Pagini

29 dec. 2017

ce facem când moare cineva

I-am întrebat într-o zi pe copiii mei de la școală dacă biserica are pereți. N-au știut sau au refuzat să-mi zică, așa că le-am zis eu. Așa și dacă-i întreabă cineva pe oameni dacă știu să fie oameni și ei nu știu sau refuză să zică. Cineva tre să le spună cum. Pentru că a trecut atât de multă vreme de când suntem, iar oamenii n-au învățat să fie oameni cu adevărat.

S-a întâmplat ca de Crăciunul ăsta o universitate, o facultate, niște familii, o grămadă de profi, o grămadă de studenți, o grămadă de prieteni, toți să fim într-un doliu care-a ajuns, cumva, public. Se întâmplă mereu ca oameni pe care credem că-i știm, pentru că toată lumea îi știe, să moară.
Ce facem când moare cineva pe care nu-l știm? Ce facem când moare cineva?
Taică-meu, ca probabil alți o grămadă de tați, îmi spune mereu când moare cineva că morții se vorbesc numai de bine. E o vorbă din folclor, presupun. Dar folclorul e ceva atât mișto, încât ar trebui să ni-l însușim mai mult. Așa cum vorba asta ar trebui să ne-o însușim mai mult. Așa cum noi, ca oameni, ar trebui să învățăm să ne comportăm ca niște oameni.

Plângem, nu plângem, suferim, nu suferim, luăm o pastilă de tensiune, bem un ceai de mentă, bem, înjurăm, plângem, suferim, nu bem, empatizăm, ducem o floare, aprindem o lumânare, nu aprindem, facem pomană, nu facem, purtăm negru, ne rugăm, nu ne rugăm, cunoaștem sau nu, înțelegem sau nu, ne privește sau nu. Oricum ar fi, morții nu se vorbesc, că-s deja morți. Familiile morților nu se mahalagesc, că-s familiile unor morți care-s deja morți. Alegerile noastre personale sunt strict alegerile noastre personale și alegerile unor morți nu se vorbesc, că-s deja morți.Viețile noastre private se duc aici și ce nasol să ne luăm și de-ale altora care nu se mai duc deloc. Ca și cum ești atât de mișto, încât judecata ți-aparține și jignirile sunt niște cuvinte simple. Ca și cum ne-am judecat destul pe noi și ne-au rămas ceilalți. Ca și cum înțelegem. Nu suntem atât de mișto și sigur nu înțelegem. Nu e ok. Hai să nu mai.

Hai să vedem că bunul simț nu e o chestie jenibilă. Poate în noul an.



Un comentariu: