Pagini

18 dec. 2013

Dau o ciocolată pentru fiecare dovadă care arată că sunt gay

Știu că există unii care și-ar dori cu totu' altceva, da' eu pot să fac rost numa' de ciocolată.

Am scris într-o zi despre cum alții mi-au făcut o viață de n-aveam habar de ea.
Tot în ziua aia am scris c-o să urmeze. Sigur.
Și urmează.

Primii oameni care m-au cuplat cu prietena mea, iubită colegă de bancă, perechea crizelor mele de râs, s-au născut în 95 și sunt colegii mei.
Următorii oameni care m-au cuplat cu prietena mea, iubită colegă de bancă, perechea crizelor mele de râs, s-au născut în 95, cred că și în 94 și sunt colegii mei, dar alții. Cu ăștia n-am mai vorbit de...aproximativ de când ne știm. Colegii ăia care fac banchetu' după plăcerea personală și nu colectivă. Acei colegi.
De necrezut, da' printre principalele preocupări ale colegilor mei foarte pasionați de arte, în timp ce-și storc fiecare strop de sudoare pe planșele lor cu talent, se găsesc și două preocupări legate de viața mea și-a prietenei mele. Știți, iubita.

Prietena mea este gay?
Eu și prietena mea suntem împreună? De fapt, sigur suntem, pentru că, nu-i așa, părem prea apropiate.

Eu nu știu ce înseamnă prietenă prea apropiată.
Adică dacă eu te văd pe tine că te pupi și te pipăi cu prietena ta și nu ți-am zis veci că sunteți gay, înseamnă că e prietenie, doar prietenie, deloc prea apropiată?
Eu nu știu de ce să te doară-n fix de cât de gay sunt eu, prietena mea, omu' de la colț, tanti care vinde cartofi la tarabă. Ori chestia asta încă rămâne ceva nemaivăzut pe la noi și-atunci cauți orice ocazie să te miri. Ori chestia asta te face să crezi că ai dreptu' să mai faci un mișto de prost gust tipic unui om atât de deștept. Ori chestia asta te râcâie atât de mult pe interior, pentru că-i o bârfă și nu poți fără astea.
Adică recunosc c-am și eu niște mici dileme în pauzele de la liceu, pauze în care chiar n-am ce face mai bun. Da' nu mă duc la un om apropiat al omului să întreb auzi, cum pana mea face...eh.

Zău c-ar fi mai mișto dacă omu' ar veni la tine și ți-ar zice bă, tu ești gay? Că voiam așa...să știu.
Pentru că prima dată e amuzant s-auzi că ești cuplată cu prietena ta. E și-a doua oară. Oarecum. Da' o să ți se taie ca la maioneză când tu auzi astea de la oamenii cu care stai zilnic și care au primit bârfele direct, când tu chiar ții la un om și când tu ești mâncat din toate părțile de colegii tăi care se laudă că nici nu te văd, nu te aud și nu te suportă. Și nu te suportă, că tu nu-i suporți. Aparent. Scuze proaste.
Vă rog să nu mă suportați așa cum scrie la carte.

Nu sunt cu prietena mea.
Nu sunt gay.
Să fii gay nu te face cu nimic mai aiurea.
Să fii apropiat de prieten se cheamă prietenie.
Poate până la sfârșitu' anului mai găsim și altceva.

Promit ca într-o zi să mă iau c-o tipă. În fața lu' Elvis. Să fie bârfa palpabilă.

Promit că e ultima postare despre acest minunat și fascinant rahat.

pampam.

10 dec. 2013

Vecina mea cu tocuri să vină înapoi.

În afară de ultimul an de liceu mâncat pe pâine, ha, admitere, ha, și abilitatea mea de a fi o nenorocită cu tipii drăguți, viața mea se rezumă la cele 2 mari probleme existențiale.

Unde este vecina cu tocuri?
De ce m-a blestemat cu această minunată familie cu copchil?

Deasupra mea. Exact deasupra camerei mele.
Stătea o vecină care mergea prin casă cu tocurile în picioare. Știu asta sigur, pentru că mereu se auzea tropa-tropa, zdrang-zdrang, dup-dup. Uneori își punea muzică ( urâtă și de proastă calitate ) pe care începea să danseze. Tot în tocuri, pentru că mereu se auzea tropa-tropa, da' în ritmu' melodiilor. Ceea ce era și mai ciudat. Dar mă obișnuisem. Deja mi-o imaginasem cum arată după mintea mea proprie și imaginativă. Era înaltă, brunetă, plete lungi, picioare lungi, puțin groase, sâni mari, tocuri cui, îmbrăcată scurt și în latex. Era oribilă, desigur. Am creat un monstru. Modelul filmelor porno. Mi s-o fi tras de la cât de stresant era tropa-tropa. Da' mâcar nu scotea sunete pe gură, mai ales că la un moment dat a descoperit papucii de casă și nu mai punea muzică la 6 dimineața.

Tragedia vine din faptu' că, într-o zi, n-am mai auzit troace, am auzit niște urlete ciudate și ascuțite, cam cum fac eu când vine cineva și mă ia pe sus și eu nu vreau și-atunci țip și totu' se termină cu bine. Doar că acum e mai ascuțit, mai lung și mai enervant, că e de dimineața weekend-urilor și seara zilelor în care-mi cad ochii în gură. E un copchil. E atât de mic încât scapă lucruri pe jos și eu le simt fix în creierii mei. Sau freacă lucruri de podea. Sau aruncă. Sau scoate alte sunete și mai ciudate, ca și cum o rachetă e în cădere scurtă, da' cu vocea unui copchil care nu știe să vorbească. Doar să țipe.

Singura parte bună e că se arată încă o dovadă pentru de ce să nu faci copii.

Tată-său urlă grav la el. Să tacă, să nu mai arunce lucruri, să tacă, să nu mai fie obraznic, să tacă. Și-atunci plodul începe și plânge mai mult.
Mamă-sa urlă la fel de grav la el.
Uneori, când nu sunt familia de urlători, încep de se alintă, iar părinții devin mai ciudați ca virgulă copchilul.
Sunt un trio minunat pentru blocurile cu pereți atât de subțiri ca să auzi ce vorbește vecinu'.
Sunt un trio minunat pentru când vrei să dormi, să citești, să vezi un film, să n-auzi musca, să n-auzi copchii care țipă și aruncă lucruri pe tavanul tău, de-astea.

