Borfăieli

Nu sunt complexată fizic, nu am nicio problemă cu aspectu meu' de slăbănoagă, mă doare-n fix dacă mă vezi pe stradă și-ți pare că-s prea nu știu cum, că-mi lipsește ceva, că tre să schimb. Oamenii care repetă și tot repetă auzi, da' tu ce mănânci, c-ar trebui să te mai îngrași sunt proști. Că greutatea nu depinde mereu de ce mănânci, că nu bagi în tine mereu ca să te mai îngrași, că poți să mânci continuu și să nu iei în greutate, că metabolism diferit, că nu mă îngraș sau slăbesc pentru tine și că nu există trebuie să te îngrași, există îmi convine cum sunt acum și nu-mi face nici rău. Până la urmă, e mai grav să fii gras decât să fii slab. Dacă știi pe cineva care-i veșnic slab, dacă nu înțelegi cel puțin aia cu metabolism diferit sau aia cu nu tre să-ți convină, că eu sunt ok cu mine, dacă încă repeți mâncă și tu, că tre să te îngrași ești prost. În cele mai multe cazuri, ești și grasă și-ți faci rău că nu slăbești în timpu'-n care mă întrebi dacă mânc aer.

Îți trebuie ceva mai mult decât nimic și doar sărăcie lucie ca să poți să mânci niște fasole rece cu ceapă și mămăligă sau cartofi copți pe plită. Ceva mai mult, adică o bucată de pământ pentru fasole, ceapă sau cartofi și alta pentru porumb, posibilitatea să ai cu ce și să poți să-l lucrezi sau să ți-l lucreze alții, ori șansa să faci rost de ele cu ziua de muncă la restul, o oală și-o plită. Dacă te duci măcar într-un sat din Moldova, spre Vaslui sau spre Iași, găsești familii cu copii care n-au cum să mânce mâncarea săracului-cartofii sau fasolea-că-s mai săraci chiar de atât. Și Moldova n-are doar un sat. Dar toată lumea salvează și plânge copiii din Africa. Perfect, toată lumea merită salvată, numa' să nu ne mânce câinii până la somalezi, c-avem și noi somalezii noștri ș-ajungi mai repede la ăștia c-o pâine sau cu ce vrei tu să-i ajuți.

Am prieteni de 25-30 de ani. Mă distrează maxim să-i tachinez cu cât de bătrâni sunt, râd de ei până epuizez toate glumele și combinațiile cu cuvântul bătrân și după ce termin cu astea, încep cu alea proaste, iar ei suportă după 8 ore de muncă. Pentru că mă lasă, pentru că îmi permit, pentru că ei știu că nu-s bătrâni, pentru că la glumă-glumim, la serioase-vorbim pe bune.
Nu cred că adulții tre să fie morcoviți în fund, nu cred că tre să ne măsurăm în ce facturi plătim și-n câte rahaturi pățim zilnic. Da, ai o vârstă(ce porcărie), ești matur, nu ne tragem de șireturi(altă porcărie), plătești taxe și impozite, nu ne comparăm, mai am până să ajung ca tine, da' astea nu te fac să-ți dai aere de genul uite ce mare sunt eu sus și ce mic ești tu jos, să nu împarți o vorbă, o glumă, o bere, o țigară, o atenție, o măslină. Nu e ca și cum ai ajuns la nivelul la care ești prea mare ca să mai ai ochi pentru alții de nu-s colegii tăi de muncă. Nu pari mai prost dacă vorbești cu ăia mai tineri. O să fii doar mai de treabă.

Am crescut într-un cartier de țigani amestecați cu români, Omul avea prieteni la bere țigani, ai mei s-au cunoscut printr-un prieten țigan, iar colegii de joacă din spatele blocului erau și țigani. M-au enervat englezii ăia care au sărit disperați de fund în sus că vine bulucu' de români și le fură și distrug țara ca niște țigani proști ce sunt, m-au enervat francezii când, într-o emisiune televizată, au făcut prostia aia cu cerșitu' pe străzile Franței, ca niște papițoi de 2 ani, mă enervează ungurii care exagerează și nici ei nu-s siguri de ce, mă enervează românii care se scârbesc de toți țiganii. Că fiță, că vai, nespălați,scârboși, sleioși, hoți, nu fac nimic, nu vor să facă nimic, rebuturile societății, trimit copiii la cerșit, te hărțuiesc pe stradă, în condițiile în care există români fix la fel și-n condițiile în care n-au cunoscut toți țiganii și nu-s toți așa. Dar na, doar cuvântul țigan e făcut ca să-ți provoace silă. Că-s țigani.

pampam.

