Evident că trăim niște vremuri în care la fete se zice pizde și la tipi coaie sau bă, pulă. Necenzurate. Ăștia suntem, aia e, și organele merită toată atenția noastră, că sunt acolo și le avem și ne ajută. Până trece treaba asta, oamenii vor continua să te agațe scârbos, pentru că pizdele nu merită efortul din flirtul decent al celor sănătoși la cap, și vor continua să înțeleagă că da, că și tu ți-o cauți, când de fapt tu nu. Tu chiar ai o limită între hai la o bere și hai să sex diseară, dar e mult prea fină pentru bolovanii ăștia de care dai când ieși din casă și-ar vrea să sex cu oricine, atât timp cât e fată și ei nu sunt gay.
Și uneori vor trage de tine, pentru că nu-i așa, fetele o cer mereu subtil și tipii doar erau prin preajmă să le ajute. Tras de tine înseamnă orice, de la cuvintele pe care ți le zice un neanderthal pe stradă la mâini pe fund și sex forțat. Hărțuirea e un fenomen urât, nu e nevoie să existe, și-aș vota oricând pentru castrare. Gen te-am ciupit puțin ca să te trezești la realitate și să vezi că bună e doar un bună și că n-ai de ce să-mi iei aerul pe stradă.
Serios, în lumea paralelă a tipilor răhăcioși, există ghidul ăsta pe care l-au inventat ei despre fete și despre cum strigă ele pisi, te vreau, dar fără s-o zică cu voce tare. Semne, poziția picioarelor, gesturi, haine, mușcături perverse de buze, rujul aprins, crăpătura de la fustă, fusta în sine, privirea, unghia degetului mic, felul cum merge, respirația. Tot ce se poate.
Doar faptul în sine că te-ai născut tipă, le provoacă lor chestia asta cu superioritatea și libertatea de-a interpreta aiurea și de-a te trage de mânecă pe stradă. Că li se pare ceva normal. Că li se pare că tu o cauți. Și cred că fetele ar trebui să se ridice și s-arunce cu ouă la un moment dat.
De-asta.
Stai pe plajă și vine unu' ca să-ți ceară o brichetă, după ce te-a studiat juma de oră. Are un pachet de țigări la el, deci fumează serios, dar îți cere o brichetă. Pentru că bricheta pe plajă sau în bar sau pe stradă e acest mijloc de-a te băga în seamă cu cineva. N-o să-i ceară tipului de lângă el, nu, o să vină la tine, fată care stai în bătaia soarelui tocmai de-aia. Îl chemi și-o știi. Îți place și ție, recunoaște, nu fi mimoză, că așa sunteți voi fetele, vă place și nu recunoașteți. Și vine și-a doua oară. Și-a treia te întreabă ce carte citești și dacă vrei să fumați o țigară împreună. Tu i-ai dat bricheta, tu ai cerut-o, tu ai acceptat. Meriți și nu e ok să te plângi.
Te-ai cazat la o pensiune și te trezești seara cu acest libidinos în cameră, care și-a deschis pensiune ca să bea bere și să pipăie (sau mai mult) tipe cu 20 de ani mai mici decât el toată ziua și toată noaptea. Dacă ești la mare, probabil ești și în chiloți sau ceva tot atât de scurt. Așa că e fix problema ta, tu ți-ai căutat-o, ca fată nu-ți permiți să mergi în picioarele dezgolite nici măcar la mare, nici în fața unui tip. Și nu-ți permiți să te cazezi undeva unde există cel puțin un bărbat, pentru că altfel se pune c-ai știut în ce te bagi. Ca și cum știm toate în ce ne băgăm și la ce să ne așteptăm și de ce să ne ferim, pentru că bărbatul a ajuns să aibă imaginea asta oribilă și arhicunoscută și totul e normal, atât timp cât noi n-o căutăm. Serios? În ce lume e normal să te gândești hm, n-o să-mi iau fustă, că mi se observă picioarele și știu în ce fel vor reacționa tipii. Hei, sunt doar niște picioare.
Dacă, totuși, te vede și stârnești acești demoni din el cu care se naște și pe care nu poate să-i controleze, ca un animăluț foarte puțin evoluat ce e, pici vinovată. Știi cum zic babele, bărbatul încearcă, dacă vede că are unde și nu iese fum fără foc. Gen conștient, inconștient, strigi prin porii tăi violează-mă acum! Cine nu și-ar dori asta?
Ți-ai luat fustă, că erau 60 de grade afară? Nu te criza acum că ți-o ridică unul pe stradă. Ți-ai asumat asta când ți-ai luat fusta pe tine. Ai acceptat o țigară, o bere, o vorbă, să-ți plătească nota, să te ducă acasă, să-ți facă un cadou spontan, deși nu era nevoie, să te sune, să te întrebe? E ca și cum i-ai zice da la toate fanteziile personale și restul invitațiilor la cafea. E un semn de la femei pentru bărbați. În capul unora asta se confundă cu *nu-mi plătesc nota, țigara, berea, dar îți plătesc mai încolo cu sex.*
Vrei să fii om bun și să-l ajuți pe ăla, că era rătăcit prin oraș? Acu dă-i și numărul de telefon, că de-aia l-ai și ajutat, de fapt. Ca să-ți ceară numărul. Te duce unu' în pădure să lucruri perverse, când te-a luat la ia-mă, nene? Te duce, că te-ai urcat la el în mașină, ai vrut, deci a înțeles că ești păpușa lui gonflabilă de-acum. Se bagă unul în sânii tăi? Normal, pentru că ai sâni și sânii o cer ei pentru tine. De ce ai sâni? Să-i dai jos. Dacă poți, să te naști a doua oară, dar băiat.
Știi câți tipi își cer violul? Niciunul. Că n-au nevoie. Că nu e pentru ei. Că tipii nu cer, doar iau sau dau sau își închipuie că fac asta când se duc la culcare și se visează zei cu aripi.
2 sept. 2015
26 aug. 2015
La răscruce de drumuri sau ceva tot atât de profund
Ne-am adunat aici pentru câteva confesiuni rare și sărăcăcioase. Rare, că-s cumva personale și blogul ăsta devine mai mult pentru alții care caută pe google cum să nu mai fiu introvertit. Și sărăcăcioase, pentru că insolație. Prima confesiune ar fi că insolația e o senzație groaznică și-ar trebui să vă feriți de ea stând în casă și făcând ce vă place să faceți în casă. Soarele e superb și din pat.
Ultima dată când am fost disperată după anii mei, a fost la 17. Acum sunt din nou. Încă 2 luni fără o zi, e timp. Aș vrea ca de ziua mea să vină Hugh Laurie cu tot cu orchestră și să-mi cânte St. James Infirmary. Ca să nu mai dau eu repeat la player. Să-și dea ei singuri. Dar să mi-o cânte fix cum mi-a cântat-o în București. Sau cum a cântat-o aici. Sau în orice alt live minunat pe care-l face cu oamenii ăia mișto. Aș plânge râuri de fericire și nostalgie, m-ar unge pe sufletul acesta întunecat și pielea mea ar avea orgasm în toate cele 6 minute. Serios, niște oameni au descoperit că pielea are orgasm de la muzică foarte bună. La noi la țară se cheamă piele de găină sau așa. Probabil apoi l-aș sechestra, ca să-mi cânte mereu St. James Infirmary, dar există șanse și să nu fac asta., doar pentru că mă gândesc la viața lui și la faptul că, sechestrat fiind, n-o să vrea să-mi cânte. Dar, totuși, aș vrea un Hugh Laurie de ziua mea, măcar pentru faptul că nu cer niciodată nimic de ziua mea (poate un mesaj care să nu fie pe facebook?).
Dar uite de ce răscruce de drumuri tocmai la 20.
Viitorul e acest monstruleț fără picioare și siguranță, care începe să te strângă de gât în timpul liceului. Cred că cel mai enervant lucru asupra căruia tre să tragi o concluzie într-un anumit timp, și să fie concluzia bună.
De obicei, oamenii hotărăsc de pe la 18 ani cam ce vor să facă cu viața lor, că așa știu de la ceilalți oameni care-au hotărât ce vor să facă în continuare la 18 ani și hei, pe la 40 se gândesc să înceapă o chestie din aia de-ți schimbi modul de viață și job-ul și felul în care mânci, că nu mai e ok și ei ar fi dorit altceva pentru ei.
Asta pentru că la 17 nu poți să hotărăști care e cel mai bun drum pentru tine după liceu, vezi ce dezastru aș fi fost acum dac-aș fi continuat să cred că e bine ce voiam și ce idei aveam atunci. Și tot asta pentru că la 18 te bați între ce-ți place, ce face bani mai încolo, ce vor ai tăi cu viața ta și faptul că experiența de la bac e un stres. O să te deicizi, dar pe la jumatea primului an, tu și prietenii tăi vă dați seama c-ar trebui să renunțați și să faceți altceva.
Pe bune, nu știu pe nimeni care să-mi fi zis că e pe deplin mulțumit cu ce facultate face. O grămadă, pentru că nu fac ce se așteptau la facultatea lor de suflet, și cealaltă grămadă că n-au ales facultatea lor de suflet. Evident, restul au pus punct și-au luat-o de la alt capăt. Și evident, n-am prieteni la medicină sau informatică, fascinați de părticica lor de viitor frumoasă.
Și evident, vorbim de atâtea alte lucruri, cum ar fi câți copii vrem sau nu vrem și-n câte case vrem să stăm cu chirie sau câte vrem să construim.
Așa că, ca un om calm și lent ce sunt, mi-am mai luat 2 ani de gândire și filozofeală pentru îndeplinirea scopului meu în viață, adică ăla de a fi guru. Și de a fi fericită cu ce înseamnă viața mea, mă rog. 20 sunt pentru mine o treabă minunată tocmai pentru că în alea 1001 nopți nedormite am putut să despic firele ca o nebună, ca să pot fi mulțumită pe toate planurile de om matur în devenire.
Ce facem cu părinții care-s oarecum dezamăgiți de facultate, ce facem cu toți oamenii nasoli, ce facem cu pisi care nu se comportă cum se comportă un pisi, ce facem dacă n-avem un pisi, criteriile noastre sunt prea stricte, avem criterii?, planuri de viitor realizabile?, ce-am putea face pentru niște bani?, mai slăbim, ne mai îngrășăm?, cum ne controlăm mai bine bolile?, vom dormi vreodată liniștiți?, cum o să fie viața noastră?, vrem pisici sau câini?, ce mai gătim ca să nu murim?
Încă 1001 de nopți și toate vor avea răspunsuri. Ca și-n cazul facultății, nu vor fi sigure din prima. Dar așa râde viața de tine, e ok. Atâta c-o să ai impresia că ești deja babă, și te dor oasele. Dar e faptul că ești încă atât de tânăr, încât crezi că tot universul se învârte doar după tine.
În rest, sănătoși să fim, că și-așa nu suntem.
