Pagini

19 sept. 2016

De ce e studenția mișto

am pus aici o discuție închipuită între două maimuțe preistorice, din timpul dedicat învățării la obiectul preistorie generală, al cărui examen, eu și alte câteva generații, încă nu l-am trecut.
ca încurajare.


Hei, hei. Începe curând facultatea (yay) și e timpul să fac iar din acest blog obscur locul celor 1001 de povești din studenție. Pentru că studenția e ultima cea mai mișto perioadă înainte să fii adult pe bune, ultima șansă să mai boschetărești, ultima dată când îți mai trimite bunică-ta sarmale, că știe că tu n-ai când sau unde să le faci, ultima fază din *salut, sunt tânăr și încă pot să fac aproape nimic cu viața mea*.
Și pentru că noi, ăștia care facem parte din generația depresivă și anxioasă, ne bucurăm prea puțin.
Și pentru c-am realizat brusc că n-am scris niciodată de ce e așa mișto. Așa că scriu acum. Cu dedicație pentru boboci și cu păreri de rău pentru adulții încrâncenați de dramele post-studenție.

Studenția e atât de mișto pentru mine, încât am început să-mi fac bagajele cu 14 zile înainte de plecare.
Sigur, dacă mă întrebi cum e, o să-ți zic că ce greu, că ce stres, că e nasol cu banii, că faci foamea, că ce răhăcios e căminul, că ce nasoală e sesiunea, că asta nu e viață, că cearcăne, leșin, boli închipuite, că ce de căcat e sistemul ăsta dedicat tocitului practicat în universități. Dar e doar partea mea dramatică, acrită și foarte realistă.
Anul ăsta mă laud că sunt coordonator pentru anul 1, nu mai stau la cămin, și știu deja minimul de ore de somn cu care poate supraviețui un student în cele două săptămâni de sesiune. Așa că văd altfel povestea.

Trecând peste toate răhăcismele astea, studenția are o parte frumoasă care te face să-ți împachetezi hainele, tenișii și șosetele cu 14 zile mai devreme. Adică partea asta.

1. Oh, iubirea
Depășind toate teoriile oamenilor de 30 de ani care cred că nu iubești decât de la 30 de ani, iubirea din studenție e minunată. E viața, e aerul, e mierea (nu că n-ar fi viață, aer sau miere și fără iubire, că sunt). E ceva mai mult decât relațiile platonice de la 15 ani și ceva mai puțin decât relațiile foarte bine puse la punct de la 30. Nici preaprea, nici foartefoarte. Și ce e mai minunat, dacă nu calea de mijloc?
Sigur, dacă iar mă întrebi, o să-ți zic că trebuie să fii o spartană mișto și independentă pentru ca cele 150 de drame tipice unei relații să nu-ți fure atenția de la materialele pe care tre să le pregătești la seminar și să nu-ți consume energie prețioasă.

Dar când cele 150 de drame trec, faptul că poți să împarți o pătură, o farfurie cu pui cu smântână, doo țigări, un film, o pâine cu pateu, pana mea-orice cu cel mai iubibil din viața ta e super liniștitor.
Și sigur, dacă cele 150 de drame nu trec, și dacă pisi nu e chiar pisi ĂLA, și dacă pisi nu e deloc, e super nasol să crezi că faza asta a vieții e urâtă din așa motiv. Există o grămadă de alte bucurii care să te țină plutind pe acest nor al tinereții.

(și eu vorbesc aici strict de relațiile oficiale și asumate. evident că studenția e perioada aventurilor scurte și drăguțe, și palpitante, și fiecare adoptă fix ceea ce simte să adopte)

2. Autoeducare, oarecum independență, de-astea
Chestia asta e foarte mișto și super folositoare. Pentru că te forțează să crești și să te dezvolți în ceva.