Sistemul sau ce mai e prin școlile noastre (2)

Cu scuze, am furat ideea de la Cami, că mi-a adus aminte.

Din categoria profilor care nu-și fac orele.
Profa mea de religie nu și-a făcut aproape niciodată orele.

4 ani de liceu, în medie, cam o oră pe an, iar în oră aia nu se poate spune c-ar fi făcut ceva, că n-a făcut. Să dictezi dintr-o carte de religie și din fragmente din biblie pentru 3 copii din 36 nu e oră făcută. 3 copii s-au transformat în 2, iar unul din ei e fată și-și păstrează virginitatea până după căsătorie. Că asta o definește, o face femeie, o face pură și-o face credincioasă în fața bărbatului, dar, mai ales, în fața lu' dumnezo. Cam asta e direcția orelor de religie.
Cu atât mai puțin meserie făcută. Cu atât mai puțin implicare, dedicare, captivare de atenție și oameni care pleacă acasă cu niște chestii noi, interesante, folositoare, uite, mami, ce-am învățat azi la școală, cultură generală, etc.

Zi-mi ceva despre islam, catolici, hinduism, budism, zi-mi ceva despre religia mea, despre cum s-au omorât ăia ca s-ajungă la o religie, la alta, despre cum s-au convins că au nevoie de-o religie, despre cum e la alții, despre în ce cred alții, despre de ce cred așa.
Zi-mi despre a mea, fă-o credibilă, zi-mi cu argumente solide de ce crezi tu in dumnezo, de ce e bine, de ce e rău, da' zi și de celelalte, că nu e război de cine are mai mulți. Prezintă lucruri, nu le băga pe gât. Lasă-mă să văd eu dacă mă simt bine cu ortodoxism sau îmi convine, mă atrage, simt și cred în altă religie. Sau poate nu m-atrage nimic. Da' explică-mi altceva decât isus, fiu de virgină, a murit pentru tine și tu tre să crezi în el, 10 porunci sfinte, rai și iad, supunere, discurs religios. Vorbește, dezbate, pana mea, fă chestia aia pentru care te-ai băgat în învățământ. 

De fapt, nu cred că știe multe cuvinte. Și dacă știe, eu n-am auzit-o. Și de fapt, oamenii ăștia super credincioși nu știu să discute, știu să impună și să zică nu la orice altceva. A fost nevoie să citesc acasă lucrurile pe care ea trebuia să le zică la ore, să compar și să descopăr singură dacă cred, în ce, de ce.

Profa mea de religie nu-și face treaba, dar pune notele pe spovedit. Te-ai spovedit, ai 10. Nu te-ai spovedit, ai 9. Anul trecut avea amenințări de-astea cu o să-ți iasă media doar 9 sau n-o să-ți închei media. Bine, n-are niciun drept legal să facă asta, dar cred că și-a dat seama între timp că n-are zvâc, c-ar avea mustrări și c-ar ajunge în iad. Pe bună dreptate. A rămas la nota 9 pentru păcătoși. Minunat e că ea chiar crede că toți se spovedesc și crește inima în ea. Pleacă la biserică împăcată. Nu face la oră decât să se uite la cum elevii ei pun muzică, urlă, dau foc la ce găsesc, dar toți au media 10. E ok. Când i-am zis că pune note doar pe spovedit mi-a răspuns spovedania e legătura voastră directă cu dumnezeu. Pentru asta meritați 10.

În schimb, profa mea de religie semnează condica și primește bani. Primește bani pentru orele de nu le face la clase de liceu și pentru orele de le face la clasele de generală în care nu învață, doar îndoctrinează.

pampam.

Comentați ideea lui Aristotel

Fericirea nu e doar plăcere.