Plus că. Acum că vine crăciunelul și zăpada, am început să ascult cum săniuța fuge, nimeni n-o ajunge, cântată cu voce de mamă care și-a dorit toată viața un copchil.

Îmi vreau vecina cu tocuri înapoi. O rog să se întoarcă. Câteva luni cât mai stau aici. Cu tot cu tocuri, dacă ea vrea.
Sau măcar să se facă ceva pentru copchii zgomotoși. Că eu nu ziceam nimic, bre. Și adormeam și singură. N-am chinuit pe nimeni. Asta nu-i treabă.

pampam.

4 dec. 2013

Limbi străine: Kalokaghatia (4)

Paranteză. Cu toate scuzele pentru oamenii care au comentat aici, am șters majoritatea postărilor. Așa.
Fără scuze pentru oamenii pe care-i urmăream prin friend connect, m-am retras de pe majoritatea blogurilor. Așa.
Să înceapă începutul. Din nou.
Gata.

Kalokaghatia e din greacă, îmi ia juma de oră să pronunț, e de la domnu' prof de filosofie, se traduce prin om bun și frumos și e fix ce-aveam nevoie ca să arăt ce înseamnă om bun și frumos de fiecare dată când am vorbit și vorbesc despre asta.

Omul bun și frumos e motivul pentru care există fericirea. Și cam atât.
Sună nițel patetic. Se mai întâmplă. Voi prindeți esența.

Sigur. E fericirea aia de e fericire pe bune și de-o simți în burtă, în mațe încurcate, în creieri amețiți, în oase, alții ți-o citesc pe zâmbetu' de la 8 dimineața și 12 noaptea, tu crezi că ești prea împlinit să mai exiști printre ăștia normali și pământeni. E fericirea aia de se traduce prin o bucățică, o fărâmă, o clipă, un moment. Momentul e scurt. Fericirea nu e lungă. Fericirea nu e prostia veșnică după care își plâng ochii oamenii triști care n-au parte de oameni buni și frumoși. Nici de fericire, că de-aia îs triști și nu dau de ea.

Omul bun și frumos are defecte pe care tu nu le vezi, pentru că, de obcei, pe ăsta îl iubești la modu' ăla de nu i le mai vezi.
Ai crede că pentru omul bun și frumos s-au făcut toate cuvintele mari pe care unii le folosesc des, prost și degeaba. Orice, pentru totdeauna, mereu, doar tu, te iubesc. Dacă omul n-ar fi și simplu și n-ar crede că astea nu se folosesc deja des, prost și degeaba.

Sau e omul din exemplele clasice cu prietenul care te primește la 3 noaptea să plângi pe umărul lui, maică-ta de te-a crescut bine, taică-tău care era moș crăciunel de crăciunel, bunică-ta care te alinta veșnic și-acum e prea moartă ca s-o mai facă, mai mult decât prietenul care te-a făcut să crezi că la 16 ani poți să iubești, că el era un om pe care să nu-l ratezi, profa care vorbea multe, mărunte și mișto, tipul din stație din fiecare dimineață care e mereu amabil și drăguț, oamenii din baruri cu care legi lucruri scurte, de ținut minte, oamenii de peste tot cu care legi lucruri.

Dacă încă mai e cineva care nu s-a prins, omul frumos nu e frumos fizic sau doar fizic, că are ochi albaștri și buze cărnoase. Și omul bun nu e bun că e samaritean și dă 50 de bani la un cerșetor amărât care vrea bani de pâine.

Omul bun și frumos e om bun și frumos că-l simți așa, că e așa, că împarte așa, că știe să fie așa și nici nu se chinuie pentru asta.Altora nu le iese neam și ceilalți au fost norocoși cu mamele lor de i-au născut.
Omul bun și frumos e bun și frumos interior, exterior, minte, suflet, spirit.

Pe-ai mei îi mai știți de-aici.
Pe lângă ei am mai găsit alții.
Pe lânga ei mai există alții.
Cu ei eu am crescut mare, mult, bine.
Cu ei o fericire și cu o fericire și cu o fericire fac fericire. Sună nițel patetic. Se mai întâmplă. Voi prindeți esența.

Sigur. Ei sunt ăia din exemplele clasice cu oamenii de-i apreciezi abia după ce pleacă și de-aia tre să-i apreciezi când încă n-au plecat, de uiți să le zici merci și de le zici că-i iubești când nu mai sunt de-ai tăi. Ăștia sunt oamenii pe care tre să-i vezi când îi ai.
Pentru că eu nu-i mai am pe cei mai buni dintre buni, pentru că e trist când e așa, pentru că ăia de nu-i mai am n-au aflat tot ce era nevoie, pentru că oamenii vin, pleacă și fericirile se scurtează. Cel puțin măcar o dată.

Când eram eu mică și lumea se uita la televizor, Mircea Radu zicea iubiți-vă mult!
Eu aș zice să v-aveți în grijă, să le-aveți de grijă și cuvintele înainte de fapte și faptele după cuvinte.

În rest. Kalokaghatia pentru toată lumea!

pampam.

23 nov. 2013

Când se lasă seara peste Galați

La Nespălata ne-așteaptă o pisică cu zgardă colorată și clopoțel în fiecare zi când plecăm pe jos spre casă.
Un pic mai jos, la Elice, ne-așteaptă un câine maroniu, plin de blană moale, care e cald când se pune pe picioarele tale și așteaptă să-l mângâi cât mai mult.
Când urci de la Viva spre Păpădie, ne-așteaptă o pisică neagră cu un ochi și una cu pete de vacă.
Tipele se crizează c-or rămâne singure cu 70 de pisici. Pisicile nu se crizează c-or rămâne singure cu 70 de tipe. Pisicile s-ar gudura pentru asta, s-ar miorlăi lent și lung, ar toarce și nealintate și-ar suna în fiecare zi din clopoțel, pe la Nespălata, când până și Nespălata e goală, tristă și nespălată.
Oamenii zic că oamenii sunt câini.Uneori.Câinii nu zic că câinii sunt oameni.Niciodată.
Bărbații spun că femeile-s vaci. Boii nu le spun niciodată vacilor că-s femei. Pentru că femeia e femeie și vaca doar mâncă iarbă și dă lapte din 4 țâțe.

