Ce e aia să pleci de-acasă

E să fii picat din cer, mai picat decât cel mai picat om din cer, toată lumea e a ta, da' oricum nu cunoști nimic din ea. Ca atunci când te-au dus la grădiniță, te-au lăsat acolo și nu știai ce se întâmplă, ce faci, cine-s oamenii ăia, care-s cuburile tale, doar că acu' e la alt nivel și fără cuburi, deci trist, banal și plictisitor. Bine, o să deschizi geamu' cât de larg vrei, o să asculți muzica  cât de tare vrei, o să ieși și vii când vrei, o să mergi în chiloți când vrei, o să faci ce vrei, când, cu cine, oaie scăpată din stână, da' când te trezești din mahmureală ai celelalte dureri de cap.

E să vrei să speli, da' să nu știi cum, că la mașina ta de-acasă e altfel, și să te uiți o oră la butoane și la ce înseamnă și când o pornești tot să nu meargă. Pentru că ai uitat un buton pe care oricum l-ai apăsat, da' nu destul de apăsat. Îți închipui deja că așa merg toate de-acum pentru tine. O să sfârșești spălând seara, într-un final. Când o să scoți hainele, bluzele alea bune sunt pătate ca la vaci, mai murdare decât atunci când le-ai băgat.  O să-njuri ziua în care te-ai mutat. Dar măcar știi să folosești mașina de-acum. Mai înjuri o dată și pentru aragaz, când crezi că ești mai prost decât el. O dată pentru cuptor. Și-o dată când îți rupi unghii din carne la mutat de mobilă, pentru că până și mobila îți zice să rămâi acasă. Da, o să crezi că fiecare chestie e un semn ca tu să rămâi acasă. De-aia o să crezi că vrei să rămâi cât e nevoie. Pentru că după o să crezi că trece nevoia, te obișnuiești și viața o să fie frumoasă. Mereu o să crezi.

E să stai cu telefonu' veșnic la ureche, că cum se citesc, scriu și plătesc apometrele, că cum se citește, scrie și plătește curentu', că cum facem la întreținere, că cum facem la gaze, e bine să coste puiu' 12 lei și roșiile 2?, e bun orezu' scurt sau lung?, care bulion e mai ok?, că la casa ta de-acasă nu plăteai facturi și nu făceai piața. Înainte să plătești facturile tre să te prinzi că ai de păstrat bani și pentru alea, dacă nu vrei să trăiești ca-n peșteră. Și înainte să faci piața tre să te prinzi că tre să faci piața, n-o să se facă prin telepatie, chiar nu e din instinct, degeaba știi să gătești, dacă n-ai cu ce și degeaba știi să gătești, dacă ți-e lene.O să mori de foame, aia e. O să înjuri ziua în care te-ai mutat, dar măcar înveți să supraviețuiești. Poate într-o zi ajungi și tu un fel de Bear Grylls și-o  să ai bani să-ți rezolve altcineva piața și facturile.

E să împarți camerele, mâncarea, apa, baia, frigideru', lucrurile, viața cu alți oameni zilnic și deodată, oameni pe care nu-i cunoști încă foarte bine în traiu' în comun, zi cu zi, tabiet cu tabiet. O să începi să crezi că asta cu în comun nu e pentru toată lumea și-o să vezi în detaliu fiecare chestie iritantă, urâtă, egoistă, exagerată, de prost gust care-o să ți se pună pe creier și care o să te facă să crezi că tu nu poți să stai cu alți oameni vreodată, nici nu mai vrei asta. Și-o să-ți dorești să iei animale mai bine, că la viața ta de-acasă era altfel, aveai doar tu toane proaste, zile proaste, te comportai prost. O să-njuri ziua în care ți-ai lăsat camera, dar măcar poți să înveți să fii tolerant și pașnic, să accepți și să ți se accepte.

Nu trebuie niciodată să te gândești la felurile de oameni care l-au folosit și la felurile în care a ajuns patul să fie atât de folosit, nu trebuie niciodată să te gândești că-n cadă s-au mai spălat atâtea organe goale, nu trebuie niciodată să-ți imaginezi că sub parchet există colonii de gândaci care vor ieși la noapte, nu trebuie să te întrebi ce e cu grăsimea uscată din bucătărie în locuri ciudate, nu e nevoie să fii un om nașpa, dacă alții sunt, nu trebuie niciodată să te panichezi când te-ai rătăcit, propriu și figurat, chiar dacă la tine acasă era altfel. N-o să fii un adult pentru că iei cafeaua și țigara dimineața fără ai tăi pe cap, că plătești facturi, că faci piața, că trăiești de unu' singur, că nu mai ești o balenă pe plaja de cearșafuri cu laptele la gură și firimiturile pe tricou, pentru că abia le faci și pe-astea. Dar poți să fii cineva care-și ia caserole cu înghețată ca răsplată că nu fuge mai repede acasă, unde era altfel, comod și ușor.

pampam.