O prietenă mi l-a făcut cadou pe Cărtărescu la un târg de carte. Atâta de mult îl voiam pe Cărtărescu, c-acum dorm cu el la cap și-atunci am salivat curcubee. În cinstea prieteniilor care nu se bazează pe obligații la zile de naștere sau pe obligații în general. Cadourile din obligație sunt de căcat din start, iar trebuie e un cuvânt urât, oricum. În cinstea telefoanelor care-ți ridică moralul la 8 dimineața, genul de telefon care nu începe cu neața, ce faci?, începe cu zi ce-ai pățit, uite ce spun eu și ridică-te din pat. Pentru ăia 20 la sută care nu înseamnă probleme de amor, sex, școală și bani, e bine să ai oameni care-ți ridică moralul la 8 dimineața. În cinstea prietenilor care-ți arată că tu, ca prieten, nu ești mai puțin important decât vreun pisi.
Pe lângă astea, zilele mele încep cu îmbrățișări largi, dragi și de departe. Pentru toate zilele proaste în care nu vrei să te ridici din pat e bine să ai oameni care-ți trimit îmbrățișări largi, dragi și de oriunde.

Am terminat liceul după un an în care în fiecare dimineață mi-a venit să plâng că nu se mai termină. A fost nevoie de 4 ani de liceu ca să văd că îți ratezi viața când poți să faci ce-ți place, dar faci ce nu; când poți să ai ceva mai bun, dar te oprești la mediocru; când meriți mai mult, dar te complaci și-ți mai și lași impresia că nu pute.
Pe lângă astea, în loc de 2 pagini pe care trebuia să le vorbesc la atestat, am zis niște bazaconii de mi-au venit pe loc. Mi s-a zis c-am vorbit frumos, pe modelul proștilor fericiți și-al relaxaților câștigați. E ca și cum un boschetar se satură mai mult cu punga decât te saturi tu cu mâncarea. Pentru fiecare neuron mort din cauză de stres e bine să ai o zi de optimism, chiar și forțat; o zi de relax, chiar și fără spa; o zi de boschetăreală, chiar și fără pungă.

Tricourile cu foștii mei sunt la gunoi, cică-i ok să te setezi pe prezent. Am bilet la Hugh Laurie pe 12 iulie, că mofturile lungi și dese-cheia marilor succese. Mi-am luat o carte cu Dali, Dali purta pantofi cu numere mai mici ca să-și țină mintea activă. Colțunașii sunt desertul meu preferat, lucrurile simple sunt bune. Se încinge aerul de vară, iarna e doar pentru vin fiert. Nu mai știu ultima dată când mi-a zis cineva că-s proastă, dar știu că nu sunt. Nu mai știu ultima dată când mi-a zis cineva că-s un om urât, dar știu că am oameni care mă văd ca pe un om frumos. 4 luni fără alarmă, măcar una de pat, măcar jumate în afara orașului.
Pe lângă astea, mă iubesc pe mine mult și sunt zen, atât de zen.

Fericirea nu e doar plăcere, iar eu n-am putut să scriu toate astea în teza la filosofie. Le-am scris aici.

pampam.

Despre cum să fugi de foști

În cazuri normale, când treci pe lângă un fost prieten, iubit sau tip de-o zi, îi zici bună, cum mai e viața ta, eu fac bine, pa, conversație penibilă de genul de ce a trebuit să ne întâlnim. Sau îi zici doar bună. Sau doar treci pe lângă și te faci că plouă.
În alte cazuri, există un infinit de alte chestii pe care să le faci când dai de-un fost și nu-i zici bună, nu-l întrebi personale sau nu  treci pe lângă și doar  te faci că plouă. Și nu-i zici bună nu din ciudă, ci pentru că nu poți.

Uite, de exemplu, dacă mergi calm și-n fața ta, la 10 metri, e fostul, dar cu spatele, faci imediat dreapta și intri într-un supermarket, chiar dacă n-ai la tine decât banii de-o ieșeală, n-o să cumperi nimic și-o să pari ciudată. Intri pur și simplu, stai lângă paznic, urmărești pe geam din unghiul potrivit să vezi ce face, și-aștepți să plece. Apoi ieși și continui să mergi la fel de calm, suni o prietenă și înjuri. Dacă ești c-o prietenă, o pui să cumpere ceva ca să mai tragă de timp. Important e să ai mereu un supermarket pe-aproape, vedere bună la distanță și-un paznic care nu te dă afară pentru că te-ascunzi de-un fost și-l mai și pândești.