Ultima dată când am fost disperată după anii mei, a fost la 17. Acum sunt din nou. Încă 2 luni fără o zi, e timp. Aș vrea ca de ziua mea să vină Hugh Laurie cu tot cu orchestră și să-mi cânte St. James Infirmary. Ca să nu mai dau eu repeat la player. Să-și dea ei singuri. Dar să mi-o cânte fix cum mi-a cântat-o în București. Sau cum a cântat-o aici. Sau în orice alt live minunat pe care-l face cu oamenii ăia mișto. Aș plânge râuri de fericire și nostalgie, m-ar unge pe sufletul acesta întunecat și pielea mea ar avea orgasm în toate cele 6 minute. Serios, niște oameni au descoperit că pielea are orgasm de la muzică foarte bună. La noi la țară se cheamă piele de găină sau așa. Probabil apoi l-aș sechestra, ca să-mi cânte mereu St. James Infirmary, dar există șanse și să nu fac asta., doar pentru că mă gândesc la viața lui și la faptul că, sechestrat fiind, n-o să vrea să-mi cânte. Dar, totuși, aș vrea un Hugh Laurie de ziua mea, măcar pentru faptul că nu cer niciodată nimic de ziua mea (poate un mesaj care să nu fie pe facebook?).
Dar uite de ce răscruce de drumuri tocmai la 20.
Viitorul e acest monstruleț fără picioare și siguranță, care începe să te strângă de gât în timpul liceului. Cred că cel mai enervant lucru asupra căruia tre să tragi o concluzie într-un anumit timp, și să fie concluzia bună.
De obicei, oamenii hotărăsc de pe la 18 ani cam ce vor să facă cu viața lor, că așa știu de la ceilalți oameni care-au hotărât ce vor să facă în continuare la 18 ani și hei, pe la 40 se gândesc să înceapă o chestie din aia de-ți schimbi modul de viață și job-ul și felul în care mânci, că nu mai e ok și ei ar fi dorit altceva pentru ei.
Asta pentru că la 17 nu poți să hotărăști care e cel mai bun drum pentru tine după liceu, vezi ce dezastru aș fi fost acum dac-aș fi continuat să cred că e bine ce voiam și ce idei aveam atunci. Și tot asta pentru că la 18 te bați între ce-ți place, ce face bani mai încolo, ce vor ai tăi cu viața ta și faptul că experiența de la bac e un stres. O să te deicizi, dar pe la jumatea primului an, tu și prietenii tăi vă dați seama c-ar trebui să renunțați și să faceți altceva.
Pe bune, nu știu pe nimeni care să-mi fi zis că e pe deplin mulțumit cu ce facultate face. O grămadă, pentru că nu fac ce se așteptau la facultatea lor de suflet, și cealaltă grămadă că n-au ales facultatea lor de suflet. Evident, restul au pus punct și-au luat-o de la alt capăt. Și evident, n-am prieteni la medicină sau informatică, fascinați de părticica lor de viitor frumoasă.
Și evident, vorbim de atâtea alte lucruri, cum ar fi câți copii vrem sau nu vrem și-n câte case vrem să stăm cu chirie sau câte vrem să construim.
Așa că, ca un om calm și lent ce sunt, mi-am mai luat 2 ani de gândire și filozofeală pentru îndeplinirea scopului meu în viață, adică ăla de a fi guru. Și de a fi fericită cu ce înseamnă viața mea, mă rog. 20 sunt pentru mine o treabă minunată tocmai pentru că în alea 1001 nopți nedormite am putut să despic firele ca o nebună, ca să pot fi mulțumită pe toate planurile de om matur în devenire.
Ce facem cu părinții care-s oarecum dezamăgiți de facultate, ce facem cu toți oamenii nasoli, ce facem cu pisi care nu se comportă cum se comportă un pisi, ce facem dacă n-avem un pisi, criteriile noastre sunt prea stricte, avem criterii?, planuri de viitor realizabile?, ce-am putea face pentru niște bani?, mai slăbim, ne mai îngrășăm?, cum ne controlăm mai bine bolile?, vom dormi vreodată liniștiți?, cum o să fie viața noastră?, vrem pisici sau câini?, ce mai gătim ca să nu murim?
Încă 1001 de nopți și toate vor avea răspunsuri. Ca și-n cazul facultății, nu vor fi sigure din prima. Dar așa râde viața de tine, e ok. Atâta c-o să ai impresia că ești deja babă, și te dor oasele. Dar e faptul că ești încă atât de tânăr, încât crezi că tot universul se învârte doar după tine.
În rest, sănătoși să fim, că și-așa nu suntem.
18 aug. 2015
Vama Veche din 2015
În 2013 am zis că nu mai merg. A fost și-atunci destul de palpitant într-un sens urât, așa c-am zis mai bine să nu mai. Dar hei, e aproape singurul loc la mare unde mai pot merge și unde cred că e ceva altfel. Foooarte puțin. Așa că din curiozitatea care a omorât pisica, am ajuns din nou în Vamă ca să văd marea și ca să văd ce mai e și ce nu mai e. Eram optimistă, serios. Și-a fost o gură de aer foarte mișto, e clar în top 3, dar nu pentru c-ar fi rămas Vama specială. Pe principiul nimic nu se pierde, totul se transformă, locul ăla se schimbă cu fiecare 3 luni de vară și asta e numai din cauza oamenilor. Tipuri noi, planuri noi, stațiuni noi, peisaje noi.
Și pentru că e 2015 și unii simt nevoia să nu mai trăiască ca-n anii 80.
Uite ce mai e și ce nu.
Marea. Marea e tot acolo, neschimbată, tot caldă, tot curățică (mai curată decât arată la știri), calmantă, relaxantă, în valuri, albastră, minunată, zen, cum o vrei. Și soarele ca să te prăjească. Și puțin de briză cu miros de alge, ca să știi că ești acolo. Focurile pe plajă, scoicile în nisip și puii de meduză în apă.
Și restul e vizibil schimbat.
Plaja aia rebelă, sălbatică, pustie, liberă pe care să dormi dimineața, mai e așa într-o măsură mică. O confuzie te lovește în cap, că te uiți și n-ai unde să-ți pui pătura. Tre să mergi undeva spre capăt, unde se termină băieții care te întreabă dacă vrei un șezlong, și undeva spre capătul opus, la nudiști. Între astea două, e o mare adunătură de nisip formată din alte 50 adunături de nisip mai mici, care se cheamă plaje private și au program, șezlong pe 10 culori, și alte fițoșenii de-astea. Chiar era nevoie de atâtea, ca să nu te mai întorci acasă cu nisip în fund și să te iriți grav. De ce pana mea ai vrea să te întorci cu nisip de la mare sau să stai trântit direct pe jos. Nu mai sunt vremurile alea.
Îs așa de multe, încât nu vezi marea-n față, dar presupun că oamenii nu se mai duc la mare pentru mare și pentru pătură pe nisip sau cort pe timp de noapte. Da, e interzis să-ți pui cortul pe plajele private. Nu sună asta dubios? Campare interzisă în Vamă?
Muzică bună la Expirat și Goblin, dar prinzi câteva ore dimineața, și-apoi abia când vine noaptea. În rest, un bumți bumți oribil de zici că li s-au stricat boxele. De altfel, muzica a evoluat atât de mult, încât niște manele de jale se-aud din mașini parcate pe trotuare, în caz că ți se face dor de vreo manea și-ai auzit prea mult Pink Floyd sau te-a părăsit pisi în Vamă și n-ai pe ce plânge.
Că tot veni vorba, sunt mai multe mașini decât poate să facă față locul ăla, și niște oameni care sunt acolo dintr-o greșeală. Tot felul de pipițe care nu vor să-și strice hainele și se uită scârbos cum ți-ai stricat tu încă o pereche de teneși. Tot felul de țărănoi cu glume proaste de Mamaia, care uită că sunt într-un loc în care oamenii nu arată pe gustul lor.
E sufocant și plin și te întrebi de unde descoperă atâția dubioși locul ăsta și de ce.
2 jandarmi umblă în fiecare seară să facă ordinea în caz de bătaie între tabere. Haha.
Prețuri mari, mâncare scumpă, berea 10 lei, iaurtul 4 lei, cazare la suprapreț, totul e scump (fără campinguri, campingurile sunt mișto și ieftine). Niște baruri noi cu nume fancy, niște hoteluri urâte, niște pensiuni de fiță, care se vor a fi acolo pentru hipioții cu bani. Hipioții cu bani. Toate pline. Dar măcar acum nu mai poate nimeni să zică că Vama e locul boschetarilor săraci. Că nu mai e și că-ți trebuie bani dacă te duci să stai. Sau oameni care plătesc pentru tine, în cazul meu și-al altora care țin minte prost că Vama e ieftină.
Sunt mai mulți nudiști. Mai puțini chitariști. Mai puțini milogi. Mai puțini agresivi. Mai puțini rebeli din ăștia care nu mai știu de capul lor de la băutură. Mai mulți care n-au venit să se facă praf și cu care poți să povestești. Mai fancy tipele, mai calmi tipii. Mai puțini rockeri. Mai mulți hipsteri. Aceiași oameni ai Vămii care-s acolo din iarnă până-n vară și n-au niciun ban, dar trăiesc din țigările și berea altora și-s fericiți. Majoritatea sociabili, majoritatea mișto, majoritatea mai mulți decât ăia nasoli, încă, și asta-i bine.
Mai puțin din imaginea aia clasică cu locul drogaților și boschetarilor.
Și dacă nu te-apuci să sapi de nebun după ace, n-o să le găsești. Nu mergi pe-o plajă de ace infectate care-ți intră în talpă, cum mergea isus pe apă, să fim serioși.
Nu mai e la fel cum zic ăia din 90, care mergeau în 90 acolo. Nu mai e la fel nici ca acum 2 ani, măcar. Nu mai e atât de mult loc sub soare, nu mai e aceeași muzică, nu mai e siguranța că cineva n-o să se uite urât pentru că ai șalvari și ești ras pe mijloc, oamenii se uită și te analizează, uneori comentează, nu mai e același farmec și se duce din spirit. Dar atmosfera încă nu e în faza de Mamaia. Și dacă ești cu ăia care trebuie și te obișnuiești cu peisajul, e mai bine ca-n alte părți. Vezi vreo discotecă care se dărâmă sub zgomotul muzicii urâte din Costinești.
În rest, astea veșnice. Cazare pentru sex și orice asemănător, tipi care agață prost, cioburi pe lângă baruri, chiștoace, coșurile de gunoi care încă sunt o problemă, cozi la orice, toalete puține, pișu în mare. Dar tot e bine că avem baldachin.
2 Mai, în schimb, e această oază de liniște absolută în care poți să meditezi la nemurire cât vrei. Se-aude doar marea și uneori vreun pescăruș, plajă curată, prea mică ca să fie transformată în ceva fandosit, fiecare cu cortul lui, pace. Cazare ieftină, condiții bune, stațiune de familiști în care poți să fugi când vrei să-ți citești cartea sau să-ți bei berea zen. Oameni destul de puțini spre nudiști, o grămadă de copii în rest. Dar nudiștii. Nudiștii se comportă ca și cum tu, acest intrus cu haine, le-ai invadat imperiul și-i faci să se simtă prost când treci pe lângă ei. Tu nu te uiți la ei să-i analizezi, dar ei se uită la tine. Așa că mi-am terminat cartea și m-am întors să rezist eroic la zgomot și să-mi fac povești de zis la 60 de ani.
Și pentru că e 2015 și unii simt nevoia să nu mai trăiască ca-n anii 80.
Uite ce mai e și ce nu.
