lucru minunat. Am văzut atâția tipi care arătau bine brusc doar pentru că-și creșteau păr pe față, încât mi se pare oribil și nedrept că nu există ceva așa de simplu și pentru mine, care să distragă atenția de la un metru de cearcăne și trei coșuri pe frunte.
Lucru care se întâmpla pe vremea când eram cheală pe partea stângă și oamenii nu înțelegeau de ce mai am păr pe partea dreaptă. Au fost atât de curioși, încât și-au făcut asta-n cap câțiva ani mai încolo. Nu mai e neobișnuit, e fițoșenie în pozele de la concerte.
Și da, când ți-ai pus ochelari prima dată, ai primit toate poreclele din lume despre ochelari. Nimeni nu înțelegea că-ți corectezi un defect de vedere și era de parcă ai fi ieșit în chiloți din casă. Dar hei, pentru că n-ai putut să te răzbuni niciodată, o face moda pentru tine. Doar uită-te la toți oamenii care n-au probleme de vedere, dar poartă niște ochelari cu lentile false ca și cum ar avea. Nu e amuzant că fac lucrul ăla de care râdeau, dar nici măcar nu-l fac de nevoie, ci de imagine?

India. Spiritualitatea. Zeii. Semnele astea

Pe la 17 ani purtam o pereche de cercei cu Om pictat pe ei și singurii oameni care știau ce e Om, de unde e și interpretările pe care le are, erau ăia care citiseră despre și ți-ar fi dat o explicație decentă legată de ce știu ei că e Om. Adică puțini, că e mult de citit. Mai mullt ăștia pe care lumea i-ar fi văzut ca oi negre nonconformiste, de găsesc esența universului într-un sunet cu o explicație mai interesantă decât biblia.
În rest, eram o dubioasă de religie creștin ortodoxă, care purta un semn dubios luat de la alte popoare. Cine știe ce-o însemna și cine știe cu ce oameni umblam de-am aflat de așa ceva.
Găseai pandantive sau de-astea în Vama Veche și ăia care te întrebau ce înseamnă, se uitau cu sprânceana ridicată când le explicai. Acum găsești tricouri cu Om, pantaloni, cearșaf, huse de telefon, rame de ochelari în magazine în care n-ai fi crezut.

Au trecut 3 ani de-atunci, fenomenul ăsta legat de spiritualitate și pace a evoluat, oamenii știu mai mult sau mai puțin să explice ce e aia și de ce adoptă, merg mai mult în India și poartă mai mult șalvari. Dar clar aș fi mișto acum cu cerceii ăia. Asta dacă n-aș avea o hamsa la gât cu care există șanse să mă sufoc noaptea mai mereu. Cât de la modă sunt. Tot din Vamă, că acolo se găsea ușor, tot o dubioșenie din asta pe care nu e neapărat s-o înțelegi, atât timp cât o porți pentru că-ți place, aha. Mâna Fatimei a devenit atât de cool, încât are niște reprezentări care n-au nicio legătură cu ce înseamnă la bază. Niște femei s-au gândit s-o facă din pietre super prețioase și scumpe, că sigur merge la vânzare. Și există tatuaje temporare cu asta, pentru că de ce nu?

Iar al treilea ochi te trimite cu gândul la masonerie (n-are treabă), și dacă nici masoneria nu mai e la modă, atunci ce?

Henna
Poate n-ai apucat să-ți faci un tatuaj temporar cu hamsa, dar nu poți să treci prin vară fără un tatuaj cu henna făcut la prietena ta acasă.

Iarba
Știi oamenii ăia cu șosete cu frunze de marijuana pe ele la vedere? E o modă care nu trece. Totul trece, numai iarba nu. E metoda care nu expiră niciodată. Atenția pe care o primești când iarbă e de neegalat. Singurul om care zice că nu mai face asta e fostul tău care s-a întors după 10 ani și care-ar vrea să pară că s-a schimbat și nu știe cum să-ți arate. Dar ăsta chiar e un ciudat. Cine face așa ceva? Toată lumea mișto e pe iarbă acum. Până și bunică-ta la țară are grijă de plantații de cânepă fără să știi, pentru c-a auzit undeva că are efecte benefice. Nu ești cu adevărat la modă, dacă n-ai pus măcar o poză cu tine când fumai. Și la descriere high-prietenii știu de ce sau ceva de genul ăsta. Râzi așa cu subînțeles când vine vorba de asta, ca să pară că știi cum e. Și te-ai scos, ești direct din 2015.
Pentru cei care nu s-au prins că nu e ok, aici intră și țigările.

Unicornii
Să fim serioși, toată lumea crede în ei. E noua religie, n-ai cum altfel.

Arsenie Boca
Nu știu absolut nimic despre Arsenie Boca și de ce e atât de prezent acum, dar presupun că a fost un preot sau un călugăr care vorbea frumos și oamenilor le-a plăcut de el. Așa cum fac uneori preoții sau călugării. O grămadă de alți oameni vorbesc frumos, dar numai preoții au morminte sfinte. Am înțeles că la al lui se întâmplă lucruri și energii, așa că dacă vreodată o să vreau să fiu la modă cu Arsenie, o să mă rezum la poze cu citate. N-o să fie nevoie, cel mai posibil. Dar tu poți să încerci oricând, poze sunt pentru toată lumea.

Aparatele foto cu film
Pentru unii din noi cu copilărie fericită, aparatele astea erau minunea. Pentru buton, dar mai ales pentru film. Cum desfăceai filmul la geam ca un boem, ca să vezi câte poze-ai stricat și care ți-au ieșit. Îți mâncai unghiile două săptămâni până le scotea ăla calde-n plic. Era mai ceva ca la Crăciun. Cred c-am irosit film aiurea doar pentru că era o chestie mișto de făcut în vacanțe.
Dar hei, apoi au apărut chestiile digitale, și aparatele cu card, și telefoanele și aparatele foto cu film au fost aruncate într-un colț de mobilă. Dac-ai fi mers cu așa ceva prin oraș anii trecuți, cineva ar fi venit să-ți dea bani de un telefon. Acum e fancy. Acum se fac târguri vintage la care vin oameni să cotrobăie după vreun Polaroid nu foarte scump, ca să aibă la ce se uita când îs bătrâni, în caz că le cade curentul.

Probabil va continua.

Lolita

Nu-mi place Lolita. Nici cartea, nici filmul. Poate puțin substrat, ceva, dar nu-mi place Lolita. Fetele o venerează. O copilă de 14 se cuplează cu un bărbat care a rămas cu frustrări din copilărie, i le descoperă, i le controlează, la un moment dat îi cere bani ca să sex și e o mică perversă care fuge cu alt obsedat de copii apoi. Și-l lasă și pe el, că rămâne însărcinată pe la 18 sau așa cu un tip sărac.Și dacă e sărac, își aduce aminte că la 14 ani făcea prostii cu taică-su vitreg, care e aproape nebun acum și-l ucide pe obsedatul numărul 2, și-i cere niște bani de mâncare. Moare la naștere, dar e ok, a fost palpitant până atunci și-a reușit să inspire multe vieți rebele.
Pedofilii sunt oribili și Lolitele de-acum înțeleg prost povestea.