Sau. Dacă autobuzul tău oprește la semafor, iar la semafor e și fostul, te faci mică-n scaun, te-ascunzi după baba de lângă tine, te holbezi cu grijă și cu patos, măsori din cap până-n picioare, îți rupi gâtul după ce pleacă autobuzul, suni o prietenă și înjuri. Important e să ai o babă pe-aproape, să-nveți arta holbatului și să te poți face mică oricând. Și când ești la geam, îți pui mâna-n cap și capul între picioare, ca la struți, broaște sau arici, te prefaci c-ai o scamă pe pantaloni, șireturile dezlegate sau cauți ceva în geantă. Uneori, în ultimele 5 secunde, ai șansa să-l privești profund în ochi și să-i transmiți că ce mișto erai când erai mișto și ce nenorocit ai fost când ai fost nenorocit. N-o să alerge după autobuz.

Sau. Dacă ai ieșit de la liceu și dai nas în nas cu cel mai bun prieten al fostului ori simți că-n cercul de oameni spre care te îndrepți e și fostul tău, atunci te comporți ca și cum ți-a intrat ceva în ochi, te mâncă sau te înțeapă, așa că te concentrezi să-ți acoperi fața cât mai mult. Întorci capul, crezi c-ai văzut ceva, mergi cu spatele, începi o discuție fascinantă cu cineva, te chinui s-arăți relaxat, traversează strada, ia-o printre copaci și mașini sau ocolește locul și mergi juma de oră în plus, suni o prietenă și înjuri. Important e să ai mereu pe unde să ocolești și să știi cum e să-ți intre ceva în ochi pe bune. Poți să ai căștile, în cazu' în care te strigă, și dacă nu, te prefaci surprinsă când îl auzi sau vezi și e deja prea târziu.

Sau. Dacă fostul e lângă barul în care vrei să mergi, e în drumul tău spre magazinul cu țigări la bucată sau afli că e la concertul la care te duci, atunci te-amesteci în mulțime și te strecori ca și cum ai avea motor în fund, speedy gonzales, la modu' poate dacă mă fac că nu-l văd, nu mă vede nici el, suni o prietenă și înjuri. Important e să ai mereu un bar de rezervă, 2 magazine cu țigări la bucată și ochi pentru oricine altcineva la concert. Dacă te îmbeți, rogi pe cineva să te țină de la prostii;  dacă n-ai foc, freacă niște pietre pe care le porți, evident, în buzunar; dacă aveți locuri apropiate, inventează o dramă și fă schimb cu cineva.

Poți oricând să crezi că ești invizibilă, c-o să treci nevăzută, că ai bula proprie, c-ai greșit brusc drumul și de-aia schimbi direcția, că ceva e altfel la el și nu i-ai dat bună cã nu l-ai recunoscut sau că soarele de pe cer ți-a atras mai mult atenția.
Cel mai important e să ai minute pentru înjurat.

pampam.

termin liceul şi sunt fericită

Am crezut că pot doar cu o postare despre asta, dar nu.

Sfârşitul de liceu se rezumă la certificate, buletine, acte, milogeala pentru hârtii la secretariat, drumuri dus-întors, dosare, 40 de lei pentru diplome de-a10a şi-a12a, 30 de lei pentru tocă, robă şi eşarfă, vreo 20-30 de lei pentru seturi întregi de poze făcute şi refăcute pentru diplome, aproape un milion pentru atestatul practic şi ăla teoretic, schimbă titlul de pe pagina atestatului teoretic, că fără titlul ăsta nou, de care n-a auzit nimeni, nu ţi-l primeşte, aţi prins ideea. Bine, colegii mei au dat şi minim 6 milioane pentru banchet, dar na, distracţia n-are preţ.

12 ani de şcoală se rezumă la învaţă să mânci pe batistuţă, învaţă să ai grijă de prima ta responsabilitate-uniforma, învaţă baza cât mai ai timp, învaţă să calculezi şi fără degete, învaţă să scrii şi fără dictare, fă-ţi atenţie distributivă, împarte-te pentru fiecare oră, că fiecare prof crede că obiectul lui e cel mai important şi-l doare-n fix de restul obiectelor, învaţă să fii un papagal care papagaliceşte pentru 10, descurcă-te să vorbeşti la profii care mai cred că elevul nu tre să fie papagal, ce bine c-am terminat, o vezică slabă, un stomac mai distrus, nişte nervi morţi, nişte cearcăne mai adânci şi probleme existenţiale de genul ce sistem de căcat, ce organizare de filme cu proşti şi cu ce m-ajută toate astea?