Marea. Marea e tot acolo, neschimbată, tot caldă, tot curățică (mai curată decât arată la știri), calmantă, relaxantă, în valuri, albastră, minunată, zen, cum o vrei. Și soarele ca să te prăjească. Și puțin de briză cu miros de alge, ca să știi că ești acolo. Focurile pe plajă, scoicile în nisip și puii de meduză în apă.
Și restul e vizibil schimbat.
Plaja aia rebelă, sălbatică, pustie, liberă pe care să dormi dimineața, mai e așa într-o măsură mică. O confuzie te lovește în cap, că te uiți și n-ai unde să-ți pui pătura. Tre să mergi undeva spre capăt, unde se termină băieții care te întreabă dacă vrei un șezlong, și undeva spre capătul opus, la nudiști. Între astea două, e o mare adunătură de nisip formată din alte 50 adunături de nisip mai mici, care se cheamă plaje private și au program, șezlong pe 10 culori, și alte fițoșenii de-astea. Chiar era nevoie de atâtea, ca să nu te mai întorci acasă cu nisip în fund și să te iriți grav. De ce pana mea ai vrea să te întorci cu nisip de la mare sau să stai trântit direct pe jos. Nu mai sunt vremurile alea.
Îs așa de multe, încât nu vezi marea-n față, dar presupun că oamenii nu se mai duc la mare pentru mare și pentru pătură pe nisip sau cort pe timp de noapte. Da, e interzis să-ți pui cortul pe plajele private. Nu sună asta dubios? Campare interzisă în Vamă?
Muzică bună la Expirat și Goblin, dar prinzi câteva ore dimineața, și-apoi abia când vine noaptea. În rest, un bumți bumți oribil de zici că li s-au stricat boxele. De altfel, muzica a evoluat atât de mult, încât niște manele de jale se-aud din mașini parcate pe trotuare, în caz că ți se face dor de vreo manea și-ai auzit prea mult Pink Floyd sau te-a părăsit pisi în Vamă și n-ai pe ce plânge.
Că tot veni vorba, sunt mai multe mașini decât poate să facă față locul ăla, și niște oameni care sunt acolo dintr-o greșeală. Tot felul de pipițe care nu vor să-și strice hainele și se uită scârbos cum ți-ai stricat tu încă o pereche de teneși. Tot felul de țărănoi cu glume proaste de Mamaia, care uită că sunt într-un loc în care oamenii nu arată pe gustul lor.
E sufocant și plin și te întrebi de unde descoperă atâția dubioși locul ăsta și de ce.
2 jandarmi umblă în fiecare seară să facă ordinea în caz de bătaie între tabere. Haha.
Prețuri mari, mâncare scumpă, berea 10 lei, iaurtul 4 lei, cazare la suprapreț, totul e scump (fără campinguri, campingurile sunt mișto și ieftine). Niște baruri noi cu nume fancy, niște hoteluri urâte, niște pensiuni de fiță, care se vor a fi acolo pentru hipioții cu bani. Hipioții cu bani. Toate pline. Dar măcar acum nu mai poate nimeni să zică că Vama e locul boschetarilor săraci. Că nu mai e și că-ți trebuie bani dacă te duci să stai. Sau oameni care plătesc pentru tine, în cazul meu și-al altora care țin minte prost că Vama e ieftină.
Sunt mai mulți nudiști. Mai puțini chitariști. Mai puțini milogi. Mai puțini agresivi. Mai puțini rebeli din ăștia care nu mai știu de capul lor de la băutură. Mai mulți care n-au venit să se facă praf și cu care poți să povestești. Mai fancy tipele, mai calmi tipii. Mai puțini rockeri. Mai mulți hipsteri. Aceiași oameni ai Vămii care-s acolo din iarnă până-n vară și n-au niciun ban, dar trăiesc din țigările și berea altora și-s fericiți. Majoritatea sociabili, majoritatea mișto, majoritatea mai mulți decât ăia nasoli, încă, și asta-i bine.
Mai puțin din imaginea aia clasică cu locul drogaților și boschetarilor.
Și dacă nu te-apuci să sapi de nebun după ace, n-o să le găsești. Nu mergi pe-o plajă de ace infectate care-ți intră în talpă, cum mergea isus pe apă, să fim serioși.
Nu mai e la fel cum zic ăia din 90, care mergeau în 90 acolo. Nu mai e la fel nici ca acum 2 ani, măcar. Nu mai e atât de mult loc sub soare, nu mai e aceeași muzică, nu mai e siguranța că cineva n-o să se uite urât pentru că ai șalvari și ești ras pe mijloc, oamenii se uită și te analizează, uneori comentează, nu mai e același farmec și se duce din spirit. Dar atmosfera încă nu e în faza de Mamaia. Și dacă ești cu ăia care trebuie și te obișnuiești cu peisajul, e mai bine ca-n alte părți. Vezi vreo discotecă care se dărâmă sub zgomotul muzicii urâte din Costinești.
În rest, astea veșnice. Cazare pentru sex și orice asemănător, tipi care agață prost, cioburi pe lângă baruri, chiștoace, coșurile de gunoi care încă sunt o problemă, cozi la orice, toalete puține, pișu în mare. Dar tot e bine că avem baldachin.
2 Mai, în schimb, e această oază de liniște absolută în care poți să meditezi la nemurire cât vrei. Se-aude doar marea și uneori vreun pescăruș, plajă curată, prea mică ca să fie transformată în ceva fandosit, fiecare cu cortul lui, pace. Cazare ieftină, condiții bune, stațiune de familiști în care poți să fugi când vrei să-ți citești cartea sau să-ți bei berea zen. Oameni destul de puțini spre nudiști, o grămadă de copii în rest. Dar nudiștii. Nudiștii se comportă ca și cum tu, acest intrus cu haine, le-ai invadat imperiul și-i faci să se simtă prost când treci pe lângă ei. Tu nu te uiți la ei să-i analizezi, dar ei se uită la tine. Așa că mi-am terminat cartea și m-am întors să rezist eroic la zgomot și să-mi fac povești de zis la 60 de ani.
11 aug. 2015
Să fumeze femeia sau să nu fumeze?
Ce amuzanți sunt soții ăștia (sau, mai rău, burlacii) cu burtă de bere și job-uri pe care nimeni nu poate să le definească exact, când se trezesc să mai facă puțin balamuc despre tipele care fumează. Că ce împuțite, că ce put, că ce unghii murdare, că ce piele îmbătrânită o să aveți, că ce dizgrațioase și de la țară păreți, că ce dinți oribili, și, în ultimul rând, c-o să muriți devreme. Dar asta e mai puțin important, pentru că înainte să moară, tipele care fumează nu vor mai arăta bine și nu vor mai fi niște lady pentru acești micuți burtoși de casă. Și ce păcat ar fi, și ce rău ne-ar părea tuturor, și ce tristă ar fi lumea, ce s-ar face fără ei.
De parcă tipele s-ar duce sau ar face o scrisoare deschisă pe net și s-ar lega de burțile lor masculine, de ficatul lor bolnav, de cum miros dimineața după băută, de faptul că și ei vor muri repede și urâți, și de faptul că nu vor mai fi arătoși ca-n filme pentru ele.
Nu. Că există oameni care iubesc alți oameni cu burți, și există oameni care iubesc alți oameni cu tot cu țigări și unghii galbene. Nu e nevoie să slăbească toți burtoșii, și nu e nevoie să se lase toate fumătoarele. Bărbați fără burtă sunt, dacă vrei unul fără. La fel și femei care nu fumează, dacă vrei una care nu fumează. Ai de unde alege.
Dar de ce să nu arătăm că avem cojones și de-aia femeia trebuie să fie fix cum vrem noi.
Și toți oamenii ăștia care vor să interzică fumatul în bar, se strâmbă la fiecare fum, se uită urât când îți aprinzi țigara, au impresia că ești un om oribil, prost, inconștient, toți ăștia obsedați de anti fumat, care uită și zici că se fac că nu văd de câte vome tre să ocolească pe stradă, și câți beți în boschet, și de câți beți tre să te ferești, și câtă bere bea un bărbat cât timp face nimic, și câți oameni mor din alcool, o iau rara, devin violenți, soți nașpa, tați denaturați, șoferi amețiți, povestea continuă.
La ăștia nu se duce nimeni să le zică să-și stingă țigara, pe ăștia nu-i mai face nimeni proști că dau bani pe bere, deși funcționează pe același sistem ca țigările, și la ăștia nu se mai uită nimeni urât și nu mai crede nimeni că fac o greșeală.
Serios, cu atâtea alte prostii pe lume, nu poți să-ți vezi de seara ta, să mergi într-un loc unde nu se fumează și să dai de femei care nu put?
Din motive personale și povești uimitoare, știu că alcoolul e nasol. Nu beau decât vin acasă, cât îți zice doctorul că e bine pe zi, și bere când ies la bere cu prietenii de bere, și-atunci mă opresc devreme din băut și trec pe altele. Nu-mi plac oamenii care beau mult. Nu accept să stau în preajma unor oameni care beau mult. Tipii ăștia care nu mai știu să meargă când pleacă de la bar sunt niște clovni fără costum. Și cred că alcoolul e, de la un moment dat încolo, ceva care te face să fii o bucată de carne moale și fără judecată, care plutește aiurea în spațiu, pentru că nu știe ce să facă altceva cu corpul în timpul ăla.
Știi bărbații care au probleme cu alcoolul, dar le interzic femeilor fumatul? Pentru că bărbatul are voie să fie un vierme care intră în toate gardurile, dar femeia n-are voie să devină urâtă. Asta e ideea. Nu că ne îmbolnăvim și murim, ci că devenim urâte și ne miroase gura.
Și chiar dacă nu ajungi în faza asta de băutor înrăit. Chiar dacă e un tip care stă pe fotoliul din fața meciului de fotbal seară de seară, cu o băluță de bere la gură și tricoul transpirat puțin ridicat, că poate se mai șterge cu el pe la barbă. Cu ce e asta mai ok decât o tipă care fumează? Și cum e asta mai atrăgător în timp pentru o tipă pe care-o aduci acasă la tine ca să trăiți împreună frumos? E ca și cum ai zice pisi, dacă mai vrei să fii frumoasă pentru mine, lasă-te de fumat, că puți și-ți apar riduri. Dar eu o să am voie în continuare să-ți respir bere la nas când ne culcăm. Că eu și-așa nu tre să fiu un pachet ok pentru tine. E de-ajuns să fii tu pentru amândoi.
Ce ratat ești dacă crezi că e nevoie ca tipele să fie perfecte pentru tine. Și ce nasol tre să fii dacă ai argumente de-astea și ia uite de ce nu mai poți să fluieri toate bunăciunile care fumează.
De parcă tipele s-ar duce sau ar face o scrisoare deschisă pe net și s-ar lega de burțile lor masculine, de ficatul lor bolnav, de cum miros dimineața după băută, de faptul că și ei vor muri repede și urâți, și de faptul că nu vor mai fi arătoși ca-n filme pentru ele.
Nu. Că există oameni care iubesc alți oameni cu burți, și există oameni care iubesc alți oameni cu tot cu țigări și unghii galbene. Nu e nevoie să slăbească toți burtoșii, și nu e nevoie să se lase toate fumătoarele. Bărbați fără burtă sunt, dacă vrei unul fără. La fel și femei care nu fumează, dacă vrei una care nu fumează. Ai de unde alege.