Dunărea arată mai bine iarna, pentru că iarna e mai calmă, pentru că iarna e mai rece, pentru că oamenii se încălzesc acasă,  pentru că nu mai e vară să se încălzească în boscheții ăia de la foișor.

Undeva aproape de Dunăre mă doare burta nu de la mâncare, nu de la baie, nu de la stop, nu de la boală. Pentru că undeva în iarnă și undeva aproape de Dunărea care începea să înghețe, era un domn de-mi făcea poze în zăpadă și-atunci m-am gândit c-aș putea să-i zâmbesc de sub fular. De amorul artei. Lui i-aș cere pozele.
Și-atunci de fapt, m-am gândit că încep cele mai frumoase amintiri cu oameni pe care nu-i mai am. De amorul amintirilor frumoase. Că omu' drag lasă mai multe de bine în urmă și după ce pleacă decât lasă rele. Că dragu' ți drag și rămâne drag. Oricum. Cu defectele de pe lume. De dragul amintirilor frumoase. Unora, foarte puțini, le-aș spune că mi-s dragi pe veci și i-aș pupa pe frunte. Lung și lent ca pisica de se miorlăie, ca un câine de schiaună, ca apa din gura peștilor pe Nespălată.

Undeva aproape de Dunăre mã doare burta de amorul amintirilor frumoase.

Plouă des, lung și lent și n-am înțeles de ce e frumos să zici că plâng norii, plânge ceru', plânge dumnezo, plânge cine mai e pe-acolo. Ploaia nu e lacrimi, dumnezo n-ar avea de ce să plângă, norii și ceru' nici atât. Morții nu plâng, pe morți îi plângem.
Nu-mi place ceața, că mă lasă în aer. Nu-mi place iarna, că e iarnă.
Nu-mi place când aduni multe, multe și nu le lași să iasă și brusc te-apucă un timp în care plângi sau vrei să plângi sau știi că poți să plângi în 2 secunde pâna la multe, multe. Fără nori, cer și dumnezo, lung și lent, cu sughițuri sau nu, ca oamenii ăia de râd și nu știu de ce, pentru toate zilele de dat cu mingea în perete, rupt foi și scrâșnit din dinți. Nu cred în oamenii slabi care plâng, nu cred în oamenii puternici care plâng, nu cred în oameni de-un fel care plâng, cred că oamenii plâng ca o chestie normală. Aici nu intră și copchilu' abia făcut.

Lângă cinema, pus pe colț, există un Feng Shui mic, da' bun. Are lucruri de luat acasă, de păstrat și de întreținut. Și nici nu-s toate doar pentru pasionați. Mai mișto e tanti de-acolo care-ți explică că acasă tre să faci, să ai grijă, să speli, să cureți, să lași la uscat, toate ca să-ți păstrezi energiile bune și să nu împrumuți rele. Și dacă nu crezi în astea, poți să-i vezi pe ăia care apar și-ți iau toată energia din tine de nu mai știi de capu' tău. Sau pe ăia care-ți rămân și nu se mai duc, așa cum rămâne gutuia seacă sau siropu' de tuse în gât. Sau pe ăia care se uită urât. Sau pe ăia care ți-au zâmbit și-apoi s-au întors să te mânce de peste tot. Sau pe ăia de-s mulți cu ei personal, vorbesc foarte mult, explică foarte mult, bârfesc foarte mult, se crizează foarte mult, orice foarte mult și tu simți că nu le poți sta în preajmă mai mult de-o oră, că nu poți să-i duci în spate.

Ăștia sunt energiile alea de pe medalionul feng shui pe care tre să-l cureți acasă, c-altfel le porți naibii cu tine. Tu medalion, ei energii.
Ăștia sunt stările proaste din starea ta proastă.
Ăștia sunt, vorba lu' tanti, energii rele. De ocolit.

Pe faleza superioară sunt niște bănci de 2 locuri. De-acolo se prinde un răsărit, un apus și-o Dunăre albă, lucioasă, care seamnănă cu marea. Perfecte. Perfecte cât să nu poți să le porți cu tine. Perfecte cât să crezi că perfectul există, da' să te oftici că n-ai și să-l negi.Perfecte cât să te facă să știi doar de ele,de tine și unii nebuni răi să te numească pe tine nebun.

pampam.

.

17 nov. 2013

Dai carte,dai parte

Eu dacă nu-l aveam pe Om care ține 4 perechi de ochelari și biblioteci întregi de cărți citite,nu m-apucam să caut în toate rafturile de prin casă chestii de citit,pentru că n-aș fi avut ce să caut.
Dacă nu erau cărți la biblioteca școlii din 1-4,nu coboram în pauze să văd dacă s-a adus cartea aia cu bărbatu' pe cal,frumos și viteaz și nu mă chinuiam să țin minte că-l cheamă Decebal și e din istorie.Pentru cartea aia mi-am făcut și legitimație,că era coada lungă și toată lumea și-o dorea.
Dacă nu primeam cărți cu comentariile literare despre texte și tradițiile românești,ajungeam să citesc despre cum se cumpără inimi de sf. valentin.Da' eu am avut norocu' să le primesc.Și încă le am.
Profa mea de română din 5-8 era frumoasă,tânără și mai și iubea cărțile.Când le mirosea pe alea vechi,aveai impresia că atinge culmea fericirii.Fizic.De-atunci știu că-i o întreagă tehnică.Nici exact în nara nasului,nici la distanța la care să nu mai simți adierea.De-atunci știu că întâi cartea și-apoi filmul.De-tunci știu că cititul e plăcere sigură.
Dacă n-aveam biblioteca principală la 5 minute de liceu,îmi luam câmpii.Pentru că sunt disperată cu cărțile și dacă n-am chef sau nu-s bine,m-am cărat acolo.Cărți bune,cărți multe,dimineața e așa liniște cu muzica aia pe fundal,nu stă nimeni pe capul tău și-acu' au pus niște locuri pentru citit care arată boem.Ca de bibliotecă.