Oricum 12 ani de şcoală sunt prea mulţi.
1-4 se rezumă la batistuţă, la vaccin, la uniforma aia super apretată, cu guler-mileu şi şorţ pe care nu trebuia să verşi lipici la lucru manual, la noţiunile de bază puţin mai complicate, pe care le înveţi cât mai ai timp, la nivelul pe care ţi-l descoperi pentru prima dată în afara cuburilor de la grădiniţă, la alinierea în şir drept şi la educaţia de la şcoală, nu-ţi bate colegul, nu fi egoist, nu fura pachetul cuiva.
1-4 sunt mişto, Pinochio din culegerea cu povetiri era mişto, nu mă bârfeam cu prietenele mele de-atunci, că n-aveam habar să facem asta şi-mi plăcea de mor să învăţ despre mediu la ştiinţele naturii.

5-8 se rezumă la tobă de carte, bagă-n tine ca-n sacul de box, nu te vor ajuta cu nimic dacă nu te axezi în viitor pe ele, n-o să ţii minte nicio teoremă, formulă şi socoteală cu necunoscute, nu există majoritatea aia de profi care se laudă că-ţi explică calm şi-a doua oară dacă-i rogi, o să descoperi c-ai o pasiune care nu e cu numere şi ştiinţă şi aia o să conteze, bagă bani în pregătire, prinde-te de alea care contează, promovează, fă-ţi temele ca să te prefaci în faţa profului că ştii ceva şi treci peste, o să se termine, matematica n-o să te urmărească toată viaţa şi nimeni n-o să-ţi dea în cap că nu ştii de-astea.
5-8 sunt stresanţi, lucrurile care ţi se bagă pe gât sunt grele, prietenele tale de-atunci descoperă bârfa şi-mi plăcea de mor să învăţ gramatică şi biologie.

9-12 se rezumă la aproape nimic. Pe bune.
A9a e primul an de liceu, te simţi mare, nu eşti decât un plod care nu e special şi unic, la fel de plod ca ceilalţi. E scuza ta pentru orice, n-am ştiut că se face aşa, nu ştii dacă să iei lucrurile în serios, nu ştii cum e proful ăla nou, e bal, e miss, e curvăsăreală, e hai să fumăm în faţa liceului ca ăia mari, poate e cool să greblăm apoi frunze, e hai să fim ce nu suntem şi să ne-o luăm în cap. De fapt, intri în pâine.
A10a e, la uman, ultimul an cu mate şi fizică, iar asta e tot ce contează. Te zbaţi să treci, profii te ţin în suspans, li se face milă, te trec, trăieşti o eliberare profundă, s-a mai dus un an în care n-ai făcut decât să treci şi să crezi că la liceu nu e chiar cine ştie ce. Singurele noţiuni cu care am rămas eu după ăştia 2 ani sunt la biologie şi română. Măcar la română să ştii ceva, chiar dacă până la bac uiţi.
A11a e an de trecere şi de pregătire pentru a12a. Ai timp să iei note, s-auzi cum eşti prost şi ameţit, cum anul viitor ai bac, cum o să te-apuce panica, groaza şi n-o să mai ştii de tine înainte de bac tocmai pentru că eşti prost şi ameţit şi n-ai început să te pregăteşti şi nici nu mai ţii minte din anii trecuţi, când ai învăţat ca un papagal.
A12a se rezumă la recapitulare, atâta c-auzi iar aceeaşi placă obsesiv. Amețiți, inconştienţi, indiferenţi, nu vă pasă, cum puteţi să trăiţi aşa, nu vă înţeleg, viaţa voastră se opreşte aici, tu abia aştepţi să termini şi simulările alea chiar sunt nişte prostii unde numai de învăţat nu se învaţă şi unde numai de anti-copiat nu se ţine cont.
În a12a îţi dai seama cât de penibil erai în a9a.
9-12 sunt (cu excepţia câtorva ore bune de română şi câtorva de ştiinţe sociale şi biologie) plictisitori, lucrurile care se repetă sunt rutină naşpa, lucrurile care nu se întâmplă sunt pierdere de timp, prietenele tale de-acum se bârfesc şi te bârfesc, ţin minte să-mi fi plăcut Eminescu anul trecut, Iona anul ăsta, ceva pe la filosofie, ceva pe la psihologie, Moromeţii în a10a, Eliade în a9a.