Dar de ce să nu arătăm că avem cojones și de-aia femeia trebuie să fie fix cum vrem noi.
Și toți oamenii ăștia care vor să interzică fumatul în bar, se strâmbă la fiecare fum, se uită urât când îți aprinzi țigara, au impresia că ești un om oribil, prost, inconștient, toți ăștia obsedați de anti fumat, care uită și zici că se fac că nu văd de câte vome tre să ocolească pe stradă, și câți beți în boschet, și de câți beți tre să te ferești, și câtă bere bea un bărbat cât timp face nimic, și câți oameni mor din alcool, o iau rara, devin violenți, soți nașpa, tați denaturați, șoferi amețiți, povestea continuă.
La ăștia nu se duce nimeni să le zică să-și stingă țigara, pe ăștia nu-i mai face nimeni proști că dau bani pe bere, deși funcționează pe același sistem ca țigările, și la ăștia nu se mai uită nimeni urât și nu mai crede nimeni că fac o greșeală.
Serios, cu atâtea alte prostii pe lume, nu poți să-ți vezi de seara ta, să mergi într-un loc unde nu se fumează și să dai de femei care nu put?
Din motive personale și povești uimitoare, știu că alcoolul e nasol. Nu beau decât vin acasă, cât îți zice doctorul că e bine pe zi, și bere când ies la bere cu prietenii de bere, și-atunci mă opresc devreme din băut și trec pe altele. Nu-mi plac oamenii care beau mult. Nu accept să stau în preajma unor oameni care beau mult. Tipii ăștia care nu mai știu să meargă când pleacă de la bar sunt niște clovni fără costum. Și cred că alcoolul e, de la un moment dat încolo, ceva care te face să fii o bucată de carne moale și fără judecată, care plutește aiurea în spațiu, pentru că nu știe ce să facă altceva cu corpul în timpul ăla.
Știi bărbații care au probleme cu alcoolul, dar le interzic femeilor fumatul? Pentru că bărbatul are voie să fie un vierme care intră în toate gardurile, dar femeia n-are voie să devină urâtă. Asta e ideea. Nu că ne îmbolnăvim și murim, ci că devenim urâte și ne miroase gura.
Și chiar dacă nu ajungi în faza asta de băutor înrăit. Chiar dacă e un tip care stă pe fotoliul din fața meciului de fotbal seară de seară, cu o băluță de bere la gură și tricoul transpirat puțin ridicat, că poate se mai șterge cu el pe la barbă. Cu ce e asta mai ok decât o tipă care fumează? Și cum e asta mai atrăgător în timp pentru o tipă pe care-o aduci acasă la tine ca să trăiți împreună frumos? E ca și cum ai zice pisi, dacă mai vrei să fii frumoasă pentru mine, lasă-te de fumat, că puți și-ți apar riduri. Dar eu o să am voie în continuare să-ți respir bere la nas când ne culcăm. Că eu și-așa nu tre să fiu un pachet ok pentru tine. E de-ajuns să fii tu pentru amândoi.
Ce ratat ești dacă crezi că e nevoie ca tipele să fie perfecte pentru tine. Și ce nasol tre să fii dacă ai argumente de-astea și ia uite de ce nu mai poți să fluieri toate bunăciunile care fumează.
3 aug. 2015
Criza de la 20 de ani
Ultima mea vacanță a fost în aprilie 2014 sau așa, adică vacanța de paște din a12a. Apoi a început calvarul. O criză continuă de adult în devenire, care trebuie să facă aia, și aia, și aia, fără să existe vreo șansă să se termine în curând. Dar acum o să fug puțin până la mare să-mi liniștesc cei 2 nervi bătrâni și încă în viață, ceea ce e recomandat pentru aproape toți oamenii la 20 de ani. Însă înainte.
Nu înțeleg de ce crizele oamenilor încep abia de la 30 de ani în sus. 40, 50, femeia la 35, bărbatul la 40 și ceva, schimbarea totală a garderobei, mobilei sau regimului alimentar, demisia urmată de înconjurul lumii, pragul de la 80, criza vieții veșnice, criza morții care vine, trezirea la realitate, momentul ăla intens, secunda în care realizezi, nebunii din astea. De ce nu putem să avem fiecare o criză legată de vârsta la care am ajuns? Poate simțim toți nevoia să ne căcăm pe noi cu mici drame, felii seci de pâine cu pateu și schimbările uriașe care se întâmplă în viețile noastre și ne fac s-o luăm puțin pe câmpii. Poate oamenii care ating criza de 30 sau cei care nu cunosc stresul la 16 simt nevoia să-și aducă aminte sau să vadă cum o să fie la al doilea număr mare din viața lor. Că primul e 18.
Și ăsta e rolul meu aici. Să vă provoc și vouă stres.
1. Aproape toți oamenii sunt săraci la 20 de ani.
Te înțeapă inima de fiecare dată când dai bani. Și nici nu poți să dai bani pe ce-ți vrea sufletul și pofta. Ai altele mai importante acum. Știi senzația de când erai mic și treceai pe lângă vitrine cu maimuțoaie scumpe, iar ai tăi ziceau că altă dată, acum n-avem bani? Ai fi zis ce căcat. Dar nu știai, așa că te resemnai tăcut. Ei bine, o să simți senzația aia din nou. O să fie oribil și-o să începi să oftezi trist. O să crezi că o ții din sărăcie în sărăcie și vei fi nevoit să faci asta toată viața.
Va trece, să fim serioși, toată lumea se descurcă cumva.
2. Aproape toți oamenii beau la 20 de ani.
În principal bere, că asta e baza. Ieftină, multă și de găsit oriunde. Apoi, în aceeași categorie, pișoarca, vinul și restul băuturilor pe care la fac ai tăi sau bunică-ta la ei acasă. Aici e puțin nasol, că pișoarca (adică rachiu cu gust de spirt la 5 lei) e atât de proastă pe cât e de ieftină. Și vinul, mustul, cornata, căpșunata, alte neamuri sunt la porție și nu chiar atât de ieftine cum este berea. Apoi, cele mai scumpe, de fiță, bune și de care n-o să ai tu parte în perioada asta sunt tăriile, vezi whisky cu gheață sau așa. E bine să te oprești la bere sau vin, serios. E bine să te oprești la o anumită cantitate de bere și vin, ca să n-ajungi să faci lucruri urâte pe care nu le-ai recunoaște treaz. Și ca să nu te distrugi până la criza de 40 de ani, când sigur o să fii în depresie și vei vrea și mai mult vin.
De ce beau oamenii la 20 de ani?
Unii pentru că atât pot și asta vor face toată viața.
Unii pentru că așa e mișto.
Și restul pentru că se întorc la camera de cămin sau la chiria aia împuțită după 3 zile de facultă și 2 de job. Iar berea aia din frigider e numai bună pentru criza mică de adult obosit și sictirit prin care treci.
3. Aproape toți oamenii cresc la 20 de ani.
Vine o zi în viața ta când te trezești dimineață și te lovește revelația asta. Ai crescut puțin și te faci mare și simți așa o senzație dubioasă, parcă se schimbă povestea. E vreme să fii băgat și tu în seamă mai mult. Mergi pe wc și te gândești lung la asta. Wc-ul oricum va deveni locul tău de tras pe dreapta. În ordinea asta de idei, uite cum o să fie.
Dacă n-ai prieteni, aia e. Îți faci.
Dacă ai prieteni cu care te vezi des, o să vă dați câte-o bere, acum că nu mai aveți prostia de la 14, naivitatea de la 16 și gusturile vechi, în general.
Dacă ai și mai mulți prieteni (și nu trăiți toți în același loc, lucru imposibil), o să te vezi cu ei rar. Pentru că sunteți fiecare în cele 4 colțuri ale țării sau planetei, aveți vieți de oameni la 20 de ani care fac facultăți și merg la job (cel puțin, unii dintre voi), iar trenurile sunt scumpe. Dar vă vedeți și un lucru minunat se va întâmpla.
5 ore de discuții puerile pe care le aveați la 17 ani, discuții de genul ce coșuri are ăla, haha sau ce iubită urâtă are fostul meu, vor fi acum 5 ore de drame în floarea vieții. Ale voastre. N-o să știți care să vorbească primul. Sunteți obosiți, plictisiți, nu mai vreți, relațiile cu pisi merg prost, e nașpa cu banii, ai voștri vă bat la cap când mergeți acasă, aveți nuștiuce boli, colegii sunt nașpa, i-a murit pisica, teoria la facultă e așa grea, pateul pe pâine rezistă.
Și totuși, sunt niște ani așa mișto, câte experiențe, dar voi așa de bătrâni deja.
Ai aroganțele tale personale. Și asta înseamnă că poate nu mai vrei să arăți ca un boschetar la 15 ani și să ai grijă de tine. Că vrei să-ți selectezi foarte bine oamenii din viața ta după criteriile de-acum, chiar dacă uneori sunt oameni din fosta gașcă. Că nu mai accepți tot felul de rahaturi de la pisi. Că poate te îmbraci altfel, mânci altfel, trăiești altfel, citești altceva, gândești diferit, consideri că vrei să schimbi lucruri și idei la tine, iar asta nu tre să fie treaba oamenilor care hotărăsc să nu depășească faze, dar să comenteze dacă tu o faci.
Dacă nu crești, deci povestea nu se schimbă, aia e. Atât s-a putut.
4. Toți oamenii au wc-ul lor la 20 de ani.
Tocmai ce ziceam, wc-ul va ajunge, pe parcursul anilor, unul dintre prietenii tăi fără viață, ceea ce uneori va fi bine. O să fie acolo în momentele tale critice, de dimineață până noapte, să te sprijine la propriu și la figurat. Cânt te trezești și adormi pe el, când ajungi obosit și nu vrei să te mai ridici, când îți vomiți berea, mâncarea proastă sau aerele, când vrei să citești și n-ai liniște, când vrei să filozofezi și să faci pișu în același timp. Dar, mai ales, când n-ai net pe laptop să vedeți un film, dar are prietena ta un telefon și cică prinde niște semnal fix în baie, fix pe wc, dacă-l ții într-o anumită poziție. Nu pot să pun poza asta minunată din motive de intimitate și chiloți, dar crede-mă, wc-ul merită respectul tău. Pentru că e locul crizelor tale de tot felul.
5. Aproape toți oamenii mâncă pateu, orez, paste, supă și fast-food la 20 de ani.
Dar cam atât. Cam aici se oprește meniul tău zilnic. Evident, cartofii și ouăle sunt acolo mereu, că așa e pur românesc, și de sărbători se adaugă mâncarea de sărbători. Sarmale, bucăți de porc, miel în zeamă și ouă vopsite. Eu nu mânc carne decât dacă e pui, fast food deloc și sarmalele tre să fie cu legume. Așa că se face un an întreg de când am inventat și reinventat rețete cu pui, orez, paste și supe dubioase, iar la gustări pateu seara și zacuscă dimineața. Mereu cu gândul în minte că nu există loc în frigider decât pentru un castronel cât ăla de la câine. Și mereu acoperit, că dacă curge lapte de la colegă-ta. Dac-aș fi știut c-o să fie așa, aș fi inventat rețete înainte să plec de acasă. Am trecut, în schimb, printr-o săptămână în care am mâncat doar pâine cu condimente la cuptor.