Trebuie să fii destul de cretină ca să te lauzi cu 10 iubiți pe lună și 5 prostioare pe noapte, când tu treci clasa a9a sau așa. Să te lauzi că nu ești virgină, când nu ți-ai terminat înmulțirile la mate și să râzi pe bune de colegele tale care-și rezolvă înmulțirile și nu știu să sex. Ceea ce e perfect normal.
Nu e ideea că le faci. Fă-le câte vrei, grădina ta, așa să-ți ajute. E ideea că le expui la modul cum? tu ai 30 de ani și n-ai avut atâția pisi ca mine? eu abia ce vin de la unul, cum? ai 15 ani și n-ai avut primul sărut? trebuie să fii un om nasol atunci, cum? tu nu știi ce e iubirea?. Și să te crezi mișto pentru asta. Te întreci în cine are vieți mai palpitante și destrăbălate așa devreme. Ce cretină trebuie să fii să te bați în prostii de-astea acum și să te iei de alții, când oricum dai de ele tot restul vieții tale, când vor fi lucruri normale pe care le fac toți oamenii la ei acasă. Și n-o să te mai bage nimeni în seamă.
Cum mințeau fetele înainte la colțul blocului că poartă tanga, ca să fie cool. Pentru că în 2000, tanga erau cool. Dar erau niște chiloți amărâți și dacă te simțeai prost că n-aveai, o rugai pe maică-ta să te lase să-ți iei o pereche măcar. Nu te căcai pe tine cu cine e mai mișto, pentru că știe cum să fie o mică Lolită.

Trebuie să fii destul de cretină să te lauzi că te-a cerut pisi de soție când ați terminat amândoi liceul. Pe la jumatea anului ați făcut un copil, în unele cazuri întâmplător, și-acum n-aveți foarte multe planuri de viitor, bani sau resurse personale, dar vreți totuși o nuntă. Și după nuntă sau între timp abia aștepți să le scoți ochii colegelor tale de liceu, prietenelor și tipelor mai întregi la cap. Că uite ce-ai tu și n-au ele. Ce bine te înțelegi cu soacră-ta, ce frumos doarme copilul, ce job-uri puține găsești, dar bine că e iubire și vă țin părinții.
De obicei, oamenii se bat în câți copii și câte nunți au la revederea de 10 ani. Acum revederea s-a mutat chiar cu 10 ani mai devreme, ce să vezi. Ca și cum toată lumea vrea un copil la vârsta la care încă te mai țin ai tăi cu borcane de zacuscă trimise pe tren ca să nu mori de foame. Ca și cum e normal pentru oricine. Ca și cum interesează pe cineva. Ca și cum n-ar ști fiecare ce să facă cu viața lui și are nevoie de ponturi. Hei, tu. Fă un copil ca mine.
N-ai cum să vii să-mi zici să fac și eu unul, că pofta vine mâncând. Ești anormală, ai probleme. Serios, mămicile exasperante sunt chiar exasperante. Și la 18 sau mai puțin sunt și jenibile.

Trebuie să fii destul de cretină să-ți placă, să accepți și să fii de acord cu tot felul de forme de hărțuire verbală sau mai mult pe care tipii insistă să le folosească pe stradă, la muncă sau acasă. Să fii de acord când se trezește unul să zică că femeile care fumează miros a hoit și că nu mai sunt frumoase pentru ei, după o vârstă. Să te sperie ideea asta că nu mai ești frumoasă pentru un mascul care-ți zice că miroși a hoit. Să râzi când îți strigă unu că ce buci ai. Să ieși și-a doua oară cu ăla care prima dată se-aștepta să sex, pentru că ți-a plătit cafeaua, și-a trebuit să inventezi o scuză. Să apari la televizor și să cânți o melodie în care te numești pe tine, ca fată, trofeu din vitrină.
Ce cretină trebuie să fii să pui paie pe foc, într-un loc în care știi sigur că există bărbați oribili care cred că au dreptul să facă un săculeț de rahat din tine. De ce-ai încuraja asta, ca femeie?

De ce mai mergi cu soțul tău pe stradă, care se ia de fete aiurea, fie că au aspectul meu atât de dubios sau nu, dacă nu știi să-i zici bă, chiar nu-i frumos ce faci, neanderthalule.

pampam.

7 ani de-acasă

Am 7 ani de-acasă și atât de multă educație câtă poate să primească un om în creștere. Zic bună ziua, mulțumesc, te rog, țin uși deschise, dau locuri uneori, ajut babe să meargă până la colț, le citesc eticheta în supermarket, salut șoferii care opresc la zebră, stau la coadă, nu mă cert pe ultima pungă de orez, nu merg pe banda de bicicliști, încă îmi cunosc profii pe stradă, respect viețile altora, nu fac show-uri despre cât de minunată sunt, nu mă leg de alții aiurea, gesturi de-astea de oameni care n-au devenit nesimțiți total.
Chiar și-așa, oricât de bine-crescut ai fi, cineva o să-ți zică că ești un arogant nesimțit, probabil și vulgar, fără respect și cei 7 ani de-acasă. Cineva, adică oamenii ăștia care cred că cuvintele te duc în iad, falși modești, și care cer respect, deși sunt niște rahați cu principii nasoale. Uite, pentru că i-am făcut rahați sunt prost crescută. Cuvântul în sine e unul vulgar. Dar serios.

Știi oamenii care nu vorbesc urât, pentru că așa e frumos, dar care cred în dumnezeu și-au inventat înjurături cu el? Dumnezeii mă-tii e o chestie fără sens și oribilă când te crezi religios și bine-crescut, dar n-are importanță. E o scăpare. Suntem ființe. Se iartă. Nu e cu organe și morți. Nu te face să pari chiar atât de scârbos. Restul, în schimb, ar trebui să te facă să-ți fie rușine cu tine. Să te duci să te speli la gură imediat ce-ai ajuns acasă.
Ești vulgar pentru că la 5 sau 7 dimineața, când îți sună alarma să pleci la muncă sau la liceu, te trezești greu cu ce pula mea. Pizda mă-sii. Mama mă-sii. Căcat. Morții ei. Te enervează oamenii și le zici că-s muiști. Spui la fund cur. La sâni țâțe. Prietenilor tăi coaie. Și, mai ales, ești fată. Restului de oameni li se mai acceptă lucruri, dar tu, ca fată, îți permiți să faci cam un sfert din ele. Ieși cu boschetari care vorbesc urât și ticul tău verbal e ce căcat. Ești o fată vulgară.
Că nu facem toți căcat, nu ne-am născut din pulă, și astea sunt problemele nostre reale legate de educație. Că dacă-ți ies nervii pe nas zici dumnezeu să ne-ajute să trecem și pe asta, în loc de îmi bag picioarele sau așa.

Sunt într-o țară în care fuck off, fucking fuck, shit fuck, shitty fuck, holy shit și alte variațiuni sunt niște formulări obișnuite, la care nu se mai înroșește nimeni și nu mai sare de fund în sus. În același timp, se mulțumește exagerat și se poartă chestia asta cu hai să nu fim mârlani unii cu alții, să nu ne călcăm pe verde, să ne vedem de caprele noastre. Parcă mă interesează mai mult dacă te comporți ca un căcat decât dacă vorbești ca unul.
Nu cred că vrei să fii așa prost și să ai impresia că oamenii sunt niște distruși pentru că folosesc cuvintele ALEA.

Și poate vulgaritatea începe pentru mine în momentul în care ies cu fustă, dar fără chiloți, fac poștă la bere cu vreun boschetar cu 3 boli pe mâini, și-apoi agăț niște tiriști. A doua zi apar la tv și mă laud cu asta. Tot fără chiloți. Devin o jenibilă din aia care dă din buci pentru bani și primesc numai mesaje cu ce ți-aș face. Mai rău, mi-ar plăcea ce se întâmplă și imaginea mea despre mine ar fi una bună.
Dar bucile plătite ne plac, nu ne deranjează vizual. Sunt și ele o artă. În schimb, ne zicem că vorbim urât și suntem vulgari, pentru că căcat.