Unul, maxim 2 din 10 prieteni îţi rămân după liceu, iar dacă ai senzaţia asta încă înainte să fi terminat, atunci e clar.
Jumate din teorie ţi-a omorât creierii degeaba, pierdut timpul aiurea şi distrus nervii fără rost.
Iubirile din liceu nu înseamnă căsătorie. Totuşi, sunt frumoase.
Şcoala nu te ajută cu nimic e pentru oameni cu ochi de cal. Şcoala nu te face mult mai inteligent poate.
Nu-ţi face bine să fii papagal.
Liceul ţi-l faci cu mâna ta.

pampam.

Și ce dacă ai penis?

Există genul de tip borfăitor care are impresia că penisul face tot și că el, tipul, e un superman cu chiloții sub pantaloni, dar superman nu pentru c-aleargă să te salveze, ci pentru că are un penis. Lumea se învârte în jurul lui, lumea se oprește la el și la nivelul ăla, tipele tre să fie la ordinul lui, plăcerea e doar a lui, are viață proprie și conduce triumfător, iar dacă se nimerește, iese învingător.

Muncitorul de la drumuri și canalizări, care fluieră și se uită pervers. Slinosul care scuipă o flegmă când treci pe lângă. Pedofilul de pe internet, care-ți cere poze obsesiv. Taximetristul transpirat care se holbează după funduri la semafor. Ăia din căruță care strigă după tine. Ăla de dimineață, de la geamul de bucătărie, un bloc din drumul tău zilnic, care te face atentă prin clipociri din buze. Vecinii tineri maneliști care nu te lasă să intri în scară. Bărbatul de la colț sau nu, care se pișă la modu' evident. Tipul din Vamă sau moșul de pe stradă, care-și scoate penisul la tine. Maniacul care te urmărește obsesiv.
Iubitul tău care găsește tupeul de zeu Adonis ca să-ți zică că tu ești ce mai vacă, când el e, de fapt, cel mai porc. Vacă e doar un termen generic pentru când e doar vina ta că v-ați certat, e doar vina ta că n-ați făcut sex, e doar vina ta că nu se poate concentra pentru treburi importante, e doar vina ta că bate vântu', nu i se aprinde țigara, n-are chef, e prost dispus, e în perioada aia a lunii. Soțul tău care te bate din vina ta. Frustratul ăla sexual care te violează din vina ta.

De obicei, ocolești muncitorii, sari peste flegme, îi dai ignore pedofilului, te uiți urât la taximetrist, ai căștile și întorci capu' pe lângă geamu' ăluia de la bucătărie, îl suni pe tata să țipe la vecini, te faci că nu-l vezi pe ăla care se pișă, nici pe ăla care-și scoate penisul, fugi în aglomerație până nu te mai urmărește nimeni, ăștia nu ocupă decât o părticică din ziua ta, niște disperați care-ți pun imaginația violentă în mișcare și care te fac să crezi că oamenii sunt aiurea.

Da' ce-l face pe iubitul tău să-ți zică că e vina ta cea mai mare, că tu nu ești ok într-o chestie care înseamnă minim-maxim 2 și-n care chestie lucrurile se împart veșnic.
Nu e doar vina ta că v-ați certat, posibil ca fix ăla să te fi enervat sau să fi pus paie pe foc.
Nu e doar vina ta că n-ați făcut sex, posibil ca fix ăla să nu te fi stârnit fizic sau nici măcar să fi încercat asta. Ca și cum e de-ajuns să simtă el și pentru tine, sunteți telepatici, tu poți direct și doar la gândul că el se simte în stare de sex. Ca și cum vrei să mânci cartofi prăjiți, da' tu muști din ei când îs cruzi, ca și cum nu cureți tu cartoful și-l pui în ulei, se curăță și se pune singur în farfurie, numa' să-l mânci, că el e după dorința ta, mereu pregătit și gata de acțiune. Hop-țop. Adică, tu, zeu Adonis, nu ți se pare că gemi de jenibilitate, de cât de plin de sine ești și de rușine, că ai tu penis, da' cartofu' tot crud îl mânci?
Nu e doar vina ta că ești iubită-sa și nu se poate concentra, posibil ca fix el să nu știe să se împartă cum trebuie. Vântu' bate că bate, țigara nu ți se-aprinde că nu poți să ți-o aprinzi singur și n-ai chef pentru că ori ești ciufut, ori pur și simplu ești în perioada aia mai proastă.
Sau pe soț ce-l face să creadă că poa să dea în tine ca-n animal, că el oricum dă și-n animal, și-n femeie, de la câtă putere emană și de la câtă superioritate își închipuie că are. Eu am voie să cred despre tine că ești animal preistoric?
Sau pe frustratul ăla bolnav ce-l face să creadă că plăcerea forțată e tot plăcerea aia la care speră el și-n lipsa căreia a ajuns un frustrat, și-atunci își permite să folosească prostia cu fata care poartă fustă și de-aia.