Dacă nu eram în momentu' ăsta în care ne dăm civilizați și moderni,dacă nu eram pe lângă capitală,ci în fundu' dealului unde n-ai decât oi,mai ziceam.Da' să n-avem cărți într-o bibliotecă și biblioteca să fie a liceului...Deștepți necitiți mai erau doar la începuturi când n-aveau pe ce pune mâna.Zic c-acum am avea pe ce.

Povestea mai multă aici
De la alții la mine.De la mine la voi.De la voi mai departe.Dacă vreți și puteți.
Cu like-u',cu cărți,cu bani,cu mesajul împrăștiat.

pampam.

9 nov. 2013

Șăzi cuminti și vezi-ți de lungu' nasului

Clachez rar spre deloc.Da' se mai întâmplă.
Am ușa încuiată pentru 2 zile,telefonul închis până duminică seara,un bol de arahide,mâncare,somn și Ravel cu Bolero cântă în casă de la 10.Să se facă liniște.Să nu fie nici musca,nici copilu' ei.Nimeni.Să rămână soarele la colțu' dormitorului cât mai mult.
Școala nu te face (cu mult)mai deștept.Nu când 4 zile din 7 apuci să mânci normal,dormi jumătăți de nopți,ai 5 teste în 3 zile,iar 3 dintre ele sunt modele de bac puse într-o oră și-un atestat de-un metru pe 70.
Îmi cade păru',am slăbit tot ce puteam să slăbesc și ultimu' an se numără doar în secunde pe oră și vacanțe.Să se facă liniște.

Și-acu' despre lungu' nasului.
Ăia care se uitau urât când tu fumai și-ți ziceau că nu-i bine,că pute,că mori,ăia o să se apuce de fumat.Prietenele tale care-ți ziceau că vezi,nu te duce la om acasă,c-o să te lege de calorifer cu cătușele și-o să te violeze,prietenele alea o să ajungă și ele acasă la om.Și tu rămâi mut,că de scos ochii e urât.Ăia de vin ei de la țară și tu-i vezi și zici că,vai,săracii,hai să-i ajutăm să le fie bine,ăia ajung să te lovească în față cu câți bani au în portofel și câte aere de oraș și-au luat,acum că s-au ajuns.Nu e deloc rușine că vii de la țară.E aiurea că te crezi mândră de oraș.Și orașu' nu ne face mândre.Mai degrabă mândră de la țară decât mândră că mi-s dată cu ojă să-mi acopere mizeria de sub unghii.
Mândră mai înseamnă și femeie.  
Țară mai înseamnă și origini.
Cred din ce în ce mai mult că,dacă nu poți să te faci plăcut prin tine,atunci te faci plăcut prin orice.Sau măcar încerci.

Despre o oră de română.Să vă feriți de oamenii care-s dispuși să facă orice până-și duc lucrurile la capăt.
Orice e orice.De la cel mai mic la cel mai mare gest.

Mă enervează că-mi schimb părerile despre oameni,pentru că pe ei îi schimbă banii.Doar întrețin.Anturajele.Ți le modelezi după placul tău,nu te modelezi după placul lor,când placul e de rău.Anii.Nu-ți dau dreptul să fii mai deștept,când nu ești.
Mă enervează că unii care se trezesc că au peste noapte,uită cum era când n-aveau.
Prietenii mei bătrâni nu s-au trezit niciodată să zică că ei le știu pe toate,oamenii foști sau prezenți,apropiați mie și cu bani încă știu cum e să mânci și icre scumpe și cartofi la kilogram,să porți și șosete uzate și câte o pereche cu etichetă pe zi.Că nu ne-au făcut pe toți în puf de gâscă și dacă ei au făcut rost de puf,atunci nu li s-a urcat la cap.Că-s oameni simpli.

Plec din Galați,da' rămân venită de-aici.Cunosc oameni noi,da' prietenii vechi nu trec la coadă.Iubesc,da' există un singur primul.Termin cu artele și schimb profilu',da' păstrez aceeași plăcere pentru pictură,estetic și monumentală.Sper la primii mei bani,da' n-o să uit că în unele zile aveam un leu în buzunar și căutam cei mai ieftini biscuiți.Din diferite motive.Primesc toate sfaturile de pe lume dacă le cer,da' îmi amintesc fiecare trece pe care l-am primit când aveam nevoie.

pampam.

28 oct. 2013

După haină și răsplată 3

Deci eram fericită.Pe bune că eram fericită.
N-am primit încă cadourile,da' mi-am primit atenția și pentru mine atenția contează dacă e de la ai mei.Și-apoi vineri a fost încă o zi de școală normală în care n-am făcut școală.Și-apoi sâmbătă am dormit bine,pentru că vecina mea de sus a descoperit papucii de casă în loc de tocuri.Și-apoi duminică dimineață citeam și eu Onan și mă dădu și pe mine pe spate și mă făcu profundă și m-am apucat de Eliade care mă făcu și mai fericită.Și-apoi am văzut o poză și mi-am dat seama că n-am scris de mult timp despre haine.Și hainele s-au adunat.

Am un tricou cu take it or leave it.
Nu le ridic altar oamenilor,da' singurul meu mesaj de împăcare și uite-mă cum îți declar că sunt ființă umană care trăiește sentimente de îndrăgosteală egoistă,cuprindea și-un take it or leave it.
Pentru un om introvertit,declarațiile se fac 60 în minte,40 în cuvinte.
Pentru un om introvertit, cele mai ciudate 5 minute sunt alea în care recunoști,scrii,spui că lucrurile stau cum stau.
Pentru un om introvertit,lucrurile alea se întâmplă mai mult în interior.