Cunosc oameni care desenează, scriu, vând lucruri, le fac, primesc proiecte, oameni mișto, frumoși, deștepți, amuzanți, talentați, devreme acasă. Niciunul din ei nu e modest și cred că dacă fac ceva bine, sau arăt bine, sau am ajuns într-un punct bine în care-mi permit să nu fiu modestă, e fix problema mea cât mă laud sau recunosc asta. Și, de obicei, recunosc. Dar nu e ca și cum o fac ca să-ți scot ochii. O fac pentru că e acolo, e o chestie care-mi iese într-un fel și sunt împăcată cu asta.
Modestia prefăcută, în schimb, există tocmai de-asta. Tocmai ca să scoți ochii altora. Nu crezi nici tu c-arăți nasol azi, dar știi sigur că atragi atenție așa. Nu mai ești nevoit să te lauzi, pentru că te laudă altcineva. Nu mai pici oaia neagră arogantă, pentru că te prefaci că nu ești una. La modul vai, dar ce bine arăți. Oh, mersi, dar azi chiar nu, oh. Cum să nu, mai ești și modestă, ptiu. E așa de bine când ne pupăm fundurile subtil.
Hai să acceptăm că e ok să facem asta, și de lăudăroșii ăștia să zicem că-s proști crescuți.

În aceeași idee de aroganță și nesimțire, e fix problema mea cât respect, pe cine respect și de ce. Așa cum există oamenii ăia cu care n-ai nimic în comun, ăia cu care n-ai ce să vorbești, ăia cu care nu poți să ieși la o bere, ăia a căror față îți spune că nu sunteți pe aceeași lungime, așa sunt și ăștia cărora nu le zici bună. Că n-ai de ce. Nu te inspiră decât la ce treabă avem noi și de ce ne-am vorbi? E un drept. E dreptul tău de-a fi nesimțit din când în când, de-a alege cui să zici bună, și de-a părea cu nasul pe sus.

De aia-s fără cei 7 ani de-acasă, vorbesc urât, sunt arogantă și n-am respect.
Mama mă-sii. Sunteți și voi la fel.

pampam.

Tulburările astea sunt atât de cool, încât ești nașpa dacă nu le ai

Tulburarea obsesiv-compulsivă te face să mergi 5 pași înapoi, pentru că dacă nu faci asta și continui cu unul înainte, ai impresia că un copac o să cadă peste tine și vei muri. Așa că o chestie cool din creierul tău îți zice că tre să faci 5 pași înapoi ca să nu mori. Uneori încă 5, că ți se mai pare că ceva aiurea te așteaptă și tu nu vrei asta. *Fac 5 pași înapoi, dar să nu cadă copacul*. O să faci pași înapoi până ajungi acasă. Chiar nu e problemă. Chiar n-ai tu o problemă. Chiar e mișto să crezi mereu că dacă nu repeți o acțiune deloc rațională, cum ar fi să calci doar pe frunze galbene, și obsedantă, ceva (imposibil) ți se va întâmpla.
Închizi ușa de la cameră până te doare mâna și te legi la șireturi doar ca să le desfaci, ca să le legi iar, ca să le desfaci. Are sens. Și ești special. Probabil filmele în care o casnică curăța compulsiv bucătăria cu o periuță de dinți ți s-au părut interesante. Dar casnicele nu fac asta pentru curățenie. O fac pentru că tulburarea asta le spune hei, dacă nu freci gresia cu periuța până când simți că totul e bine, mâine dimineața o să rămâi fără job.
Nu e asta mișto? Nu te simți bine să știi că toată paranoia și toate frustrările tale se calmează abia după ce probezi o șosetă până faci febră la picior?
Data viitoare când ajungi târziu la școală, pentru că sigur ești clasa a8a, spune-le profilor că ești un compulsiv cool și că te-ai dat jos din pat și te-ai urcat iar de vreo 20 de ori. Aveai un gând obsesiv c-o să te lovească o mașină. Te vor ierta.
  
Bipolaritatea e un boom. E ca o sticlă de sifon plină și rece și cu mult acid, care se sparge și se scurge în 5 secunde. Doar că tu nu rămâi gol, rămâi foarte trist. Cine nu vrea să se dea trist? 
Nu înseamnă să râzi ca un tălâmb și-apoi să începi să plângi, că ți-ai adus aminte de pisi și-ai amestecat bere cu rachiu. Bipolaritatea te face să înnebunești de la propriile reacții care o iau razna din motive uneori puerile. Ce vrei mai mult de-atât? E idealul de ciudățenie. Toate pozele de pe tumblr din lume merită să fii cel  mai fericit om și să te impresioneze cele 15 culori de pe aripa unui fluture, ca la jumate de oră după să te simți ca băiatul ăla din Singur pe lume pe care l-au vândut la circ, și să nu știi de ce. Ești propria ta enigmă, s-ar putea scrie cărți de studiat în liceu după tine, e foarte frustrant să nu te înțelegi și să fii bine, apoi rău, apoi bine, apoi rău, să fluctuezi între extreme și stări din astea fantastice, dar măcar pozele cu bipolar sunt și despre tine. Faptul că e atât de enervant să te simți deodată rău, încât îți vine să te bați, reprezintă un nimic.

Depresia nu e aia când te tai pe picioare ca să porți pantaloni scurți vara și să fii un dramatic cool și grunge. Serios, cine mai are ideea asta? E aia care te face să-ți închipui și să te simți ca un ghem încâlcit pentru mâțe, care se învârte și se mărește și se face greu și atât de insuportabil până se vomită singur și se face lac de lacrimi. Normal că vrei să te trezești dimineața cu starea asta. Dac-ai fi fost hiperactiv, n-ar mai fi fost interesant. Era doar stresant că aveai energie pentru 10 oameni chiar și dimineața. Așa, ești o legumă de pat căreia îi vine greu să și respire, pentru că nu vede rostul în asta. Și nici nu se chinuie să-l găsească. Camera ta e un cort fără geamuri și ideile tale despre viață se rezumă doar la de ce eu?! și alte povești triste peste care nu poți să treci, pentru că gândești foarte mult.
Vrei să te dai jos din pat, dar ești prea nefericit să poți face asta. Ce păcat că nu poți să ieși ca să auzi că oa, ești un depresiv.

Anxietatea e cea mai mișto, pentru că e cea mai spontană. Știi cum e să fii în public, de exemplu la frizerie, și să te apuce o criză de anxietate. Știi cum e, pentru că te lauzi cu asta și ți se pare fancy. E altceva, restul sunt deja uzate. Așa că profită de ea și fii mereu într-o continuă stare de stres, frică sau panică. Ca un bâzâit nelipsit de tânțari. Să vezi ce mișto e când nu știi pe unde să ieși mai repede dintr-o sală plină care-ți dă mâmcărimi și transpirații și sentimentul ăla de disconfort din cauza căruia vrei să fugi acasă, unde nu e presiune. Ca și cum ai fi un arici, doar că ăla e foarte adorabil.
Unii vor crede că ești retard, alții că ești nebun, dar cei mai deștepți vor ști că ești un anxios, adică ești ceva chiar mai sus decât bipolar. Bucură-te de tine. Și niciodată să nu uiți de căderile nervoase, care sunt niște picanterii în centrul atenției. Crizele de personalitate. Și stresul post-traumatic.

Sunt toate acolo ca să te facă mișto.

pampam.

5 semne că prietenii tăi sunt de căcat

1. Uită de tine
Vă știți de 100 de ani, dar uită de tine. Serios. Ca atunci când uiți să dai de mâncare la pești și mor. Sau ca atunci când ai ieșit cu maică-ta și te-a uitat în parc. Doar că acum e la modul ăla cheesy de te trezești dimineața să vezi mesajele, apelurile și glumele de interior de la ei, dar ai mesaje de la orange, echipa facebook, spam-ul de la mail și restul oamenilor care nu te interesează.

