1001 de bărboși

E adevărat că eu îmi doream un harem cu 1001 de bărboși frumoși băgați după pereții secreți din casa mea cea mare și luminoasă. Dar fantezii de-astea visam prin pauzele de la liceu, cu fetele, între orele în care făceam nimic și orele în care făceam un nimic mai mare. E de la sine înțeles că deliram între noi de la plictiseală, somn și, mai ales, foame gravă. Nu-mi retrag cuvintele, dar haremul ăla încă nu s-a întâmplat și e la fel de probabil să se întâmple cum e că-mi fac casă mare, luminoasă, cu pereți secreți, și pe plajă anul ăsta. Glumă. Și în niciun caz nu m-aș îmbrăca în pisicuță, nu m-aș da cu roșu la gură și n-aș ieși la vânătoare de tipi, ca nebuna aia mică și sexi de catwoman. Aș fi o pisicuță slăbănogă, deci urâtă.
Dar tipii n-au înțeles asta și, probabil pentru că-și închipuie că-mi fac casă anul ăsta, își închipuie și că-i recrutez fără voia lor. Și pentru că lor le e frică de spații închise, se apără cum pot, săracii.

Uite, tipii ăștia care cred că sari pe ei, că-i placi, că-i iubești și că-i vrei pentru că le-ai zis un bună și-ai tras de-o conversație din politețe, din plăcere, din plictiseală, din prietenie. Din ideea de a fi sociabil, din ideea că așa fac oamenii uneori, și uneori poate e atunci când te holbezi tu ca armăsarul cuceritor, într-un spațiu public, și nu știu ce vrei de la viața mea. Nu bag în seamă toți ciudații care se uită, pentru că, de obicei, motivele pentru care se uită sunt păr, cercei, pandantive, haine și sâni. Dar dacă ești, de exemplu, tipul ciudatului din tren, autobuz, tramvai, metrou sau bar, care face din holbat o plăcere, care aduce aminte de filmele cu maniaci din umbră, atunci n-ai niciun căcat de drept să-ți bagi morcovul în fund și să zici că sar tipele pe tine. Că oricum nu sar.
Eu mă holbez la oameni din 2 motive. Că-mi plac foarte mult sau că nu-mi plac deloc. Îmi asum holbatul, mă opresc dacă devin evidentă, mă aștept ca ăla să-mi zică ceva în orice moment. Dacă-mi zice bună, îi zic bună, și nu cred că vrea să ne căsătorim decât dacă mi-ar spune-o, dar și aia ar fi o glumă slabă. Dacă zice că mă înjură, îi zic scuze și nu m-aș ofusca, pentru că eu eram aia care se holba și pentru c-aș fi o jenibilă.
Adică de ce nu putem să înțelegem toți asta?

Dar nu te pui cu ego-ul țăranului și mândria prostului. Tipii ăștia sunt varianta masculină a tipelor care au impresia că după bună urmează nunta, botezul și au trait fericiți până la adânci bătrâneți. Nu credeam că există, dar da. Cum se purtau lucrurile acum 90 de ani în viața bunică-tii, dar măcar balta de pe vremea bunică-tii n-avea atâția pești ca acum, și era nevoită să-l ia pe primul ion care-i zicea neața.

Sau uite, tipii ăștia care cred că ești o obsedată îndrăgostită sau o obsedată sexual care iar sare pe ei, pentru că complimente și păreri bune, ce mișto ești, bă, ce bine-ți vine basca, ce nas de Adonis. Dar hei, sunt un om tipicar și obsedat de detalii. Îți găsesc ceva ok chiar și dacă nu ești tu zeul. Oamenii, în general, își găsesc chestii ok și complimente nu pentru că-s obsedați, ci pentru că pur și simplu le văd și le zic.
Și, hei, le zic prietenilor mei că-s niște oameni mișto, frumoși și devreme acasă. Și prietenelor. Și oamenilor pe care nu-i știu bine, dar îmi par așa. Totuși, niciodată n-am fost îndrăgostită de ei, și niciodată nu-mi închipui cum ar fi să facem sex, că sexul nu se face cu un compliment, și pentru cucerit tipi random pe stradă sunt prea crispată. Aș putea câteodată s-o zic pe-asta cu după 8 ani de arte am învățat să văd detaliul și frumosul în orice. Atâta că tipii care-și dau impresii de-astea sunt la nivelul ăla de redus, încât ar spune o glumă din aia cu arta sunt ei sau ceva, și-aș începe să plâng din milă pentru ei.

Și oricum, cât de multă încredere în tine să ai, cât de arătos să te crezi, cât de frumos să te fi făcut mama ta, ca să poți să-ți închipui că absolut toate tipele sunt niște obsedate îndrăgostite de tine.
Sau uite, tipii ăștia din extrema cealaltă care-o iau personal, pentru că ce minunați sunt ei și ce disperată ești că i-ai băgat în seamă, deci pisi, să n-o lungim, hai la mine.
Genul pubertului sub 20 de ani cu 3 cuvinte în vocabular sau genul ratatului peste 25 care n-a depășit faza cu pisi, te-am văzut că ești frumoasă, am un vin bun, se cheamă vin la tine.

Poate că e nevoie să-mi scriu pe frunte că nu mă dau la toți bărboșii pe care-i văd, că nu mă dau la toți tipii cu care vorbesc (nici atât, că n-au barbă), că nu vreau la tine, că nu toți tipii sunt mișto, că mulți dintre zeii ăștia sunt mai puțin decât o furnică săracă pe timp de iarnă, că bariera dintre flirt și a fi doar drăguț există și că mă doare-n fix de voi, minunaților. Dar am o frunte prea mica pentru toate astea.
Sau poate că e nevoie ca fiecare umflat de sine din lume să se mai dezumfle câte-un pic.
Hum, decizii, decizii.

pampam.