Cel mai important e să mânci. Încearcă orice, dar dă-i stomacului tău ceva.
6. Aproape toți oamenii trec prin stări nasoale la 20 de ani.
Foame, jenă, stres, presiune, anxietate, oboseală, extenuare. Există toate motivele din lume pentru fiecare. Nu-ți ajunge mâncarea și n-ai timp să gătești sau poftă să mânci, stai la coadă la poștă cu 10 babe și nu știi cum se plătește o factură, nu faci față ritmului de la facultate, ai un program de căcat, nu ești atât de sociabil cât ți se cere să fii, îți urăști jobul, șefii și rutina, dar hei, te așteaptă o bere rece de băut pe wc acasă. Înainte să cedezi, trebuie să-ți găsești o metodă simplă de relaxare. Dar chiar și ăsta e un stres.
7. Există un final fericit pentru aproape toată lumea. Într-un final.
Toate crizele posibile de la 20 de ani de pe lume te vor lovi peste față chiar înainte să faci 20 de ani și vor râde de tine cum te chinui ca un Sméagol. Râzi, râzi nervos, plângi, plângi înfundat, oftezi, nu te mai trezești când sună alarma, faci o noapte albă de băută, ieși la aer ca să n-o iei rara, ești într-un carusel din ăsta de stări. Dar din când în când o să fie minunat și amuzant și palpitant, pentru că sunt niște ani mișto și n-ai cum să treci prin ei doar leșinat. Și, mai ales, n-ai cum să nu-ți amintești de ei la criza următoare, când o să fii deja antrenat.
Vă las acum să meditați la această perioadă complexă a vieții.
Nu înțeleg de ce crizele oamenilor încep abia de la 30 de ani în sus. 40, 50, femeia la 35, bărbatul la 40 și ceva, schimbarea totală a garderobei, mobilei sau regimului alimentar, demisia urmată de înconjurul lumii, pragul de la 80, criza vieții veșnice, criza morții care vine, trezirea la realitate, momentul ăla intens, secunda în care realizezi, nebunii din astea. De ce nu putem să avem fiecare o criză legată de vârsta la care am ajuns? Poate simțim toți nevoia să ne căcăm pe noi cu mici drame, felii seci de pâine cu pateu și schimbările uriașe care se întâmplă în viețile noastre și ne fac s-o luăm puțin pe câmpii. Poate oamenii care ating criza de 30 sau cei care nu cunosc stresul la 16 simt nevoia să-și aducă aminte sau să vadă cum o să fie la al doilea număr mare din viața lor. Că primul e 18.
Și ăsta e rolul meu aici. Să vă provoc și vouă stres.
1. Aproape toți oamenii sunt săraci la 20 de ani.
Te înțeapă inima de fiecare dată când dai bani. Și nici nu poți să dai bani pe ce-ți vrea sufletul și pofta. Ai altele mai importante acum. Știi senzația de când erai mic și treceai pe lângă vitrine cu maimuțoaie scumpe, iar ai tăi ziceau că altă dată, acum n-avem bani? Ai fi zis ce căcat. Dar nu știai, așa că te resemnai tăcut. Ei bine, o să simți senzația aia din nou. O să fie oribil și-o să începi să oftezi trist. O să crezi că o ții din sărăcie în sărăcie și vei fi nevoit să faci asta toată viața.
Va trece, să fim serioși, toată lumea se descurcă cumva.
2. Aproape toți oamenii beau la 20 de ani.
În principal bere, că asta e baza. Ieftină, multă și de găsit oriunde. Apoi, în aceeași categorie, pișoarca, vinul și restul băuturilor pe care la fac ai tăi sau bunică-ta la ei acasă. Aici e puțin nasol, că pișoarca (adică rachiu cu gust de spirt la 5 lei) e atât de proastă pe cât e de ieftină. Și vinul, mustul, cornata, căpșunata, alte neamuri sunt la porție și nu chiar atât de ieftine cum este berea. Apoi, cele mai scumpe, de fiță, bune și de care n-o să ai tu parte în perioada asta sunt tăriile, vezi whisky cu gheață sau așa. E bine să te oprești la bere sau vin, serios. E bine să te oprești la o anumită cantitate de bere și vin, ca să n-ajungi să faci lucruri urâte pe care nu le-ai recunoaște treaz. Și ca să nu te distrugi până la criza de 40 de ani, când sigur o să fii în depresie și vei vrea și mai mult vin.
De ce beau oamenii la 20 de ani?
Unii pentru că atât pot și asta vor face toată viața.
Unii pentru că așa e mișto.
Și restul pentru că se întorc la camera de cămin sau la chiria aia împuțită după 3 zile de facultă și 2 de job. Iar berea aia din frigider e numai bună pentru criza mică de adult obosit și sictirit prin care treci.
3. Aproape toți oamenii cresc la 20 de ani.
Vine o zi în viața ta când te trezești dimineață și te lovește revelația asta. Ai crescut puțin și te faci mare și simți așa o senzație dubioasă, parcă se schimbă povestea. E vreme să fii băgat și tu în seamă mai mult. Mergi pe wc și te gândești lung la asta. Wc-ul oricum va deveni locul tău de tras pe dreapta. În ordinea asta de idei, uite cum o să fie.
Dacă n-ai prieteni, aia e. Îți faci.
Dacă ai prieteni cu care te vezi des, o să vă dați câte-o bere, acum că nu mai aveți prostia de la 14, naivitatea de la 16 și gusturile vechi, în general.
Dacă ai și mai mulți prieteni (și nu trăiți toți în același loc, lucru imposibil), o să te vezi cu ei rar. Pentru că sunteți fiecare în cele 4 colțuri ale țării sau planetei, aveți vieți de oameni la 20 de ani care fac facultăți și merg la job (cel puțin, unii dintre voi), iar trenurile sunt scumpe. Dar vă vedeți și un lucru minunat se va întâmpla.
5 ore de discuții puerile pe care le aveați la 17 ani, discuții de genul ce coșuri are ăla, haha sau ce iubită urâtă are fostul meu, vor fi acum 5 ore de drame în floarea vieții. Ale voastre. N-o să știți care să vorbească primul. Sunteți obosiți, plictisiți, nu mai vreți, relațiile cu pisi merg prost, e nașpa cu banii, ai voștri vă bat la cap când mergeți acasă, aveți nuștiuce boli, colegii sunt nașpa, i-a murit pisica, teoria la facultă e așa grea, pateul pe pâine rezistă.
Și totuși, sunt niște ani așa mișto, câte experiențe, dar voi așa de bătrâni deja.
Ai aroganțele tale personale. Și asta înseamnă că poate nu mai vrei să arăți ca un boschetar la 15 ani și să ai grijă de tine. Că vrei să-ți selectezi foarte bine oamenii din viața ta după criteriile de-acum, chiar dacă uneori sunt oameni din fosta gașcă. Că nu mai accepți tot felul de rahaturi de la pisi. Că poate te îmbraci altfel, mânci altfel, trăiești altfel, citești altceva, gândești diferit, consideri că vrei să schimbi lucruri și idei la tine, iar asta nu tre să fie treaba oamenilor care hotărăsc să nu depășească faze, dar să comenteze dacă tu o faci.
Dacă nu crești, deci povestea nu se schimbă, aia e. Atât s-a putut.
4. Toți oamenii au wc-ul lor la 20 de ani.
Tocmai ce ziceam, wc-ul va ajunge, pe parcursul anilor, unul dintre prietenii tăi fără viață, ceea ce uneori va fi bine. O să fie acolo în momentele tale critice, de dimineață până noapte, să te sprijine la propriu și la figurat. Cânt te trezești și adormi pe el, când ajungi obosit și nu vrei să te mai ridici, când îți vomiți berea, mâncarea proastă sau aerele, când vrei să citești și n-ai liniște, când vrei să filozofezi și să faci pișu în același timp. Dar, mai ales, când n-ai net pe laptop să vedeți un film, dar are prietena ta un telefon și cică prinde niște semnal fix în baie, fix pe wc, dacă-l ții într-o anumită poziție. Nu pot să pun poza asta minunată din motive de intimitate și chiloți, dar crede-mă, wc-ul merită respectul tău. Pentru că e locul crizelor tale de tot felul.
5. Aproape toți oamenii mâncă pateu, orez, paste, supă și fast-food la 20 de ani.
Dar cam atât. Cam aici se oprește meniul tău zilnic. Evident, cartofii și ouăle sunt acolo mereu, că așa e pur românesc, și de sărbători se adaugă mâncarea de sărbători. Sarmale, bucăți de porc, miel în zeamă și ouă vopsite. Eu nu mânc carne decât dacă e pui, fast food deloc și sarmalele tre să fie cu legume. Așa că se face un an întreg de când am inventat și reinventat rețete cu pui, orez, paste și supe dubioase, iar la gustări pateu seara și zacuscă dimineața. Mereu cu gândul în minte că nu există loc în frigider decât pentru un castronel cât ăla de la câine. Și mereu acoperit, că dacă curge lapte de la colegă-ta. Dac-aș fi știut c-o să fie așa, aș fi inventat rețete înainte să plec de acasă. Am trecut, în schimb, printr-o săptămână în care am mâncat doar pâine cu condimente la cuptor.
Cel mai important e să mânci. Încearcă orice, dar dă-i stomacului tău ceva.
6. Aproape toți oamenii trec prin stări nasoale la 20 de ani.
Foame, jenă, stres, presiune, anxietate, oboseală, extenuare. Există toate motivele din lume pentru fiecare. Nu-ți ajunge mâncarea și n-ai timp să gătești sau poftă să mânci, stai la coadă la poștă cu 10 babe și nu știi cum se plătește o factură, nu faci față ritmului de la facultate, ai un program de căcat, nu ești atât de sociabil cât ți se cere să fii, îți urăști jobul, șefii și rutina, dar hei, te așteaptă o bere rece de băut pe wc acasă. Înainte să cedezi, trebuie să-ți găsești o metodă simplă de relaxare. Dar chiar și ăsta e un stres.
7. Există un final fericit pentru aproape toată lumea. Într-un final.
Toate crizele posibile de la 20 de ani de pe lume te vor lovi peste față chiar înainte să faci 20 de ani și vor râde de tine cum te chinui ca un Sméagol. Râzi, râzi nervos, plângi, plângi înfundat, oftezi, nu te mai trezești când sună alarma, faci o noapte albă de băută, ieși la aer ca să n-o iei rara, ești într-un carusel din ăsta de stări. Dar din când în când o să fie minunat și amuzant și palpitant, pentru că sunt niște ani mișto și n-ai cum să treci prin ei doar leșinat. Și, mai ales, n-ai cum să nu-ți amintești de ei la criza următoare, când o să fii deja antrenat.
Vă las acum să meditați la această perioadă complexă a vieții.
28 iul. 2015
Toate lucrurile la modă în 2015
Cumva, se întâmplă ca o parte din lucrurile astea să le fi trăit deja acum câțiva ani, când nimeni nu credea că ești ok cu ele și toți te trimiteau la colț. Acu' e timpul să le readuci în viața ta, fără să mai simți că ești singur pe lume, căci lumea te va primi în sânul ei.