Mergeți să petreceți undeva unde nu știți multă lume, dar până dimineață, prietenul tău a uitat cine ești și unde te-a lăsat ultima oară. E ocupat să cunoască oamenii mișto de-acolo. Îi zici să-ți ia o pâine, dacă tot stați împreună și coboară până la magazinul cu pâine. Se întoarce cu una singură, iar aia e neagră, dietetică, și cu 3 feluri de semințe pentru cai. Fix ce nu-ți place. Ți-ai uitat cheia, dar ai prieteni faini pe care te poți baza să-ți deschidă, dacă stai cu ei, sau să-ți țină de urât, dacă nu. Teoretic, ajung în 10 minute. Practic, într-o oră, c-au stat să-și termine berea și s-au luat cu altceva. De ziua ta îți iau filmul, deși tu citești întâi cartea. Comandă mâncare cu ouă sau lapte, deși tu ai intoleranță la lapte sau ești alergic la ouă din naștere și ultima dată te-au dus chiar ei la spital. Ți-a murit câinele, ai divorțat recent sau te-a lovit cineva cu mașina. Te sună fix când ai adoptat un adăpost de câini, te-ai căsătorit iar sau ești prieten cu ăla care te-a călcat.

Dacă absolut toți prietenii tăi fac asta, doar dă-i în căcat. Dacă 1, 2 sau 3 din 10 încă sunt acolo să-ți lase un mesaj, să-ți ia o pâine sau să-ți țină de urât, atunci fii fericit și pe restul de 7 doar dă-i în căcat.

2. Au o relație și e tot ce contează
Sigur știi prietenii ăia pentru care faptul că au o relație devine a opta minune a lumii și prima minune din viața lor. Omul care, față de tine, îi dă în plus sex (deși uneori e atât de prost, încât nu mai contează), devine o zeitate pentru care ar sacrifica râuri de miei. E aerul lor, e tot ce au, e tot ce au până nu mai e, c-atunci ajung din nou la prieteni. Adică la tine. Pauze-n relații, pauze-n prietenii, tot aia. Atât de căcat sunt.

Nu v-ați văzut de-un car de ani și deja ați vorbit să ieșiți a doua zi în barul vostru preferat. O să fie mișto și-o să vorbiți ca acum un car de ani. A doua zi, cu jumate de oră înainte te anunță că tre să iasă cu ratatul ăla pe care nici nu-l suporți. Sau. Te întreabă dacă ești de acord să vină la pachet. Sau. Te pune să aștepți puțin cât cere voie să iasă mâine cu un prieten. Aștepți juma de zi și răspunsul e că au ceva de făcut împreună. Sau. Nu-ți mai răspunde deloc și atunci știi că ai cu un prieten mai puțin, pentru că relațiile cer timp, și nu mai rămâne ceva și pentru tine.
De vorbit nici nu se pune problema. Dimineața vorbesc între ei de bună dimineața, la prânz de poftă bună și seara de pisi, să visezi frumos. Și-n cazul în care apucați să vorbiți și voi, atunci vorbiți tot despre ei. E ca și cum ați fi un trio. Să vă întâlniți de 2 ori pe an că să afli că pisi nu-și spală șosetele, dar e  bine când vine cu flori, devine o chestie normală pentru tine. Și n-ar trebui.

3. Sunt niște dramatici plângăcioși care apar doar când vor să se plângă

De-aia te numesc ei prieten. Că ești un stâlp care nu trebuie să facă altceva decât să asculte mereu toate dramele, negativismele, tristăciunile, căcaturile lor puerile, neinteresante și repetitive de puberți. Ultima oară când ai vorbit cu un prieten din ăsta era crăciun și ați vorbit pentru că v-ați dat mesaje cu crăciun. Dar atât. Pentru că dacă dramă nu e, prietenie nu e. Nu puteți să vă spuneți bă, ce bine m-am trezit și ce mișto sunt planetele azi. Nu, vorbiți doar când fierbeți și dați pe-afară.
Se ceartă cu pisi de 5 ori pe zi din același motiv de la care s-au certat și ieri, și-acum o lună, tu trebuie să asculți de 5 ori asta. Și să dai de 5 ori din cap. Și să repeți de 5 ori un sfat. Asta fac stâlpii. Seara vor fi bine din nou și rolul tău de prieten se va încheia până data viitoare. Dacă i se termină hârtia la wc, trebuie să fii acolo. Dacă i-a intrat o muscă în ochi, trebuie să fii acolo. Doar să fii acolo mereu când e timpul dramelor. Să plângi cu și pentru prietenul tău, să nu obosești niciodată, poate să și mori între timp, el să nu știe, dar să faci cumva să te întorci la viață ca să-i asculți drama din nou și din nou. Când toată lumea va fi fericită, tu te vei trezi cu mesaje de la orange.

4. Sunt prieteni direct proporțional cu distanța

Dacă n-ar fi fost distanța, aș fi avut acum vreo 20 de prieteni din grădiniță, școală, liceu, tren, gară, muncă, ia-mă nene, baruri și restul locurilor în care-am ajuns și cunoscut oameni mai mult de 5 minute. Dar am foarte puțini, pentru că oamenii sunt dubioși și nu țin prietenii dacă nu dormiți în același pat. Nu le vine ușor să-ți zică bună într-un mesaj, dacă nu ți-l zic live. Le cade o mână să te sune. Se dizolvă fără acid dacă țin de-o prietenie fără să vă vedeți la față zilnic.
Prietenii ăia din liceu care nu mai vorbesc după. Colegul ăla ok de la muncă. Oamenii de la cămin sau gazdă. Oamenii cu care-ai schimbat numere în bar. Prietena cea mai bună din același oraș. Doar pleacă și tu undeva vreo lună, că sigur mai rămâi cu 20 de prieteni după. Așteaptă faculta. Așteaptă să termini faculta. Așteaptă să vă împărțiti în colțuri opuse. Așteaptă să n-aveți timp să respirați, că sigur mai rămâi cu 20 de prieteni după. Din 20, cam 15 deja au uitat de unde te știu. Pentru ei, o să fii ăla din agendă la care trimite aceeași urare de sărbători. Poate asta e ok. Dar dacă ai un prieten de 100 de ani, care e acolo numai când sunteți față în față, doar dă-l în căcat.

5. Au așteptări de la tine, iar ei nu oferă nimic.

Îți iei o ciocolată, și așteaptă o jumate cu poftă în ochi. Dar tu știi că nu poți să speri nici măcar la un cubuleț din ciocolata lui. Vrea întotdeauna să fii umărul pe care plânge și propriul său psiholog. Dar tu știi că nu poți să-i ceri asta lui. N-are timp, chef sau nu e născut pentru așa ceva. Ieșiți de fiecare dată când îți zice să ieșiți. Dar tu știi că atunci când ți se face poftă de bere și-o ieșeală, răspunsul va fi că afară plouă, chiar dacă e soare. Au încredere că-i ajuți cu un leu la supermarket, dar să le ceri 50 de bani e prea mult pentru ei. La tine e mereu da, la ei e mereu nu știu, stai să văd sau nu pot. Cu fiecare dată în care te-au ajutat, simți cum li se rupe o chestie din ei. E ok, nu li se rupe. E doar faptul că sunt ei nașpa, egoiști, și-i doare-n fix când ai tu nevoie de ceva, atât timp cât ei n-au nevoie de nimic de la tine. Doar dă-i în căcat. Chiar există oameni mai mișto de-atât.

pampam.