Să iubești doar în cuvinte e ca și atunci când prăjești cartofii cu tot cu coajă și pământ și te lauzi că gătești gustos.
Nenorociții cu zâmbetul pe buze iubesc doar în cuvinte.Adică minciuni frumoase.Adică nu iubesc în felul ăla.Adică se mint,te mint,încurcă cu nu te vreau,da' nici nu te las și fac a pagubă.Din cauza asta oamenii mari cred că oamenii mici nu iubesc.Și nu știu să gătească.Pentru că sunt prea mici ca să le facă și destul de tineri ca să creadă că li s-a întâmplat.
Să te joci cu alții după ce alții s-au jucat cu tine și ție nu ți-a picat bine se-aseamănă cu timpurile în care cineva-ți rupea o mână de la păpușă și tu știai că nu-i ok să rupi și tu pentru că o să ajungeți 2 copii triști,da' până la urmă se întâmpla.
Să faci chestii frumoase pentru cineva chiar și când nu simți ce-aștepți de la cineva-ul tău,mi se pare cea mai bună dovadă.De orice vreți voi.

Am un tricou cu un nume scris pe el.Din plăcere,iubire prietenească și provocare.
Nu-l mai port,pentru că-mi aduce aminte de cum e să fii un nenorocit cu zâmbetul pe buze,care prăjește cartofii în coajă și rupe păpușile altora.

Mințile deschise reușesc,gândesc,simt,văd,învață și trăiesc mai multe.Personal sau nu.
Prezentul se apreciază în prezent,cuvintele nu se repetă doar în minte,oamenii se apreciază când te trezești că-i ai dimineața lângă tine,oamenii buni și frumoși n-au nevoie de complexe fizice.Un om nu se șterge cu alt om,un rău nu se plătește cu alt rău.
Momentele se trăiesc,amintirile se păstrează,flashback-urile se retrăiesc,complimentele se acceptă,jocurile se lasă dracului,răutățile se lasă naibii,vocile nu-s de pus pe rană.
Petele,plăcerile și iubirile dureză până când vor ele să dureze.
Fiecare lucru simțit se face dacă e simțit.Fiecare promisiune o să se întâmple dac-a fost promisiune.Fiecare om la timpul lui,cu scopul lui.Fiecare urmă cu învățarea ei de minte.
Cele mai proaste relații fizice o să existe între unii nepotriviți fizic.
Cele mai bune legături o să existe între unii care nu se cunosc foarte bine.

Am un tricou cu un nume scris pe el.Din plăcere și mai multe de-atât.
Pentru că primul,singurul și,deocamdată,ultimul.

Chestia bună când ți se zice că ești nebun,e că,orice faci,nu mai stai să te-ntrebi dacă o să te ia de nebun sau nu.

pampam.

21 oct. 2013

Mimoz,mimoză,mimozi,mimoze,mimozăm,mimozaţi psihedelic

Aveam un mai mult decât prieten care mă invita frumos la o pătrăţică de LSD sau la o ciupercă uscată,ridată,magică şi fără caşcaval la cuptor.În fiecare seară când era să visăm de-altele de nu le-am mai visat.Auzit.Văzut.Simţit.
Şi mai aveam alt mai mult decât prieten care mă chema timid la o porţie mică de marijuana.Ca să mai reducem din anxietate.
Acum am un şaman.E mai simplu şi mai comod.N-are nevoie de prea multă atenţie,prea mult timp din partea mea,prea multă deschidere şi nu vrea cadouri.Vorbim printr-o telepatie exactă şi fără pic de eroare.În fiecare dimineaţă în care n-am energie şi chef nici să opresc alarma,l-am strigat,a răspuns,rog şi el trimite ori nişte ayahuasca,ori nişte frunzişoare de cocaină,ori nişte salvie,ori tot aşa.Asta e tare.Că niciodată nu ştii la ce te-aştepţi de la un şaman.Şamanul meu.

Sunt o psihedelică înrăită,pentru că ascult psihedelic de să mă bubuie în urechi,cap,inimă şi spirit.Bubuie nu vine de la bumţi bumţi.Psihedelicul este mai mult decât bumţi bumţi.Psihedelicul este halucinant,bubuitor şi transant.De la transă.Psihedelicul e viaţă.Şi spirit.Şi gizăs,ce trip am avut aseară!
Sunt o psihedelică înrăită,pentru că port haine cu motive psihedelice,hipnotizante şi hippioate.Mai sunt şi hippioată.Printre altele.Sau doar arăt?Eh,ce mai contează?Am menţionat că aspectul meu de hippioată costă cât o cameră de închiriat pentru un student care crede în lucruri de-astea,da' n-o urlă prin toţi porii?
Beau.Beau ce-mi dai.Mă-mbăt,uit ce-am făcut,ţin sticla de gât s-apar şi eu în poze,fumez tutun crud şi cred ca-m trăit visul american din Fear and loathing.Am văzut Fear and loathing,pentru că dacă n-ai văzut Fear and  loathing nu eşti psihedelic.

Vorbesc,merg,postez lucruri şi mă cred mişto.Toate le fac mişto.Pentru că e mişto.
Pot să fac sex şi când sunt tripată,în pădure,în cort,în afara cortului,pe goa şi pe chill şi fără cauciuc.
Băi.Şi mai sunt şi ecologistă,atât de ecologistă că postez asta la fiecare juma de oră pe feisbuc,din 3 surse.
Plus că vreau pace în lume.Chiar dacă aşa mult îmi place să bârfesc,jignesc şi comentez oamenii pe care poate nu-i cunosc.

Uneori n-am mai mult decât prieteni cu psihedelice de calitate şi şamanul meu face o criză prin care se ceartă cu spiritele copacilor şi e prea ocupat să-mi răspundă,şi-atunci mai fac rost de nişte lei pentru un cui răhăcios de la spice-uri răhăcioase,care nu ştiu din ce e făcut,da' cui îi pasă? Important e ca fiecare om să afle că eu fumez de-astea şi că sunt cum? Mişto.Drogată ieftin,prost şi vai de capul meu,că atât am putut şi eu să fac,dar mişto.


Deci?Mă credeţi mai mişto acum sau mă chinui degeaba?

pampam.