Blugii rupți
Purtam blugi rupți la 15 ani și oamenii îmi ziceau că m-au mușcat câinii (doar de genunchi, evident) sau c-am mers în 4 labe sau că mi-au mâncat moliile hainele sau că eram o din aia satanistă care ascultă muzică de sataniști. Oamenii se uitau la mine ca la boschetari. Era ceva oarecum neobișnuit să vii așa la școală și profii de matematică s-ar fi luat sigur de tine când te scoteau la tablă. Ai fi fost gluma colegilor tăi de clasă la fiecare oră de matematică, iar asta, în cazul meu, se întâmpla la arte, unde aproape că nu existau limite. Deci era grav. Așa că nu purtai mereu blugi rupți. Și nu rupți oriunde.
Au trecut 5 ani și zici că nu mai există blugi care să nu fie rupți. 9 din 10 oameni au pantalonii tăiați în genunchi, la buzunare, la gleznă, mai sus de gleznă, în față, la spate, găuri mici, găuri mari, ascultă muzică de sataniști, merg în 4 labe și au fiecare o molie periculoasă acasă. 9 din 10 magazine scot colecțiile de blugi gata tăiați. Sigur au un angajat nou pentru care au inventat un job nou și i-au zis tu stai în spate și tai pantalonii ăștia în genunchi cât de inestetic poți. Că dacă mai există oameni care nu vor să fie cool, să-și facă singuri pantaloni netăiați.
Serios, atât de mult ne-a luat ca să nu râdem de găuri în blugi și să fie ceva mișto?
Barba la tipi. Chelia la tipe. Ochelarii de tocilar. Hipsterul
Nu știu despre fete, dar e anul bărboșilor și ăsta nu poate să fie decât un lucru minunat. Am văzut atâția tipi care arătau bine brusc doar pentru că-și creșteau păr pe față, încât mi se pare oribil și nedrept că nu există ceva așa de simplu și pentru mine, care să distragă atenția de la un metru de cearcăne și trei coșuri pe frunte.
Lucru care se întâmpla pe vremea când eram cheală pe partea stângă și oamenii nu înțelegeau de ce mai am păr pe partea dreaptă. Au fost atât de curioși, încât și-au făcut asta-n cap câțiva ani mai încolo. Nu mai e neobișnuit, e fițoșenie în pozele de la concerte.
Și da, când ți-ai pus ochelari prima dată, ai primit toate poreclele din lume despre ochelari. Nimeni nu înțelegea că-ți corectezi un defect de vedere și era de parcă ai fi ieșit în chiloți din casă. Dar hei, pentru că n-ai putut să te răzbuni niciodată, o face moda pentru tine. Doar uită-te la toți oamenii care n-au probleme de vedere, dar poartă niște ochelari cu lentile false ca și cum ar avea. Nu e amuzant că fac lucrul ăla de care râdeau, dar nici măcar nu-l fac de nevoie, ci de imagine?
India. Spiritualitatea. Zeii. Semnele astea
Pe la 17 ani purtam o pereche de cercei cu Om pictat pe ei și singurii oameni care știau ce e Om, de unde e și interpretările pe care le are, erau ăia care citiseră despre și ți-ar fi dat o explicație decentă legată de ce știu ei că e Om. Adică puțini, că e mult de citit. Mai mullt ăștia pe care lumea i-ar fi văzut ca oi negre nonconformiste, de găsesc esența universului într-un sunet cu o explicație mai interesantă decât biblia.
În rest, eram o dubioasă de religie creștin ortodoxă, care purta un semn dubios luat de la alte popoare. Cine știe ce-o însemna și cine știe cu ce oameni umblam de-am aflat de așa ceva.
Găseai pandantive sau de-astea în Vama Veche și ăia care te întrebau ce înseamnă, se uitau cu sprânceana ridicată când le explicai. Acum găsești tricouri cu Om, pantaloni, cearșaf, huse de telefon, rame de ochelari în magazine în care n-ai fi crezut.
Au trecut 3 ani de-atunci, fenomenul ăsta legat de spiritualitate și pace a evoluat, oamenii știu mai mult sau mai puțin să explice ce e aia și de ce adoptă, merg mai mult în India și poartă mai mult șalvari. Dar clar aș fi mișto acum cu cerceii ăia. Asta dacă n-aș avea o hamsa la gât cu care există șanse să mă sufoc noaptea mai mereu. Cât de la modă sunt. Tot din Vamă, că acolo se găsea ușor, tot o dubioșenie din asta pe care nu e neapărat s-o înțelegi, atât timp cât o porți pentru că-ți place, aha. Mâna Fatimei a devenit atât de cool, încât are niște reprezentări care n-au nicio legătură cu ce înseamnă la bază. Niște femei s-au gândit s-o facă din pietre super prețioase și scumpe, că sigur merge la vânzare. Și există tatuaje temporare cu asta, pentru că de ce nu?
Iar al treilea ochi te trimite cu gândul la masonerie (n-are treabă), și dacă nici masoneria nu mai e la modă, atunci ce?
Henna
Poate n-ai apucat să-ți faci un tatuaj temporar cu hamsa, dar nu poți să treci prin vară fără un tatuaj cu henna făcut la prietena ta acasă.
Iarba
Știi oamenii ăia cu șosete cu frunze de marijuana pe ele la vedere? E o modă care nu trece. Totul trece, numai iarba nu. E metoda care nu expiră niciodată. Atenția pe care o primești când iarbă e de neegalat. Singurul om care zice că nu mai face asta e fostul tău care s-a întors după 10 ani și care-ar vrea să pară că s-a schimbat și nu știe cum să-ți arate. Dar ăsta chiar e un ciudat. Cine face așa ceva? Toată lumea mișto e pe iarbă acum. Până și bunică-ta la țară are grijă de plantații de cânepă fără să știi, pentru c-a auzit undeva că are efecte benefice. Nu ești cu adevărat la modă, dacă n-ai pus măcar o poză cu tine când fumai. Și la descriere high-prietenii știu de ce sau ceva de genul ăsta. Râzi așa cu subînțeles când vine vorba de asta, ca să pară că știi cum e. Și te-ai scos, ești direct din 2015.
Pentru cei care nu s-au prins că nu e ok, aici intră și țigările.
Unicornii
Să fim serioși, toată lumea crede în ei. E noua religie, n-ai cum altfel.
Arsenie Boca
Nu știu absolut nimic despre Arsenie Boca și de ce e atât de prezent acum, dar presupun că a fost un preot sau un călugăr care vorbea frumos și oamenilor le-a plăcut de el. Așa cum fac uneori preoții sau călugării. O grămadă de alți oameni vorbesc frumos, dar numai preoții au morminte sfinte. Am înțeles că la al lui se întâmplă lucruri și energii, așa că dacă vreodată o să vreau să fiu la modă cu Arsenie, o să mă rezum la poze cu citate. N-o să fie nevoie, cel mai posibil. Dar tu poți să încerci oricând, poze sunt pentru toată lumea.
Aparatele foto cu film
Pentru unii din noi cu copilărie fericită, aparatele astea erau minunea. Pentru buton, dar mai ales pentru film. Cum desfăceai filmul la geam ca un boem, ca să vezi câte poze-ai stricat și care ți-au ieșit. Îți mâncai unghiile două săptămâni până le scotea ăla calde-n plic. Era mai ceva ca la Crăciun. Cred c-am irosit film aiurea doar pentru că era o chestie mișto de făcut în vacanțe.
Dar hei, apoi au apărut chestiile digitale, și aparatele cu card, și telefoanele și aparatele foto cu film au fost aruncate într-un colț de mobilă. Dac-ai fi mers cu așa ceva prin oraș anii trecuți, cineva ar fi venit să-ți dea bani de un telefon. Acum e fancy. Acum se fac târguri vintage la care vin oameni să cotrobăie după vreun Polaroid nu foarte scump, ca să aibă la ce se uita când îs bătrâni, în caz că le cade curentul.
Probabil va continua.
Blugii rupți
Purtam blugi rupți la 15 ani și oamenii îmi ziceau că m-au mușcat câinii (doar de genunchi, evident) sau c-am mers în 4 labe sau că mi-au mâncat moliile hainele sau că eram o din aia satanistă care ascultă muzică de sataniști. Oamenii se uitau la mine ca la boschetari. Era ceva oarecum neobișnuit să vii așa la școală și profii de matematică s-ar fi luat sigur de tine când te scoteau la tablă. Ai fi fost gluma colegilor tăi de clasă la fiecare oră de matematică, iar asta, în cazul meu, se întâmpla la arte, unde aproape că nu existau limite. Deci era grav. Așa că nu purtai mereu blugi rupți. Și nu rupți oriunde.
Au trecut 5 ani și zici că nu mai există blugi care să nu fie rupți. 9 din 10 oameni au pantalonii tăiați în genunchi, la buzunare, la gleznă, mai sus de gleznă, în față, la spate, găuri mici, găuri mari, ascultă muzică de sataniști, merg în 4 labe și au fiecare o molie periculoasă acasă. 9 din 10 magazine scot colecțiile de blugi gata tăiați. Sigur au un angajat nou pentru care au inventat un job nou și i-au zis tu stai în spate și tai pantalonii ăștia în genunchi cât de inestetic poți. Că dacă mai există oameni care nu vor să fie cool, să-și facă singuri pantaloni netăiați.
Serios, atât de mult ne-a luat ca să nu râdem de găuri în blugi și să fie ceva mișto?
Barba la tipi. Chelia la tipe. Ochelarii de tocilar. Hipsterul
Nu știu despre fete, dar e anul bărboșilor și ăsta nu poate să fie decât un lucru minunat. Am văzut atâția tipi care arătau bine brusc doar pentru că-și creșteau păr pe față, încât mi se pare oribil și nedrept că nu există ceva așa de simplu și pentru mine, care să distragă atenția de la un metru de cearcăne și trei coșuri pe frunte.
Lucru care se întâmpla pe vremea când eram cheală pe partea stângă și oamenii nu înțelegeau de ce mai am păr pe partea dreaptă. Au fost atât de curioși, încât și-au făcut asta-n cap câțiva ani mai încolo. Nu mai e neobișnuit, e fițoșenie în pozele de la concerte.
Și da, când ți-ai pus ochelari prima dată, ai primit toate poreclele din lume despre ochelari. Nimeni nu înțelegea că-ți corectezi un defect de vedere și era de parcă ai fi ieșit în chiloți din casă. Dar hei, pentru că n-ai putut să te răzbuni niciodată, o face moda pentru tine. Doar uită-te la toți oamenii care n-au probleme de vedere, dar poartă niște ochelari cu lentile false ca și cum ar avea. Nu e amuzant că fac lucrul ăla de care râdeau, dar nici măcar nu-l fac de nevoie, ci de imagine?
India. Spiritualitatea. Zeii. Semnele astea
Pe la 17 ani purtam o pereche de cercei cu Om pictat pe ei și singurii oameni care știau ce e Om, de unde e și interpretările pe care le are, erau ăia care citiseră despre și ți-ar fi dat o explicație decentă legată de ce știu ei că e Om. Adică puțini, că e mult de citit. Mai mullt ăștia pe care lumea i-ar fi văzut ca oi negre nonconformiste, de găsesc esența universului într-un sunet cu o explicație mai interesantă decât biblia.