101 întrebări retardate (3)

16. Dar ce ți-a venit să faci sport?
Un fel de dar ce ți-a venit să mânci? Sau, mai rău, dar ce ți-a venit să-l ucizi pe ăla cu așa sânge rece? Unii duc o viață atât de mișto și de liniștită, încât e o chestie obișnuită și perfect normală să mânci în pat, să bei în pat, să stai la laptop în pat, să te plimbi în pat, să trăiești în pat toată viața fără să încerci nimic altceva. Sau dacă nu, să faci maxim 10 pași ca să-ți iei o cană de apă și-apoi încă 2 ca să mergi la baie. Poate 4 abdomene chinuite. Și eu fac astea, mi-aș pune roți la pat în unele dimineți ca să nu fiu nevoită să cobor jos. Ca o lenesă incurabilă ce sunt, mi se pare un chin. Până acum ceva timp, ultima mea oră de sport era aia de prin clasa a4a. Dar vine o zi când toată chestia asta se cheamă sedentarism, la 5 minute de mers pe jos ți se oprește răsuflarea, te dor mușchii și simți că ai niște picioare de 90 de ani. Apoi vezi un moș de 90 de ani îmbrăcat în colanți colorați care aleargă mai repede și mai bine decât tine la 20. Are picioare mișto și nu-ți lasă impresia c-o să cadă în următoarele secunde. Așa cum lași tu. De asta-ți vine să faci sport, de asta e ok să-ți amintești cuvântul ăsta uneori, de asta poți să încerci fără să ți se pară că faci ceva dubios. Ar fi mai dubios dacă toate amintirile tale ar fi din pat, cu patul, legate de pat.

17. Tu de ce ești mov în cap? Ești punkeriță din aia? Rockeriță?
Ești țigan, deci asculți manele și furi fier. Porți tocuri, deci ești pițipoancă. Asculți rock, deci ești satanist. Îți place jazzul, deci te dai deștept. Nu știi muzica comercială, deci ești învechit. Te îmbraci de la tipi, deci nu ești fată. Ai o prietenă atât de apropiată, deci ești gay. Înjuri, deci ești prost crescut. Lupți împotriva defrișării masive, deci ești un hipster. Ai barbă, deci ești nespălat. Ai tatuaje, deci ai fost la închisoare. N-ai o mână, deci nu ești om. N-ai 2 mâini, deci ești o găină. N-ai 2 mâini și 2 picioare, deci ești un vierme. Sunt mov în cap, deci sunt ciudată, rockeriță și neobișnuită. Sigur ai și tu o etichetă, 10, 100, trebuie doar ieși din casă. Probabil tu nici nu mai asculți rock-ul agresiv de la 15 ani, ai mai mult de 7 ani de-acasă sau nici n-ai barbă, ai jumate de cioc. Dar nu contează, mereu e cineva care te bate pe umăr cu ceva idee închipuită în limita gândirii lor. Tu doar dă din cap și nu încerca să le explici. Chiar n-ai ce să explici unor oameni care asociază un căcat de suprafață cu ceva de interior. Asta-i face pe ei nașpa, și nu vrei să fii la fel.

18. Ce-ai pățit de te-ai tuns periuță?
Dacă m-ar fi întrebat cineva ce-ai pățit de ți-ai lăsat părul lung ar fi fost aceeași treabă. Tot păr, tot decizia mea, tot întrebare de proști din cauza căreia să nu poți dormi noaptea. Dar oamenii nu întreabă asta, pentru că oamenii au niște modele clasice încă de când se nasc cu ochii lor de cal și nu trec peste ele. Li se pare că nu e posibil și că dacă nu e clasic, atunci nu e nimic. Sau e aiurea. Nu te întreabă nimeni de ce ți-ai lăsat părul lung tocmai pentru că părul lung e la fete, iar părul scurt e la băieți. Fetele poartă roz, băieții poartă albastru. Fetele care poartă albastru sunt băieței, iar tipii care poartă roz sunt poponari. Fetele care n-au păr lung sunt anomalii. Și băieții care n-au periuță-n cap sunt fete. Ăsta e mersul. Suntem în secolul 21 deja, iar în prin anii 60 sau mai devreme există niște tipe foarte mișto cu foarte puțin păr. Jean Seberg. Dar nu, hai să punem în continuare întrebări de cal și să ne prefacem că asta e ceva normal, că tre să rămână fiecare în chiloții lui roz sau albaștri și să nu iasă din ei, că altfel ne irităm și murim de nesupunere.

19. Nu vrei să fii și tu mai feminină?
Există tipe la care feminitatea stă în cozile perfecte de la ochi, părul Maicii Teresa și rochia care se mulează pe fund. E ok, le înțeleg, le respect, nu mă duc să le întreb nu vrei să fii și tu mai boschetară?, unele sunt foarte frumoase și mișto de privit chiar și pentru mine care-mi rup gâtul, în mare parte, după tipi bărboși. Le apreciez pentru toate orele în care se pregătesc de jumate de seară în oraș, pentru că eu n-aș avea niciodată răbdarea asta. Dar chiar nu e cazul. Cozile mele de la ochi se mânjesc în baruri pline de fum și bere, părul lung mă face foarte urâtă, iar rochiile mulate sunt pentru tipe care chiar au fund de așa ceva. Cu sau fără, sunt la fel de bine, am aceiași prieteni, și atrag aceiași boschetari. Nu vreau să fiu ma feminină, n-am nevoie să fiu mai feminină și nu mi-ar sta bine să fiu mai feminină. Ar fi deja prea ciudat. Ar fi ca și cum i-ai pune peștelui blană de urs. M-aș trezi într-o dimineață și m-aș întreba cine sunt.
Și oricum tiparul de feminitate e atât de dubios și uzat acum, încât aproape că nu vrei să fii așa. Hepburn era mișto și-n pantaloni drepți, la Garbo e de-ajuns să te uiți doar la față ca să vezi o femeie pe bune, iar Chanel făcea ținute din hainele de război pentru bărbați. Serios, de ce-ai vrea să fii Monroe, când ai atâtea alte modele de feminitate pentru care să fii feminină nu însemna o rochiță fluturândă?
Și oricum, e atât de greu să te prinzi că feminitatea nu e universală?

pampam.

A cerși o țigară sau a cerși mai multe?

Prima mea țigară mi-am luat-o din banii de pachet. 60 de bani. Restul țigărilor pe care nu le-am plătit au fost de la prieteni, din motive reale de mi-am uitat țigările acasă sau mi s-a terminat pachetul. Ori de la tipe fancy care-ți dau pachete pe stradă. Ori de la tipi care nu mi-au luat bani pe ele, când m-am dus să cerșesc cu bani. Pe vremea aia încă purtam tricouri cu guns n roses, probabil de-aia.
Dar acum e un fenomen.

De obicei ai 14-15, hai 16 ani când mai faci asta. Uneori, foștii mei colegi de 19 (restul studenților sunt cazuri speciale). Deși tu ai impresia c-o să se întâmple ceva grav, nu, chiar n-o să intri în sevraj dacă stai la masă cu prietenii tăi fără să fumezi, pentru că ai 16 ani și cu țigară sau fără e tot aia. Vorbiți aceleași chestii și vă comportați tot ca niște maimuțele gălăgioase. Dacă mai ai impresia că ești cool pentru asta e trist. Singurul om care crede că trebuie să fumezi într-un bar ești tu, iar tu, ce să vezi, n-ai țigări. Ai, fumezi. N-ai, nu fumezi. Ai prieteni care fumează, o să-ți ofere cu drag. N-ai prieteni care fumează, asta e. Ți s-a terminat pachetul, poți și fără. Dacă mori, gândește-te că mori într-un bar, și oamenii te vor crede cool din nou.
Ai bani să ieși într-un bar, s-ajungi acolo, să-ți plătești berea, dar n-ai bani de-o țigară, pentru că mai merge asta cu cerșitul, ceva  la care te pricepi și tu bine? Ești de căcat și deranjant. Cel puțin pentru toți oamenii la fel de zgârciți ca mine, cu la fel de puțini bani ca tine (sau mai puțini), și care strâng pentru 2 țigări la bucată și-un pachet ocazional. Pe bune. Stai acasă sau fumează din pix. Vezi că sunt și pixuri albe.