De ce să fii atât de borfăitor și să mai ai și energia să le scoți pe ochi tipelor exact asta, că-s nașpa.

De aia erau eunucii atât de supuși. Că n-aveau instinct din ăsta de mascul feroce, care simte să-și rupă cămașa și să-și arate pectoralii, burta și aroganțele de om din peșteră.

pampam.

Limbi străine: joie de vivre sau ce fac cu viața mea

Mai am 2 săptămâni de liceu și mi se pare vis.
Primul motiv pentru care zâmbesc dimineața e că mai am 2 săptămâni de liceu.
Principalul motiv pentru care încep să ignor că-s plictisită, acrită și epuizată maxim e că mai am 2 săptămâni de liceu.

M-am dus la arte că-mi plăcea să pictez și că voiam să fac bani mulți din asta.
La 12 ani am auzit ideea aia cu artiștii sunt niște boschetari care fac foamea. Dă și tu la ceva de oameni normali și de viitor. Da, bine.
În 8 ani la arte auzi de-atât de multe ori, de la gurile astea sparte, că artiștii-s niște boschetari, încât ajungi să crezi că e pe bune, că începi să semeni cu un boschetar, că ăsta e drumul tău în viață, că e ok să se creadă că artiștii-s boschetari.
După 8 ani la arte am la fel de multă încredere în unii din colegii mei care merg în continuare pe arte cum am în faptu' că artiștii nu-s boschetari. Adică multă. Și dacă nu le iese, o să-mi placă tot atât de mult de ei, c-or să fie niște boschetari fericiți care nu s-au zbătut să închidă gurile babelor și care nu se complac în niște birouri dotate și vieți în rând cu lumea, că uite, ies bani frumoși, te-ai ajuns și te știe societatea. Ah, și oricum, un artist, oricât de boschetar ar fi, scoate un ban pe-un portret la mare, cât tu stai și te uiți cum scad bursele, acțiunile, pensiile, pana mea.
Iar dacă tu ești fericit cu un mod de viață formal, artistul e fericit cu un mod de viață nonconformist, altfel, ciudat, dubios, spune-i cum vrei. Da' nu e boschetar pentru că e altfel decât tine și-și permite mâncarea de dimineață în pat.

Dau la asistență socială că-mi plac oamenii, că mai bine te-ajut decât să m-ajuți și că nu mai sper să fac bani mulți din asta, să am casa mea, mașina mea, familia mea, stabilitate, normalitate, ordine în viață, carieră, de-astea.
Că după 30 și ceva de ani de carieră și bani mulți într-un mediu răhăcios, Omul mi-a zis că n-ar fi ok să m-audă și pe mine cum îmi plâng zilele și cum îmi pierd viața cu ceva ce mă face să înjur momentu' în care m-am apucat de-o meserie. Că după 4 ani de liceu la arte, care mi-au ieșit pe gât rău, știu că obligat-forțat nu merge. Și că mă mulțumesc cu chirie, cu transport în comun, cu genul ăsta de muncă care-mi face plăcere, cu prieteni și cu bani cât să-mi fac mofturile, că n-am mofturi scumpe.
Posibil să mor de foame cu plăcerea mea cu tot, da' na, rahaturile se întâmplă și mi se pare mai rahat să fac de-a sila.