În rest, eram o dubioasă de religie creștin ortodoxă, care purta un semn dubios luat de la alte popoare. Cine știe ce-o însemna și cine știe cu ce oameni umblam de-am aflat de așa ceva.
Găseai pandantive sau de-astea în Vama Veche și ăia care te întrebau ce înseamnă, se uitau cu sprânceana ridicată când le explicai. Acum găsești tricouri cu Om, pantaloni, cearșaf, huse de telefon, rame de ochelari în magazine în care n-ai fi crezut.
Au trecut 3 ani de-atunci, fenomenul ăsta legat de spiritualitate și pace a evoluat, oamenii știu mai mult sau mai puțin să explice ce e aia și de ce adoptă, merg mai mult în India și poartă mai mult șalvari. Dar clar aș fi mișto acum cu cerceii ăia. Asta dacă n-aș avea o hamsa la gât cu care există șanse să mă sufoc noaptea mai mereu. Cât de la modă sunt. Tot din Vamă, că acolo se găsea ușor, tot o dubioșenie din asta pe care nu e neapărat s-o înțelegi, atât timp cât o porți pentru că-ți place, aha. Mâna Fatimei a devenit atât de cool, încât are niște reprezentări care n-au nicio legătură cu ce înseamnă la bază. Niște femei s-au gândit s-o facă din pietre super prețioase și scumpe, că sigur merge la vânzare. Și există tatuaje temporare cu asta, pentru că de ce nu?
Iar al treilea ochi te trimite cu gândul la masonerie (n-are treabă), și dacă nici masoneria nu mai e la modă, atunci ce?
Henna
Poate n-ai apucat să-ți faci un tatuaj temporar cu hamsa, dar nu poți să treci prin vară fără un tatuaj cu henna făcut la prietena ta acasă.
Iarba
Știi oamenii ăia cu șosete cu frunze de marijuana pe ele la vedere? E o modă care nu trece. Totul trece, numai iarba nu. E metoda care nu expiră niciodată. Atenția pe care o primești când iarbă e de neegalat. Singurul om care zice că nu mai face asta e fostul tău care s-a întors după 10 ani și care-ar vrea să pară că s-a schimbat și nu știe cum să-ți arate. Dar ăsta chiar e un ciudat. Cine face așa ceva? Toată lumea mișto e pe iarbă acum. Până și bunică-ta la țară are grijă de plantații de cânepă fără să știi, pentru c-a auzit undeva că are efecte benefice. Nu ești cu adevărat la modă, dacă n-ai pus măcar o poză cu tine când fumai. Și la descriere high-prietenii știu de ce sau ceva de genul ăsta. Râzi așa cu subînțeles când vine vorba de asta, ca să pară că știi cum e. Și te-ai scos, ești direct din 2015.
Pentru cei care nu s-au prins că nu e ok, aici intră și țigările.
Unicornii
Să fim serioși, toată lumea crede în ei. E noua religie, n-ai cum altfel.
Arsenie Boca
Nu știu absolut nimic despre Arsenie Boca și de ce e atât de prezent acum, dar presupun că a fost un preot sau un călugăr care vorbea frumos și oamenilor le-a plăcut de el. Așa cum fac uneori preoții sau călugării. O grămadă de alți oameni vorbesc frumos, dar numai preoții au morminte sfinte. Am înțeles că la al lui se întâmplă lucruri și energii, așa că dacă vreodată o să vreau să fiu la modă cu Arsenie, o să mă rezum la poze cu citate. N-o să fie nevoie, cel mai posibil. Dar tu poți să încerci oricând, poze sunt pentru toată lumea.
Aparatele foto cu film
Pentru unii din noi cu copilărie fericită, aparatele astea erau minunea. Pentru buton, dar mai ales pentru film. Cum desfăceai filmul la geam ca un boem, ca să vezi câte poze-ai stricat și care ți-au ieșit. Îți mâncai unghiile două săptămâni până le scotea ăla calde-n plic. Era mai ceva ca la Crăciun. Cred c-am irosit film aiurea doar pentru că era o chestie mișto de făcut în vacanțe.
Dar hei, apoi au apărut chestiile digitale, și aparatele cu card, și telefoanele și aparatele foto cu film au fost aruncate într-un colț de mobilă. Dac-ai fi mers cu așa ceva prin oraș anii trecuți, cineva ar fi venit să-ți dea bani de un telefon. Acum e fancy. Acum se fac târguri vintage la care vin oameni să cotrobăie după vreun Polaroid nu foarte scump, ca să aibă la ce se uita când îs bătrâni, în caz că le cade curentul.
Probabil va continua.
20 iul. 2015
Facultatea îți dă boli mintale
Din motive deloc interesante de înscrieri la facultăți posibil inutile în viață și aducătoare de boli mintale și mai grave decât astea de-acum, am mers 10 ore într-un maxi taxi-căruță în care-am suspinat după CFR. Pentru cei care au un fund fin și sensibil, mâncă somon la fiecare mic dejun, și termenul de maxi taxi-căruță e unul abstract, viața e mereu zen, sper s-aveți funduri fine în continuare. Pentru noi, restul, o mașină cu găuri lipite cu ceva pastă gri, aparatele de aer condiționat acoperite cu bandă adezivă și geamuri perfect închise la alea 40 de grade, e o mașină care ne duce pe drumul spre succes. Aha. În miros de salam cu ceapă, ca să-ți amintești când ești un corporatist pe care nu-l suportă nimeni ahh, mai știi când am plecat și eu de jos în miros de ceapă spre facultate? De-acolo mi se trage, de la moșul ăla care mânca cu bale la gură. Aha.
10 ore. 10 ore la înscrieri. Apoi 10 la confirmări. Apoi 10 la celelalte confirmări.
Știi ce poți să faci în toate astea 100 de ore de drum? În afara faptului că dai mulți bani? Vorbești singur. Vorbești cu tine, în mintea ta obosită și stresată și anxioasă și obsedată. Uneori, dacă nu mai poți în minte, îț pui așa mâna la gură și te întorci puțin spre geam. N-o să te vadă nimeni.
Oare fac bine ce fac? Oare iau decizia bună? Și dacă nu dau la facultatea AIA? Dacă intuiția mea zice prost? Voi muri de foame? Oricum voi muri de foame, cu sau fără, ce să mai. Și-atunci de ce-mi mai chinui coatele atâția ani? Ce ți-e și cu presiunea asta-n societate. Dar marile genii? Marile genii n-aveau atâtea studii în cap. Uite, de-aia bem și fumăm și nu ne place viața. Și dacă mor acu, pe drum? Nu pot să mor, că-s prea tânără. Ia să mai verific dosarele astea. Să vezi c-am uitat ceva și tre să mă întorc sau să vină cineva tot cu căruța asta până-n mama Moldovei, să vezi că mă trimit acasă. Da' și ce? Oricum toți prietenii mei se plâng de facultate, ar fi un semn că nu e nevoie de ea.
Mai știi când îți ziceau că nu contează la ce dai? Și că ei vor să renunțe? Și c-ar face alte lucruri cu viața lor? A cui îi e vina? A noastră nu. Să scriu o carte?
Și nu poți să citești cele 3 cărți pe care le iei cu tine, pentru că dacă ai rău de mașină și miști puțin capul în jos, sus, dreapta, stânga prin toate gropile prin care treci, pe-acolo pe la Vaslui, ce oraș minunat, vai de capul nostru, bam-îți legi niște pungi de vomă la gură ca să fii scârbos.
Și nu poți să iei aer, că n-ai pe unde.
Apă rece n-avem.
Continui să vorbești. Adormi. Îți cade capul de vreo 5 ori, și te trezești ca să nu-ți rupi gâtul.
Continui să vorbești. Mintea ta e acolo pentru tine. Până o ia rara de tot, dar acum încă mai e acolo pentru tine.
Au trecut 6 zile de la înscrieri, vreo 6 ore jumate de la rezultatele care oricum n-au apărut câte aveam nevoie, un număr infinit de refresh la pagini de facebook și site-uri cu admiteri. Clasic. Dacă nici noi nu mai știm să așteptăm în liniște, atunci cine?
Toate generațiile de nervi plutesc acum leșinați în bălțile lor personale din capul tău. Oare-am intrat? Oare nu? Ce se întâmplă dacă nu? Viața merge mai departe. Normal c-am intrat, dar să vedem unde. Și cum? Plătim taxa, mă urcă cineva și pe mine la buget? Am cămin, am pat, am baie? Încep deja să fiu boschetară și să dorm în cutii de carton pe străzi? Vor veni prietenii mei să-mi aducă mâncare? O să mă descurc într-un oraș nou, într-un sistem nou, într-un mod de viață nou? Oare oamenii ăia care fac listele s-au culcat deja? Știu că au de făcut listele? Ne bagă și pe noi cineva în seamă, morcoviților? Cum o să fie? Sper să fie bine. Sper să nu fiu dezamăgită așa cum zic toți ăia care-au terminat și așa cum mă aștept și eu să fiu. Mai avem speranță? Ne pierdem tinerețea? Sper să nu fie ca în liceu. Se merită? Mă ia inima.
Ia uite, iar vorbești cu tine. Simți puțin cum ești pe câmpii. Ce-ai ajuns.
Peste câteva luni îți faci un masaj la tâmple de 3 ori pe zi. Nervii tăi leșinați nu s-au mai trezit.
O să fie bine.
10 ore. 10 ore la înscrieri. Apoi 10 la confirmări. Apoi 10 la celelalte confirmări.
Știi ce poți să faci în toate astea 100 de ore de drum? În afara faptului că dai mulți bani? Vorbești singur. Vorbești cu tine, în mintea ta obosită și stresată și anxioasă și obsedată. Uneori, dacă nu mai poți în minte, îț pui așa mâna la gură și te întorci puțin spre geam. N-o să te vadă nimeni.
Oare fac bine ce fac? Oare iau decizia bună? Și dacă nu dau la facultatea AIA? Dacă intuiția mea zice prost? Voi muri de foame? Oricum voi muri de foame, cu sau fără, ce să mai. Și-atunci de ce-mi mai chinui coatele atâția ani? Ce ți-e și cu presiunea asta-n societate. Dar marile genii? Marile genii n-aveau atâtea studii în cap. Uite, de-aia bem și fumăm și nu ne place viața. Și dacă mor acu, pe drum? Nu pot să mor, că-s prea tânără. Ia să mai verific dosarele astea. Să vezi c-am uitat ceva și tre să mă întorc sau să vină cineva tot cu căruța asta până-n mama Moldovei, să vezi că mă trimit acasă. Da' și ce? Oricum toți prietenii mei se plâng de facultate, ar fi un semn că nu e nevoie de ea.
Mai știi când îți ziceau că nu contează la ce dai? Și că ei vor să renunțe? Și c-ar face alte lucruri cu viața lor? A cui îi e vina? A noastră nu. Să scriu o carte?
Și nu poți să citești cele 3 cărți pe care le iei cu tine, pentru că dacă ai rău de mașină și miști puțin capul în jos, sus, dreapta, stânga prin toate gropile prin care treci, pe-acolo pe la Vaslui, ce oraș minunat, vai de capul nostru, bam-îți legi niște pungi de vomă la gură ca să fii scârbos.
Și nu poți să iei aer, că n-ai pe unde.