Să fumezi, în mare parte, țigări pe care doar le cerșești de la oameni pe care oricum nu-i cunoști și n-o să-i cunoști vreodată-n viața ta, e ca și cum te îmbraci în haine pe care ți le dau alții, că-s nevoiți și nu vor să-ți vadă chiloții. Așa și ăștia. Oamenii care-ți dau țigări îți dau ori pentru că i-ai prins în niște zile pacifiste, ori pentru ești foarte enervant și decât să te audă, mai bine-ți dau o țigară.
Serios, vrei să nu mergi gol pe stradă, ia-ți haine. Vrei să fumezi, cumpără-ți țigări sau strânge chiștoace de pe jos până faci de una întreagă. Vrei să mânci, dar și să fumezi, ia-ți o țigară în loc de 3, și-un pachet de biscuiți de săraci. Îs la fel de buni, crede-mă. Dar cumpără-ți singur, bă, chiar și dacă ești o tipă foarte mișto care face rost de țigări gratis de la oameni la fel de mișto. Chiar și dacă ești pur și simplu tipă care face rost de țigări gratis de la oameni mișto. Chiar și dacă ieși cu prieteni datorită cărora nu mai ții minte când ți-ai plătit ultima dată berea, mâncarea sau țigara. Chiar și dacă pleci sigur pe tine de-acasă cu impresia că cineva o să fie foarte drăguț la bar și dispus să-ți întrețină viciile scumpe de om care n-are bani să și le întrețină singur. Oricum ar fi, tu doar cumpără-ți. Nu ești mișto că fumezi țigări pe care le cerșești mereu. Oricum nu ești mișto că fumezi, dar tu mai și ceri și faci din asta un obicei.

Că poate nu vrei să te țină minte oamenii doar pentru asta. Cum îi țin eu minte pe colegii mei care-mi cereau țigări, foc, bani, mâncare, și cărora le dădeam uneori, dar mă enervau cumplit, pentru că eram la fel de săraci, dar doar unii dintre noi cerșeau. Ratații care atunci când ies din casă se gândesc cu cine merg la o bere ca să le plătească și lor. Fata asta de 14 ani care venise să vadă Cărtureștiul, dar înainte de toate să-mi ceară țigări. Băiatul ăsta care stătea la o masă cu 100 de prieteni gălăgioși și micuți, dar a venit la altă masă să ceară o țigară. Cum te simți când cerșești de la oameni cu pachete  și mai mult păr pe față decât ai tu în cap? Nu te simți ca un pubert care vrea lapte de la sân și n-ajunge la el? Boschetarii care te apucă de fund în Gara de Nord dacă nu le dai țigări. Chiar, știi cine mai cerșesc ca tine? Boschetarii ăia adevărați cu sacoșă de rafie ruptă. Dar până și ăia cerșesc bani ca să-și cumpere țigări din banii cerșiți de ei. Nu ți se pare că tre să te lași?

Pe bune. Sunteți enervanți. Luați-vă țigări sau opriți-vă.

pampam.

Despre frumusețe, iubire și alte lucruri subiective

Uite niște idei despre frumusețe care au expirat de ceva timp și-au devenit niște glume ușoare, dar continui să le folosești, deși nimeni nu te mai crede.

Sufletul contează înainte de toate.
Nu, replica asta nu te mai face un om mișto sau profund, serios acum. Într-o lume în care dai add oamenilor în viața ta după o poză de profil și una de la mare, sau într-o lume în care te cuplezi cu cineva după prima poză de pe tinder, singurii oameni care mai zic asta sunt ăia foarte urâți, ăia foarte simpli și ăia foarte mincinoși. Și măicuțele, dar oricum măicuțele se văd doar pe ele între ele, sub niște saci, iar idealul lor de suflet frumos este sufletul lui dumnezeu, deci nu se pun la numărătoare. Poate nu conștientizezi, dar nu e vorba doar de pisi trebuie să fie deștept și cu personalitate mișto, nu contează cum arată, și te-ai scos cu profunzimea sufletului tău. Chiar nu e de-ajuns. E vorba și de ha, ce grasă-i aia, ha, ce bețe are aia, ha, ce sprâncene are ăla. Incă rămâi la fel de neprofund ca și sufletul contează înanite de toate.
E ca și cum le-ai spune fetelor sau tipilor la discuția dintre fete sau tipi despre cum a fost la prima vedere de 2 minute că bă, ce suflet frumos avea ăla sau aia, în loc de bă, atâta de frumos arăta, că-mi venea să plâng. Sau nu.

Fiecare e frumos în felul lui.
Poate chestia asta mai merge din când în când. Ai tinde să zici asta, mai ales că acum o folosesc oamenii care cred în planete, univers și Bob Marley într-un hamac rasta. Știi, oamenii care-ți spun într-un mod pacifist că suntem făcuți din praf de stele și că dacă ne dăm mână cu mânâ, înconjurăm planeta și facem pacea. Dar replica asta folosită de ei nu e decât încă un mijloc prin care încearcă să te încarce cu pozitivismul lor și fanteziile frumoase despre lume.
Și poate că într-o zi o să facem pacea din mână în mână, dar până acolo, replica asta e o consolare proastă, puțin patetică, puțin negândită și greu de crezut. Pentru că uite, bărbații ăștia nu sunt frumoși în niciun fel. Bărbații ăștia și restul cazurilor asemănătoare care mor așa, pentru că se cred atât de frumoși din toate punctele, încât nu vor să schimbe ceva la ei. Și rămân niște urâți care nu au ceva frumos și care nu sunt făcuți din praf de stele. Probabil că și dacă ar trebui să le cauți o trăsătură mișto, n-ai vrea să faci asta.

Dar asta cu frumusețea subiectivă e veșnică. De la tipii cu texte zaharoase la prietenii cu
remarci drăguțe la oamenii de pe stradă cu complimente sau înjurături la întâmplare, și până la țigăncile care m-au scuipat într-o zi, ești frumos sau urât pentru cineva. Peștele tău din balta în care te găsești sau peștele din balta în care nu. De-aia la 20 de ani te întrebi cum ai putut să-l placi pe tipul ăla de la 15. Iubitul prietenei tale e urât, prost și cu glume nașpa. Prietenii tăi sunt cei mai frumoși și îi vrei așa de mult în viața ta, încât restul oamenilor care n-au prieteni chiar atât de frumoși, vor spune că faceți prostioare acasă. Nu poți să înțelegi ce vede fratele tău la iubită-sa cu multe coșuri. Tipele la băieții ăia mârlani. Tipii la fetele alea vulgare și proaste. Ei între ei. Ei nu înțeleg ce-ar vedea cineva la mine. Ce urâtă sunt eu pentru cineva care are gusturi opuse. Și ce mișto sunt pentru oamenii care merg pe stradă cu mine. E atât de simplu. Cu excepția oamenilor cartof de care-ți aduci aminte când ești în depresie și a ălora care par zei mereu, toți urâții sunt frumoși și aproape toți frumoșii sunt uneori și nașpa.