M-au iritat oamenii care mi-au zis că mor de foame cu arta.
Mă irită oamenii care-mi zic că mori de foame cu generația asta ratată, care nu știe să facă nimic, care e dusă, fără chef de muncă, nu mai face copii, nu mai ridică stâlpu' familiei, nu mai ține societatea, căcat.
Mă irită babele care-mi zic uite-o și pe asta cu plăcerea ei, câtă inconștiență.
Mă irită babele care mor dacă nu-și freacă un pic grija de cum vrei să-ți faci viața.
Și nu înțeleg de ce să stai pe capu' unei generații de-o bați la cap cu cât de ratată e, că eu nu mă duc la unu' să-i zic lol, ce urât îți stă în costumu' ăsta și ce mă plictisești cu câtă matematică știi. Poate eu îmi iau barcă, fac înconjuru' lumii cu ea, mă spăl în lac, mânc o vrabie și n-am realizat nimic în viață care să te mulțumească pe tine. Poate-mi ajunge să trăiesc, poate nu vreau să mă rup în munci ca tine și poate nu eu tre să accept mai mult c-ai prins tu vremuri grele la care să mă conformez, ci tu s-accepți că eu prind vremuri noi cu care să te obișnuiești.

Și-am mai auzit și idioțenia asta cu noi, oamenii normali care ne mirăm la chestii mișto, da', de fapt, nu ne mirăm, că doar filosofii se mirau, noi doar suntem proști și patetici. Ce dacă am prins un răsărit genial, un lan cu maci, marea pentru prima dată, un colț de liniște care nu-i în oraș, un om frumos, o lucrare bine făcută, și-așa sunt niște prostii la care nu-ți permiți să te miri, că nu te-ai născut filosof.
De când am auzit chestia asta, mi-am distrus bocancii pentru poze din pădure, număr zilele până ajung să mă mir cât de frumoasă-i marea, mă chiorăsc după fiecare răsărit și caut mereu oameni frumoși.

pampam.

karma

Sunt un om insistent și nesimțit.
Insistența aia care mă face să am neapărat fiecare chestie de mi-o pun în cap.
Nesimțirea aia care nu te lasă să mori de foame și care nici nu știu dacă-i nesimțire, da' nici nu contează. N-o să fiu genul care se bagă în față la coadă, care-ți fură locul în autobuz, care mâncă ca o văcuța pe banii altora, care profită de starea materială bună a altora, care comentează sfidător și cu tupeu în fața unor oameni de nu merită, care-și vede de interesele personale și calcă pe capete, și, mai ales, n-o să fiu genul care-ți întoarce fundu', spatele și umăru' când ceri ajutor sau ai o nevoie cât de micã, mai ales dac-am schimbat mai multe decât un bună.
Ideea e că nu deranjez și că eu sunt mereu acolo.

Cunosc, în schimb, nesimțiți cu un ego uriaș, ca și cum ai fi o combinație între cel mai acid oțet și lămâie. Mie mi se acrește-n gură numa' la gându' că. Alții trăiesc la modu' ăsta.
Cunosc nesimțiți insistenți ca junghiu' dintre coaste, care se zbat numa' pentru nevoia lor, da' care n-o să-și pună umăru' și pentru tine, când tu nu mai ai cu ce să-i ajuți. Pe mine mă dor coastele și-mi vine să intru în pământ numa' la gându' că. Alții trăiesc la modu' ăsta.
Cunosc nesimțiți care-ți întorc fundu' într-un mare stil, că ei așteaptă ajutoru' tău, da' pe-al lor n-o să-l primești nici din a3a încercare. Eu îmi acopăr fundu' cât mai mult. Alții trăiesc ca să ți-l arate.
Cunosc nesimțiți care sunt nesimțiți cu tine chiar dacă nu le-ai făcut nimic, chiar dacă le-ai mirosit ciorapii la țigara de dimineață, chiar dacă ți-ai amintit de ziua lor de naștere, ai ținut mult la ei, ați împărțit intimitate, paturi, mâncare, relații, prietenii, timp, gânduri, perioade din viață. Cum, bă, să fii așa? Cum să te faci că te uiți pe sus când tre să fii acolo pentru cineva care-a făcut asta pentru tine, și să te mai și lauzi că toți oamenii sunt buni. Să-nțepenești tu pe scaun, pe bune?

Cu toți ăștia am schimbat mai multe decât un bună.
Nu-i ok. Dar cred foarte mult în karmă. Și cred că dacă m-ai scuipat, viața o să te scuipe pe tine și-o să ai senzația că nu mai scapi de balele care curg; dacă m-ai înjurat, o să te înjure; și dacă ești un nesimțit de-și bagă picioarele, karma o să-și bage picioarele la fel de nesimțit ca și tine, de-o să le simți pe gât, pe nas și pe toate găurile.

pampam.