5 oct. 2013

10 de băgat în seamă

1.Sufocare-Chuck Palahniuk
Bună rău.Despre cât involuăm când pare că evoluăm,despre dependenţe şi despre nebunie.Interzisă copiilor sub 12 ani şi la 15 cu asumare.
2.Comorile budismului tibetan-Dalai Lama.
Asta e de citit chiar şi când nu te doare de budism.
3.Cu Romeo şi Julieta am reuşit să omor 2 sau 3? țânțari pe perete.Atât de bună.
4.Scream e cel mai prost horror şi cea mai proastă comedie din categoria horror comedie.
5.Jade warrior
6.Her
7.Astă seară dansăm în familie
Pentru că interesul nu şi-l urmăresc doar femeile.
8.Eu mi-am ţinut cuvântu' şi m-am apucat de rodii,fără folie şi cu haine,că n-am căldură încă.Am aflat că n-o să mai păteze dacă le pui în apă,abia după ce cearşafu' şi pijamalele au nişte minunate pete de zeamă roşie.
9.Ideea despre proştii care-s mai fericiţi a fost confirmată de domnu' prof de logico-economico-psihologico-filosofie,care zisă că-i chestie dovedită pe bune.
10.La modu' cel mai serios,caut să fac rost de cutia aia metalica de la aftershave-ul STR8,pentru că,ştiţi,îmi strâng amintirile în ele,iar aia de-o am abia se mai închide.Doar acum,fie-vă milă.

pampam.

23 sept. 2013

eu sex.tu sex?

Am ajuns iar la judecată.S-o lămurim şi pe-asta,pentru că tot s-au calmat apele.

Mi se pare normal să interpretezi ce scriu,pentru c-o fac şi eu.Adică dacă eu zic vacă şi tu înţelegi oaie,e fix problema ta.Până la jigniri.
Am primit un mail în care mi se spune că sunt dispusă la minciună și trădare pentru că fac abuz de cuvinte cu tentă sexuală şi că virgulă conceptele mele carnale sunt mai presus de cele morale.Ăsta e doar primul mail dintr-un lung şir plus scoaterea id-ului din adresa de mail,unde au mai urmat câteva,fără ca măcar să dau add.Mă rog.

Unu.Am avut oameni pentru care,s-o zic frumos,sexul era o plăcere importantă a vieţii sau,cum scria cineva,răspunsul la aproape orice..Mi se pare normal să ştiu,să cunosc,să vorbesc.
Doi.Hormonii fac mai multe decât crezi,aşa că eu de ce să nu-i cinstesc?
Trei.Nu ştiu cât abuz am făcut,da' tot îmi schimb buletinu' luna viitoare şi să vedeţi atunci.
Patru.Dacă o să mă trezesc dimineaţa să scriu despre sex,o s-o fac.O chestie mişto la bloguri e că cititu' e opţional.
Cinci.Când o să aud de rău despre mine de la oamenii de care-mi pasă din blogosferă,mai crescuţi,mai deştepţi,mai de luat în seamă,atunci o să mă analizez.
Şase.Abuzez cât mă mai duce.

Şi dacă tot suntem aici.
Nu folosesc yahoo decât dacă-i nevoie,pentru că folosesc mail.Nevoie n-o să însemne matrimoniale,combinaţii şi frustrări de la astea.

pampam.

16 sept. 2013

Mâna-n cur

Am început,sunt a12a,iar viaţa  nu e mai frumoasă,eu nu zâmbesc mai mult pentru asta,soarele nu bate mai tare,dimineaţa nu e mai dulce.Teoretic,am început şcoala.Practic,se mai poate discuta.Ideea zilei a zis-o un coleg şi-a făcut-o cel mai bine.Mâna-n cur.Se înțelege ce se vrea.
Eu aş scrie despre cum găsii liceul azi,da' nu pot.
Nu mai duc flori de vreo 4 ani.
De 3 nu mai am emoţiile alea de le vezi şi la părinţii plozilor,şi la bunici,şi la învăţătoarele de-şi iau prima zi de predat în primire,şi la plozii care n-au vreo idee despre ce înseamnă şcoală,pentru că sunt mici şi proşti.Cum eram şi eu.
Nu mai sunt mică şi proastă(legat de liceu) de vreo 2 ani.

Sunt stoarsă de chef,vlagă şi energie.Stoarsă,stoarsă.Ca portocala-n storcător,strugurii sub tălpile ţăranilor,țâța vacii,ţânţarul pe perete,haina la turaţie maximă,pasta-n tubu de dinţi,creierii la matematică.Poate pentru că a10a şi-a11a n-au trecut ca 2 ani,au trecut greu,monoton şi goi,ca 4.Poate pentru că sistemu'.Poate pentru că nu fac la arte ce-am crezut că fac la arte.Poate pentru că nu mai e ceva zilnic de la care să sar din pat,nu să mă întorc zicând de zei.Poate pentru că nu mă simt bine în clasa mea.Poate pentru că lucrurile merg mai greu la noi.Poate pentru că n-avem surse de entuziasm.Poate că e prea mult sau prea puţin în 12 ani.Poate că nu mai vreau eu şi nu-mi mai place şi de-asta iese urât.Poate că dimineaţa la 6,posibil ore,posibil timp pierdut,posibil ceva nou,posibil toate vechi şi vechi-s toate,acasă.Poate că ei.Poate că eu.Poate că vremurile.Poate că învăţăm sau doar ne prefacem.Stoarsă,stoarsă.

Bre,şi voiam şi eu să mă facă ai mei în 60.Da' nu erau nici ei.Atunci să mă fi făcut maxim în 89. 4 cărţi şi minte deşteaptă la jdemii de ani de-atunci.Nu,că era frate-tău.Şi m-au făcut în 95.Ai zice c-am fi evoluat de la ceauşism.Ai zice că şcoala te face mai bun,mai deştept,mai frumos,te scoate mai pregătit şi te-aruncă de la primu' pas la ultimu'-n viaţă,minunat.Eu nu ştiu cine nu-i lasă.

Singura parte bună e că e ultimul.Şi-aşa mă rog să treacă.

pampam.

12 sept. 2013

uite-mă-s la televizor

De ce să te mai enervezi și să nu te distrezi bine atunci când îţi auzi viaţa din gura altora,când auzi lucruri despre care nu ştiai că le-ai făcut,când afli că eşti ce nu eşti?Pe modelul ori la bal,ori la spital.
În ordinea numerelor de pe tricou,am hotărât că strâng o colecţie.Colecţia chestiilor pe care le-am trăit în viaţa mea din vorbele restului.Şi restul e oricine şi oricum vreţi voi.