Și-o să iubești subiectiv pe cineva poate așa de dubios, încât prietenii tăi se întreabă ce se întâmplă cu tine. Și-o să mânci subiectiv chestii care sunt scârboase pentru alții, citești cărți bune, dar porcării pentru profa ta de română, bei bere, când oamenii beau cafea, fumezi slim-uri când ești tip, o să te învârți într-un cerc de subiectivism, iar viața ta o să fie atât de mișto cât ai tu impresia că e. Ceea ce e minunat. Probabil unele din astea chiar sunt aiurea, dar până ieși din coconul tău frumos ca să le realizezi, Bob Marley o să fie acolo pentru tine să te susțină și mai mult cu melodii optimiste și praf de stele. Chiar și după.

pampam.

Cum să mori din răceală

Nu tre să faci nimic. Numai să fii tip și să răcești.

A mai văzut cineva cum face un tip care bolește? Cum se transformă de la o simplă răceală? Cum lumea se apropie tot mai mult de Armaghedon și afară începe să plouă? Cum nici cel mai bun psiholog, nici Oprah în emisiune n-ar putea să-l calmeze puțin? Oare Bacovia o dăduse deja în gripă? Dar nici măcar când e răcit, posibil doar când simte că-l atinge un început de răceală, fie ea chiar și ușoară? Când doar îi curge nasul timp de 2 șervețele din pachetul de 10, strănută o dată pe zi, și-l doare puțin la ceafă, cât să doarmă și să se trezească fericit și sănătos? Când răcește pur și simplu, așa cum răcesc oamenii cât sunt în viață, pentru că curent, vreme aiurea, astenie, deși ei cred că sigur li se întâmplă ceva ciudat, sigur e ceva care nu se explică în cuvinte, și sigur le-a pus gând rău, ce naiba o mai fi și asta.
Știe cineva un loc în care putem noi, tipele și restul ființelor care nu invocă sfârșitul lumii la o răceală, să ne adunăm până le trece capul și le curg cei 2 muci? Sau nu s-a gândit nimeni la așa ceva încă?

Pe bune acum.
E o chestie de strategie pe care o fac doar tipii ca să bage până și răceala în depresie și s-o facă să renunțe cât mai repede? E o chestie de corpuri diferite, deci tipuri de răceli diferite, iar răceala lor e, de fapt, de 10 ori mai răceală ca a noastră, și sfârșitul chiar se întâmplă înăuntrul lor? Adică de ce tipele funcționează cu pastile sau ceai sau somn sau legume sau aer sau doctor, și tipii funcționează cu ooofff, nu mai pot, pastile sau ooofff, o să mor, ceai sau ooofff nu mai pot-o să mor, somn sau ooofff nu știu ce să mă mai fac sau ooofff viața mea sau ai auzit-o pe-asta?, ai auzit cum am tușit?, asta e, semnul! O să mă izolez sub pătură pentru următoarele săptămâni, ca să nu fac nimic și ca să mă sufoc în speranța că-mi trece chestia asta dubioasă și nemaivăzută. Dar să știi de pe acum că alea 6 beri din frigider poți să le dai abia după ce mor. Și lasă, nu mai încerca să faci, să dregi, să ai grijă de mine, că eu oricum mor. Măcar dacă știam ce am, dar așa mor degeaba. Of.

Bă, du-te și ia o pastilă.
Nuu, ce pastilă, că nici pastila nu mai are efect. Le iau pe toate acu și să vezi că până diseară tot mor eu.
Bă, du-te de fă-ți un ceai și niște infuzie.
Nuu, ce infuzie să mai fac, că degeaba. Mi-e dat să mor de răceală, mor de răceală.
Aha, deci știi ce e.
Eh, c-o fi răceală, n-o fi, cine știe.
Bă, du-te de fă-ți un ceai, ia o pastilă și culcă-te.
Nuu, ce să mă mai și culc, că dacă mă culc, sigur mor în somn. Mai bine consum energie în timp ce-mi plâng de milă. Eu cu mine, împreună până la moarte.
Un vin fiert.
Nuu, ce, acu să mor și beat, n-am chef de vin fiert, n-am chef de nimic în viața asta crudă și neagră.
Bă, du-te la doctor dacă zici că nu te-ajută astea cu ceva.
Nuu, ce să-mi facă doctorul, nu vezi că nu mai trece, n-ai ce-i face. Până aici mi-a fost.

Armaghedonul nu vine atât de des pe cât cred tipii când bolesc, pentru că s-ar plictisi și el. Plus că n-ar mai fi atât de special, iar filmele despre el ar deveni un clișeu și mai plictisitor. Tipii, în schimb, nu se vor plictisi niciodată să se plângă. Și nu vor obosi. Și fiecare răceală va fi bine primită, atâta timp cât putem să ne mai plângem. Adică cât pot să se plângă. Adică cât încă mai au puterea să creadă și să-i dispere pe ceilalți cu ideea că înăuntrul lor se naște, crește, se dezvoltă o ciudățenie malefică și înfometată de viață.

pampam.

Tipuri de oameni care empatizează prost

Uite niște exemple reale și minunate despre cum urlă lumea de empatizanți deștepți, atotștiutori, binefăcători, care sunt acolo mereu nu ca să te bată pe-un umăr, ci doar ca să-ți zică că știu și ei cum e. Atâta că unii dintre ei confundă puțin lucrurile.

Oamenii care (cred) că știu cum e să fii cu un tripat.
(wannabe-urile astea care încă au impresia că ești mișto ori pentru că te tripezi, ori pentru că ești cu un tripat. sau un boschet. sau un violent. sau un ratat care pare boem. problema nu e cu ăștia, ci cu wannabe-urile)
Bă, ideea asta nu se compară cu tine când aveai 17 ani puberți și-un iubit pubert care fuma iarbă, sau, mai rău, prostii de-alea de la spice, de te-ai panicat că e un drogat pentru care o să te ia poliția. Că pe ăla nu trebuia să-l ții în picioare oriunde te-ai duce cu el în public, pentru că e un pic pe câmpii acum, merge de zici că primește electroșocuri, și mai are și-un pet de 2l în brațe, băut pe 3 sferturi. Chiar n-ai de unde să știi. Nu te mai căca pe tine.
N-ai urcat niciodată într-un vagon plin cu un tip care abia se ține pe picioare, și n-ai stat să-l împingi de la spate până la scaun. Și-n tot timpul ăsta, să nu poa să vorbească, dar într-o încercare de a vorbi, să înceapă să țipe și tot vagonul să se uite la tine că-l suporți. O tipă și-un tip cu pupile cât jumate de față. Și la coborâre să-l ajuți să treacă peste alea 3 trepte, în timp ce-n spatele lui e coadă deja și oamenii se uită cu scârbă-n ei și râd arogant.
Dimineață să te întrebi dacă nu răspunde pentru că doarme sau pentru că doarme într-un trip prost.
Asta e să fii cu un drogat uneori, nu e mișto, și tu chiar n-ai de unde să știi.

Oamenii care (cred) că știu cum e să nu mai ai pe cineva foarte apropiat.
Uneori oamenii mă întreabă dacă mi-e dor de mama, în condițiile în care mama nu e. Pentru că, uneori, oamenii sunt foarte proști, oricât de deschisă aș fi eu pe subiectul ăsta. Și sunt. În general, babele fac asta. Huehue, normal că mi-e dor. Dar babele nu știu unde să se oprească. Și continuă. Le aud da, știu cum e, toți trecem prin asta.
Nu, bă, nu toți trecem prin asta, și nu toți trecem prin asta în același mod, clar nu. Nu vorbim de aceleași lucruri. Moartea nu e aceeași în toate cazurile cu moarte, gravitatea nu e, dorul nu e, doliul nu e, iubirea, suferința, condițiile nu sunt aceleași, nimic nu e la fel pentru toți, nimic nu se compară, mama ta e mama ta, mama mea e mama mea și tu n-ai de unde să știi cum e, mai ales atunci când îți închipui. Pentru că noi nu suntem la fel.
Știu că există profunzimile alea cu dragostea de mamă și altele cu mamă, despre care oamenii cred că sunt la fel peste tot. Dar mie mi se par niște profunzimi aiurea, că e ca și cum mi-ai spune că e un tipar prestabilit de iubire, durere sau dor, și că simțim aceleași chestii în același fel, toți la un loc. Ca la gemeni. Sau ca la mașinuțele cu telecomandă. Și asta e o prostie.
Pe bune. Dacă vrei empatie, o îmbrățișare e de-ajuns.