Apă rece n-avem.
Continui să vorbești. Adormi. Îți cade capul de vreo 5 ori, și te trezești ca să nu-ți rupi gâtul.
Continui să vorbești. Mintea ta e acolo pentru tine. Până o ia rara de tot, dar acum încă mai e acolo pentru tine.
Au trecut 6 zile de la înscrieri, vreo 6 ore jumate de la rezultatele care oricum n-au apărut câte aveam nevoie, un număr infinit de refresh la pagini de facebook și site-uri cu admiteri. Clasic. Dacă nici noi nu mai știm să așteptăm în liniște, atunci cine?
Toate generațiile de nervi plutesc acum leșinați în bălțile lor personale din capul tău. Oare-am intrat? Oare nu? Ce se întâmplă dacă nu? Viața merge mai departe. Normal c-am intrat, dar să vedem unde. Și cum? Plătim taxa, mă urcă cineva și pe mine la buget? Am cămin, am pat, am baie? Încep deja să fiu boschetară și să dorm în cutii de carton pe străzi? Vor veni prietenii mei să-mi aducă mâncare? O să mă descurc într-un oraș nou, într-un sistem nou, într-un mod de viață nou? Oare oamenii ăia care fac listele s-au culcat deja? Știu că au de făcut listele? Ne bagă și pe noi cineva în seamă, morcoviților? Cum o să fie? Sper să fie bine. Sper să nu fiu dezamăgită așa cum zic toți ăia care-au terminat și așa cum mă aștept și eu să fiu. Mai avem speranță? Ne pierdem tinerețea? Sper să nu fie ca în liceu. Se merită? Mă ia inima.
Ia uite, iar vorbești cu tine. Simți puțin cum ești pe câmpii. Ce-ai ajuns.
Peste câteva luni îți faci un masaj la tâmple de 3 ori pe zi. Nervii tăi leșinați nu s-au mai trezit.
O să fie bine.
6 iul. 2015
Lolita
Nu-mi place Lolita. Nici cartea, nici filmul. Poate puțin substrat, ceva, dar nu-mi place Lolita. Fetele o venerează. O copilă de 14 se cuplează cu un bărbat care a rămas cu frustrări din copilărie, i le descoperă, i le controlează, la un moment dat îi cere bani ca să sex și e o mică perversă care fuge cu alt obsedat de copii apoi. Și-l lasă și pe el, că rămâne însărcinată pe la 18 sau așa cu un tip sărac.Și dacă e sărac, își aduce aminte că la 14 ani făcea prostii cu taică-su vitreg, care e aproape nebun acum și-l ucide pe obsedatul numărul 2, și-i cere niște bani de mâncare. Moare la naștere, dar e ok, a fost palpitant până atunci și-a reușit să inspire multe vieți rebele.
Pedofilii sunt oribili și Lolitele de-acum înțeleg prost povestea.
Trebuie să fii destul de cretină ca să te lauzi cu 10 iubiți pe lună și 5 prostioare pe noapte, când tu treci clasa a9a sau așa. Să te lauzi că nu ești virgină, când nu ți-ai terminat înmulțirile la mate și să râzi pe bune de colegele tale care-și rezolvă înmulțirile și nu știu să sex. Ceea ce e perfect normal.
Nu e ideea că le faci. Fă-le câte vrei, grădina ta, așa să-ți ajute. E ideea că le expui la modul cum? tu ai 30 de ani și n-ai avut atâția pisi ca mine? eu abia ce vin de la unul, cum? ai 15 ani și n-ai avut primul sărut? trebuie să fii un om nasol atunci, cum? tu nu știi ce e iubirea?. Și să te crezi mișto pentru asta. Te întreci în cine are vieți mai palpitante și destrăbălate așa devreme. Ce cretină trebuie să fii să te bați în prostii de-astea acum și să te iei de alții, când oricum dai de ele tot restul vieții tale, când vor fi lucruri normale pe care le fac toți oamenii la ei acasă. Și n-o să te mai bage nimeni în seamă.
Cum mințeau fetele înainte la colțul blocului că poartă tanga, ca să fie cool. Pentru că în 2000, tanga erau cool. Dar erau niște chiloți amărâți și dacă te simțeai prost că n-aveai, o rugai pe maică-ta să te lase să-ți iei o pereche măcar. Nu te căcai pe tine cu cine e mai mișto, pentru că știe cum să fie o mică Lolită.
Trebuie să fii destul de cretină să te lauzi că te-a cerut pisi de soție când ați terminat amândoi liceul. Pe la jumatea anului ați făcut un copil, în unele cazuri întâmplător, și-acum n-aveți foarte multe planuri de viitor, bani sau resurse personale, dar vreți totuși o nuntă. Și după nuntă sau între timp abia aștepți să le scoți ochii colegelor tale de liceu, prietenelor și tipelor mai întregi la cap. Că uite ce-ai tu și n-au ele. Ce bine te înțelegi cu soacră-ta, ce frumos doarme copilul, ce job-uri puține găsești, dar bine că e iubire și vă țin părinții.
De obicei, oamenii se bat în câți copii și câte nunți au la revederea de 10 ani. Acum revederea s-a mutat chiar cu 10 ani mai devreme, ce să vezi. Ca și cum toată lumea vrea un copil la vârsta la care încă te mai țin ai tăi cu borcane de zacuscă trimise pe tren ca să nu mori de foame. Ca și cum e normal pentru oricine. Ca și cum interesează pe cineva. Ca și cum n-ar ști fiecare ce să facă cu viața lui și are nevoie de ponturi. Hei, tu. Fă un copil ca mine.
N-ai cum să vii să-mi zici să fac și eu unul, că pofta vine mâncând. Ești anormală, ai probleme. Serios, mămicile exasperante sunt chiar exasperante. Și la 18 sau mai puțin sunt și jenibile.
Trebuie să fii destul de cretină să-ți placă, să accepți și să fii de acord cu tot felul de forme de hărțuire verbală sau mai mult pe care tipii insistă să le folosească pe stradă, la muncă sau acasă. Să fii de acord când se trezește unul să zică că femeile care fumează miros a hoit și că nu mai sunt frumoase pentru ei, după o vârstă. Să te sperie ideea asta că nu mai ești frumoasă pentru un mascul care-ți zice că miroși a hoit. Să râzi când îți strigă unu că ce buci ai. Să ieși și-a doua oară cu ăla care prima dată se-aștepta să sex, pentru că ți-a plătit cafeaua, și-a trebuit să inventezi o scuză. Să apari la televizor și să cânți o melodie în care te numești pe tine, ca fată, trofeu din vitrină.
Ce cretină trebuie să fii să pui paie pe foc, într-un loc în care știi sigur că există bărbați oribili care cred că au dreptul să facă un săculeț de rahat din tine. De ce-ai încuraja asta, ca femeie?
De ce mai mergi cu soțul tău pe stradă, care se ia de fete aiurea, fie că au aspectul meu atât de dubios sau nu, dacă nu știi să-i zici bă, chiar nu-i frumos ce faci, neanderthalule.
pampam.
Pedofilii sunt oribili și Lolitele de-acum înțeleg prost povestea.
Trebuie să fii destul de cretină ca să te lauzi cu 10 iubiți pe lună și 5 prostioare pe noapte, când tu treci clasa a9a sau așa. Să te lauzi că nu ești virgină, când nu ți-ai terminat înmulțirile la mate și să râzi pe bune de colegele tale care-și rezolvă înmulțirile și nu știu să sex. Ceea ce e perfect normal.
Nu e ideea că le faci. Fă-le câte vrei, grădina ta, așa să-ți ajute. E ideea că le expui la modul cum? tu ai 30 de ani și n-ai avut atâția pisi ca mine? eu abia ce vin de la unul, cum? ai 15 ani și n-ai avut primul sărut? trebuie să fii un om nasol atunci, cum? tu nu știi ce e iubirea?. Și să te crezi mișto pentru asta. Te întreci în cine are vieți mai palpitante și destrăbălate așa devreme. Ce cretină trebuie să fii să te bați în prostii de-astea acum și să te iei de alții, când oricum dai de ele tot restul vieții tale, când vor fi lucruri normale pe care le fac toți oamenii la ei acasă. Și n-o să te mai bage nimeni în seamă.
Cum mințeau fetele înainte la colțul blocului că poartă tanga, ca să fie cool. Pentru că în 2000, tanga erau cool. Dar erau niște chiloți amărâți și dacă te simțeai prost că n-aveai, o rugai pe maică-ta să te lase să-ți iei o pereche măcar. Nu te căcai pe tine cu cine e mai mișto, pentru că știe cum să fie o mică Lolită.
Trebuie să fii destul de cretină să te lauzi că te-a cerut pisi de soție când ați terminat amândoi liceul. Pe la jumatea anului ați făcut un copil, în unele cazuri întâmplător, și-acum n-aveți foarte multe planuri de viitor, bani sau resurse personale, dar vreți totuși o nuntă. Și după nuntă sau între timp abia aștepți să le scoți ochii colegelor tale de liceu, prietenelor și tipelor mai întregi la cap. Că uite ce-ai tu și n-au ele. Ce bine te înțelegi cu soacră-ta, ce frumos doarme copilul, ce job-uri puține găsești, dar bine că e iubire și vă țin părinții.
De obicei, oamenii se bat în câți copii și câte nunți au la revederea de 10 ani. Acum revederea s-a mutat chiar cu 10 ani mai devreme, ce să vezi. Ca și cum toată lumea vrea un copil la vârsta la care încă te mai țin ai tăi cu borcane de zacuscă trimise pe tren ca să nu mori de foame. Ca și cum e normal pentru oricine. Ca și cum interesează pe cineva. Ca și cum n-ar ști fiecare ce să facă cu viața lui și are nevoie de ponturi. Hei, tu. Fă un copil ca mine.
N-ai cum să vii să-mi zici să fac și eu unul, că pofta vine mâncând. Ești anormală, ai probleme. Serios, mămicile exasperante sunt chiar exasperante. Și la 18 sau mai puțin sunt și jenibile.
Trebuie să fii destul de cretină să-ți placă, să accepți și să fii de acord cu tot felul de forme de hărțuire verbală sau mai mult pe care tipii insistă să le folosească pe stradă, la muncă sau acasă. Să fii de acord când se trezește unul să zică că femeile care fumează miros a hoit și că nu mai sunt frumoase pentru ei, după o vârstă. Să te sperie ideea asta că nu mai ești frumoasă pentru un mascul care-ți zice că miroși a hoit. Să râzi când îți strigă unu că ce buci ai. Să ieși și-a doua oară cu ăla care prima dată se-aștepta să sex, pentru că ți-a plătit cafeaua, și-a trebuit să inventezi o scuză. Să apari la televizor și să cânți o melodie în care te numești pe tine, ca fată, trofeu din vitrină.
Ce cretină trebuie să fii să pui paie pe foc, într-un loc în care știi sigur că există bărbați oribili care cred că au dreptul să facă un săculeț de rahat din tine. De ce-ai încuraja asta, ca femeie?
De ce mai mergi cu soțul tău pe stradă, care se ia de fete aiurea, fie că au aspectul meu atât de dubios sau nu, dacă nu știi să-i zici bă, chiar nu-i frumos ce faci, neanderthalule.
pampam.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)