Am făcut sex la 15 ani.
E o greşeală aici.Am făcut sex chiar înainte să vă naşteţi voi,chiar şi eu.Mai mişto e că asta vine de la o tipă pe care am auzit-o în 4-5 ani cam de maxim 5-10 ori.O dată,de 2 ori pe an.Într-o zi aveam o întrebare principală şi aia era oare ştie să râdă?Nu eram singura.Şi da,clar,făceam sex la 15 ani.Printre dilemele mele din supermarket legate de puterea absorbantelor şi mărimea o.b.-urilor,printre bustiere şi sutiene,printre chiloţi din bumbac sau nu,printre anatomia găurilor feminine şi masculine,printre timid sau pudibond?,printre astea mai făceam şi sex din lipsă de alte activităţi şi plăceri.
Şi mai mişto e că tipa încerca să afle cu cine.După 3 ani nu pot să-mi dau seama cu ce-o ajuta asta în viaţă.

Am fost sau sunt satanistă.
Asta e preferata mea.Până acum.
Şi vine de la genul ăla de om care ascultă muzică proastă şi care crede că rock înseamnă satana.Adică inculţi.Sau fie,proşti.Sau fie,reduşi mintal.Ignoranţi.Astea nu sunt jigniri,sunt constatări.Trecând peste rock-ul grohăitor şi iubitor de draci pe care eu nu l-am ascultat şi nu-l ascult,trecând peste faptul că încă ascult rock-ul anilor 60,70 şi ceva de azi,care vorbeşte despre lucruri mai profunde decât sătănel,lucruri pe care reduşii nu le înţeleg,că de-aia-s reduşi şi de-aia cred porcării,trecând peste faptul că jazz-ul îl cinsteşte cu siguranţă pe sătănel,trecând peste faptul că negru e o culoare universală până şi la preoţii la care reduşilor le place să se mintă că se spovedesc,trecând peste folk-ul care este calm şi paşnic,port pe mine nişte semne în care cred.Port Om,din budism.Port hamsa.Adică mâna Fatimei,în Islam.Sau mâna Fecioarei Maria,la noi.Sau mâna lui Miriam,la evrei.Astea înseamnă nişte chestii,nişte lucruri şi nu mai stau să fac filozofii.Nu merg la biserică,dar sunt pe credinţele orientale.Cred.Şi nu în sătănel.Poate într-o zi o să ne întâlnim şi-o să râdem că ne-au combinat prost.Nu se ştie.

Mă tai cu lamele.
Da,m-am tăiat cu lamele când erau noi şi-mi luam părul de pe picioare.Şi de fiecare dată când mă tai cu cuţitul,nu pentru că-l iubesc,ci pentru că el mă urăşte.
În rest,susţin argumentele împotriva adolescenţilor care n-au găsit alte metode mai de oameni care se presupune c-ar trebui să gândească,decât să se taie.
Dar asta cu lamele vine de la faptul că sunt satanistă,după cum vă daţi seama,deci de la aceiaşi oameni inteligenți şi dezvoltaţi.

Mi s-au furat tipi.
Aici ar trebui să zică tipul.Dar zic eu.Da.Într-o încercare disperată a unei gospodine religioasă şi,de menţionat,virgină,mi s-a furat un tip pentru cele 5 minute de nu vreau să văd un organ,dar tu arată-mi-l,timp în care spiritul i s-a calmat.

Am fost geloasă pe viaţa goală şi fără nimic care să te ţină în priză a unei tipe.
Cred şi eu.Cine nu şi-ar dori să se plictisească în propria-i plictiseală,când ar avea ceva mai bun de trăit.Cum ar fi viaţa mea proprie şi personală.

Am fost fizic cu mai mult decât prietenul meu,când eu mă dădeam singură în bărci.Dar ce conta că nu s-a vorbit cu mine despre asta?Să facem din presupus ceva sigur.

Prietena mea era iubita mea.Sau încerca să fie.Sau ceva în genu',pentru că oricum era mai mult de râs decât de înţeles.Sigur,eu pot să fiu doar fericită că se vede aşa de bine din exterior.Mă aştept ca la reuniunea de 20 de ani să fim gata căsătorite în faţa lui Elvis.Sau mai bine.Pot să spun şi eu că un coleg care mi se pare mie că are nişte accente de gay şi care are o prietenie cu un tip,pot să spun că-i cu tipu'.De ce nu?

va continua.Sigur.

pampam.

5 sept. 2013

Câinii,Montana şi tortura.

 (ignoră asta dac-ai citit deja.corectai doar un articol greşit din prostia mea)

Ocupaţiile de bază ale ţării.
3 subiecte există în presa românilor şi alea sunt kitsch,politică şi drame.Dă-le ceva de genu' şi-o să uite să se oprească.O să ţi se aplece,o să fie prea mult,da' n-o să se oprească.Când ţi se-apleacă,freacă mai tare până se duce.

Nu mai pot cu câinii.
Nu e nici primu' om ucis de câini,nici primu' copil.Despre restu' nu s-a vorbit până acum,când se dezgroapă morţii fără oase şi văzui că nişte oameni cu-n copil ucis de câine acum 1 an jumate au rămas la faza cu luatu' de declaraţii.După 1 an jumate.Da' stai să vezi că asta nu s-a întâmplat în Bucureşti.Şi ce?Știu că acum câţiva ani au avut ocazia să facă ceva.Când erau mai puţini şi când aveau bani.S-o fi făcut teoretic şi cu banii în buzunar,da' asta nu-i nimic neobişnuit.
Există o lege simplă cu închisoarea pentru stăpânii câinilor care se hotărăsc să-i arunce în stradă.În cazu' ăsta,fundaţia.Există o soluţie de hai să ne scoatem pe noi şi să întrebăm poporu'.Referendum.Minunat.Să omorâm tot ce stă în cale.La îndemână.Şi dacă e nu?Ar exista şi-o soluţie pentru conducere proastă şi aia să nu mai fie aleasă continuu.În schimb,ieşim la vot şi nu ştim ce votăm.