Oamenii care (cred) că știu cum e să nu mai ai bani.
Într-o zi, colega mea de apartament mi-a spus că mă înțelege, că știe cum e, că și ea stă prost cu banii, că colege de suferință și foamete. N-a cheltuit în ultima lună decât 20 de milioane, iar asta e puțin pentru București. S-a chinuit cât a putut. Deci mă înțelege. Am avut un șoc. Colega mea de apartament se întâmplă să-mi fie și prietenă, așa c-am putut s-o huidui cu spasme.
5 lei în portofel timp de o săptămână înseamnă puțin. 4 milioane timp de o lună înseamnă puțin, când întreținerea e jumate din ăștia. Biscuiți la 1 leu timp de un an întreg la liceu înseamnă puțin. Orez și paste timp de 6 luni înseamnă economie. Fără carne. O țigară aprinsă de 2 ori înseamnă economie. Să nu ieși din casă, pentru că sigur dai banii pe ceva înseamnă economie. Să inventezi feluri de mâncare pentru că mai ai în frigider doar 4 chestii mâncabile, dar la care nu s-a gândit nimeni să le combine, pentru că n-a ajuns în faza în care e nevoit s-o facă, din lipsă de altceva, e puțin. Să te tragi de mânecă de unul singur, cu mari eforturi, ca să nu cumperi mai mult de-o cutie de lapte și-un rom, pentru că există posibilitatea să te faci de râs la casă că nu mai ai bani să plătești. Să-l pândești pe gardianul de la metrou dacă e sau nu, ca să poți să sari peste aparatele vieții fără să mai bagi de-o călătorie e economie. Să stai lângă aparat în autobuz e economie.
Astea toate înseamnă puțin, și sper că te rogi deja să nu mai știi vreodată cum e.

pampam.

0,1 la sută grăsime. Și slabele plâng câteodată

Am pofte multe, dese, câteodată simple, câteodată nici nu știu să la fac sau să le explic, la orice oră și grave, în sensul că iese urât dacă nu se întâmplă. Plâng, mă umflu balon și mor. Dac-aș fi fost grasă și m-aș fi abținut, atunci aș fi murit în primii ani de viață. Dar m-am născut un struț fericit și, la cât de mult mă îngraș sau la cât de mult vreau o sarcină care mă îngrașă, o să mor la fel. Slăbănoaga aia din glumele cu scobitoarea sau umbrela la restaurant și schiloada aia din lumânările aprinse la biserică ale tipelor care n-au cum să-și facă absolut toate poftele din motive de greutate, ore și diete. Subiectul înjurăturilor. Oaia neagră. De parcă ar fi vina mea. E ok, e bine să refulați.

Grasele mi-ar spune mereu struțule, nu te mai plânge, ești o slabă, toată lumea e a ta, poți să faci, să porți și să mânci ce vrei, când vrei, cum vrei. Ce viață mișto, ce n-aș da și eu să. Pe noi nu ne place nimeni. Noi suntem cele marginalizate. E planeta plină de ispite. Uită-te puțin la noi, nu mai știm ce să facem. Parcă vor alții să rămânem grase. Așa că struțule, nu te mai plânge. N-ai dreptul.
E placa a doua, că prima e aia cu să mori, să leșini, să te îngrași, schelețel! Și le aud pe ambele des.
Să ne înțelegem că n-am o problemă cu toți oamenii grași, și dovadă sunt ăștia cu care umblu, vorbesc sau pe care-i iubesc. Mai degrabă unii grași au ceva cu mine.

Și totuși. Există anumite perioade din viața scobitorilor când tre să se îngrașe, și nu se pot îngrășa cu 0,1 la sută grăsime. Dar ce să vezi.

Poftesc orez cu lapte seara . Grav. Cobor la alea 3 mega image-uri de la bloc după lapte, mă duc la raftu' cu lactate, întind mâna și rămân un struț prost. Pe toate cutiile, sticlele și borcanele de lapte scrie 1,5 la sută grăsime. Sau 1,3, 1,8, ceva. Ca și cum ai face orez cu lapte în apă, dar măcar apa nu se face o zeamă de borș albicioasă cu ceva petic de lapte diluat pe deasupra, ca gheața plutind pe ocean la topire, cum se face laptele cu 1,5 la sută grăsime când îl fierbi.
Zic bă, se întâmplă, a făcut toată lumea orez cu lapte azi, mă întorc mâine dimineață. Poate nu mor.
Dimineață rafturile abia umplute cu marfă nouă, baxuri abia desfăcute, my precious, îmi lucesc ochii. Pe toate cutiile de lapte scrie 1,5 la sută grăsime. Bă, ce naiba, ori îs chioară, ori e revoluție și s-au adunat toți struții din lume și-au luat tot laptele mai gras, ori, ia uite, oamenii chiar se gândesc la grăsuțe și au grijă de ele și le dau variante și le fac viața mai ușoară. Bine, nu la grăsuțe, la alții, în general. Mai buni, mai sănătoși, mai curați. Ce drăguț. Și laptele normal care se fierbe?
Mă întorc resemnată și plâng în interior. Singurul motiv pentru care încă trăiesc e c-am avut niște colege de apartament cu rezerve de lapte gras.
Să mai zic că episodul s-a repetat și-n dimineața în care am rămas fără lapte pentru cereale, adică primul fel de dmineață fără de care viața e pustiu?

Rămân fără iaurt. Al doilea fel de dimineață. Cobor la alea 3 mega image-uri de la bloc după iaurt, mă duc la lactate, întind mâna, rămân proastă. Pe toate paharele de iaurt, și alea mici, și alea mari, și alea ieftine, și alea scumpe, scrie 1,5 la sută grăsime. Pe unele din ele scrie chiar 0,1 la sută grăsime. Pe unele din ele scrie chiar pentru dietă. Iaurtul din ele strigă ia-mă pe mine, eu sunt mai slab, ba nu, ia-mă pe mine, eu sunt și mai slab. Înțeleg mesajul, nimeni nu se mai gândește la viața struților care nu țin dietă, mă resemnez din nou și plâng în interior.

Mă  gândesc că poate se trage de la mega image, poate scot și ei ceva imagine de supermarket căruia îi pasă din toată chestia, na. Mă duc în auchan. În auchan nu există doar 2 rafturi cu iaurt, există un culoar luuung cu frigidere pline de iaurt, 10 rafturi, 20, 50, infinit, pe care scrie 0,1 grăsime, dietetic.
Culoarul următor e cu iaurt dietetic, dar de băut. Și următorul e cu iaurt cu tot cu cereale. Dietetic.
Auchan e nirvana păhărelelor și sticlelor și borcanelor cu chestii dietetice în ele.
Să mai zic de cele 10 feluri de cereale seci care te fac slim, frumos și sănătos, 10 feluri de pâine neagră, pâine neagră cu semințe, pâine neagră cu fulgi, pâine neagră cu pâine neagră, cele 10 feluri de brânză slabă, brânză fără brânză, cele 10 feluri de 0 la sută grăsimi pentru regimul de slăbuți sau e ok? Și de faptul că până și la kfc, mc.donalds și turkish shaorma au meniuri doar cu salate?

Să mai zică cineva acum că e mișto să fii struț.

pampam.