Nu mai ești nici acasă, unde aveai tot ce voia suflețelul tău, nu mai ești nici la liceu, unde trăgeau toți de tine să promovezi, nu mai ai pe cineva care plătește facturile, nu mai e nimeni care-ți cumpără 3 kile de cartofi la 9 seara, o grămadă de lucruri din astea neimportante acasă, dar pe viață și pe moarte în studenție.
Că la facultate nu stă niciun profesor să-și piardă timpul cu tine, unul din cei 500 de studenți, care n-are chef să-și facă creditele. Aia e. Promovezi, bine. Nu, tot bine. Că tre să-ți cumperi tu cartofi, și să găsești cel mai accesibil loc, și să ții cont că tre să mai rămâi și cu bani pentru facturi, transport și-o bere. Că tre să te înveți să socotești ca o babă cu pensie mică, să te trezești singur, să pui mâncare la mâță singur, să faci mâncare singur, să dai cu mătura singur, să schimbi un bec singur, să duci întreținerea singur, să înțelegi de ce o parte din maimuțe au evoluat în oameni tot singur.

Că nimic, copii, nu mai e cum era, și tre să vă luați viața aproape numai în mâinile voastre. Hah. Ceea ce e super pentru momentul când chiar o să vă luați viața doar în mâinile voastre.

3. Respect, atenție sau așa ceva
Eu m-am lovit de asta. Zici că te culci un ratat și te trezești cu vreun rang din ăsta super oficial și fabulos, de care oamenii țin cont peste tot unde mergi.
Ești încă la nivel de liceu? Ah, ești prostănac. Mai tre să crești.
Student? Oh, cu ce vă putem ajuta, domnișoara (uneori e doamna) Scîrlat? Te strigă profii în sală? Domnul student!, Domnișoara Scîrlat!. Te duci să iei pâine și-ți cade legitimația de student? Pâinea dumneavostră, domnișoara Scîrlat. Te duci la bancă? Observ că sunteți student, noi vă putem ajuta cu un pachet special pentru studenți. Un fel de tratament special ca la oamenii cu boli speciale. Fumezi unde nu e loc de fumat și te vede gardianul? Domnișoara studentă, vă rog frumos, mergeți mai încolo. Știi ce ți-ar fi făcut gardianul în liceu? Ți-ar fi dat una peste ceafă.

4. Reduceri, așa să ne-ajute planetele
Știe toată lumea că studenția e sărăcie. De-aia toată lumea îți dă reduceri. Supermarket, bilete, filme, ce-o fi.

5. Bula ta de oameni o să fie mai mișto ca-n liceu
Pentru că acum se presupune că ai crescut un pic, ați crescut toți, știi pe cine și de ce ai vrea să ai în bulă, te-a învățat viața să fii cât de selectiv poți, așa că voila! Oamenii cu care legi prietenii sau pe care te poți baza să-ți arunce un cartof la 9 seara, vor fi oameni de 150 de ori mai ok decât ăia din liceu.
Plus că. Dacă nici studenția nu e ocazia perfectă ca să lași prieteniile de suprafață din liceu și să cunoști oameni pe bune, atunci ce?

6. Bula ta de activități o să fie mai mișto ca-n liceu
Mie mi se pare că studenția e o fază prea bună ca s-o irosești doar pe bere și frecat menta la facultăți la care se freacă menta. Cred că poți să bei bere și după ce faci măcar una din cele 150 de activități la care ai ocazia să te bagi, student fiind. Gen voluntariat, job, practici, cursuri, pana mea. Să ieși din studenție după 3 ani de frecat menta în fața căminului e super trist. E ca și cum ai rămâne la nivelul ratat din liceu și te-ai arunca în viață așa. Ceea ce e nasol. E nasol și cu 10 diplome, 3 cursuri de limbi și experiențe fabuloase. Dar e mai nasol fără.
Plus că. Ești tânăr, ești o carne proaspătă, ești un creier care încă duce, ești ca o floare care încă mai are culoare, de ce să nu? De ce să nu profiți că poți face mai multe acum decât la 50 de ani? Dacă nici studenția nu e ocazia perfectă ca să începi să faci ceva cu viața ta, atunci ce?

Cred că atât.