Nu mai pot cu Roşia Montană.
Într-o ţară în care există mai multe gropi decât străzi,în care învăţământu' e la pământ,sănătatea tot pe-acolo,canalele sunt nişte apartamente la propriu pentru oamenii străzii,nu exploatăm ce se cere exploatat,se face minerit cu cianură şi se caută aur.Superb.Este un cuvânt pentru cianură şi ăla e otravă.Este un cuvânt pentru aur şi ăla e bani.Sunt mai multe cuvinte  pentru revoluţionarii care o să se calmeze într-un stil tipic şi alea sunt să omorâm câinii capitalei (în 2013) e o chestie mai fascinantă pentru ăia din scaune,ca să se mai gândească să renunţe la proiect.

Mai pot,în schimb,cu torţionarul şef de trib.Vişinescu.
Pentru că tre' să moară animalele şi să ne dăm aurul,nu se mai scrie nimic de ăsta.Când eram şi eu aşa pasionată.Am auzit prima dată de temniţele româneşti la Oreste,am zis că ce păcat c-au murit de moarte bună torţionarii tribului.Când am auzit că trăieşte Vişinescu,m-am aprins.Nu,că stai,că să vezi,proces,dovezi,hârţogăraie.Ce aceeaşi moarte prin tortură de-a practicat-o și el?
Nu poţi să zici că ai conştiinţa împăcată,că eşti curat,îngeru' lu dumnezo.Nu poţi să ai jdemii de ani şi apucături de sătănel.Am voie să zic că-i jegos mult?Dacă încalc vreo lege,îmi retrag cuvintele,doar cuvintele.
Şi l-au acuzat de genocid.Abia acum şi numai acuzat.Nts,câte suflete bune.

pampam.

17 aug. 2013

Din Şişcani

M-am întors.Şi-aşa aş mai fi stat.

Dacă ai o maşină,ţii drumu' drept prin Bârlad până la Crasna,la intersecţie faci dreapta spre Creţeşti şi cobori în Şişcani.

Dacă n-ai o maşină,iei un maxi din autogară la 6 dimineaţa,chiar dacă pe tabelă scrie 7 fix,iar tu stai şi-ţi dai seama că-i posibil să fi ştiut bine de 6 şi-atunci când pleacă maxi să te urci.Maxi te lasă în Crasna,la poliţie.La câţiva paşi de poliţie există nişte pietre pe care să-ţi aşezi fundu' şi de pe care,în timp ce admiri drumu' european fin de să nu crezi şi iarba de pe dealuri,faci şi-un semn de ia-mă nene!După ce-apare un samaritean,te ia şi te duce pân' la intersecţia din Crasna.De-acolo mergi vreo 50 de paşi la dreapta şi-ajungi la al doilea ia-mă nene!,unde atât de mult i-a deranjat piatra de stat pe ea,încât au scos-o.Nu-ţi mai aşezi fundu',te uiţi să vezi cum şi macii au dispărut,singurii maci ai tăi,mai mâncă un măr dintr-o ogradă,mai fă un semn de ia-mă nene!După ce apare un samaritean,te ia şi te duce prin pădure de ţi se înfundă urechile,te ia şi te coboară pe vale şi pe curbe strânse,un pui de pui de Transfăgărăşan.La Savel.Când termini Savelu',o să vezi Bun venit în Şişcani.Comuna Hoceni.Judeţ Vaslui.
Ai ajuns la bunică-ta.Adică bunică-mea.Cobori la pod şi-o iei pe drum de pietre şi nisip.

Dimineaţa bei cafe cu zahar cu lapte.Pâinea e la alegere.
După cafe,mânci saliam cu ciapă sau măligă cu cartofi sau brânză sau fasole sau carne.
După măligă,dormi.
După dormi,te trezeşti şi te urci la deal prin păpuşoi şi vie.După ce urci,ajungi acolo unde se cheamă imaş.Pe imaş există o cabană cu turişti şi-apoi e numa deal,pădure şi iaz cât vezi cu ochii şi cât nu.Pe deal ai fructe ciudate,găuri de vulpi şi şoareci,în iaz ai broaşte,în pădure ai multe feluri de ciuperci colorate sau albe,căprioare,mistreţi şi umbră.Şi astea-s doar pe o jumate de sat,că pe cealaltă dai de celelalte.

Răcoarea,răcoare.Aerul,aer.Răsăritul,răsărit şi luna,lună,natura,natura,calmul,calm.
Oamenii sunt ţărani care-ţi zâmbesc drăguţ şi te răsfaţă.Au nişte glume ciudate şi din cuvinte am înţeles cam 60 la sută.Mâncarea-i atât de bună la soba aia care aproape c-o să cadă.

Am avut linişte,timp şi spaţiu ca să-mi pun ordine în socoteli şi gânduri şi fapte,ca să strâng vorbe,ca să învăț de la ăi mai mari,ca să-mi dau seama ce şi cum tre' să fac şi ce să nu mai fac,ca să am ciorne multe,ca să am vacanţă.Pentru că da,şi unii dintre noi,cei care freacă băncile cu coatele şi încă mai cresc pe banii părinţilor,au nevoie de vacanţe.
După ce m-am pus la punct,mi-am călcat destul pe mod de-a mânca şi de-a bea,am fost măritată de 2 ori în teoriile oamenilor,mi-am făcut poftele cu roşii care au gust,lapte proaspăt,plăcinte de-a lu bunică-mea şi alte de-ale gurii,mi-am găsit cazări în oraşe pentru vremurile care vin şi după ce m-am revăzut cu marea mea aşa-zisă iubire de copilă,am zis c-ar fi bine să mă şi întorc.

Şi-aşa dor mi-era şi de voi.Vai,vai.
pampam.

4 aug. 2013

Din Vamă

Înainte s-o iau din loc,trec să vă las păreri despre Vama.

Pe scurt,există 3 concluzii.
Vama e raiul bărboşilor,al oamenilor liberi şi-a liniştii de dimineaţă.
Deşi nu sunt sigură că mai merg,am promis să n-o mai fac fără mai mult decât prieten,pentru că Vama are farmecul ei pentru unii dintre cei singuri,iar eu nu fac parte dintre ei;haine groase,pentru că la mare e frig şi vara;fără cazare,pentru că starea mea a depins de astea foarte mult.
Ai 3 lucruri pe care poţi să le faci în Vamă:stai pe plajă,stai în baruri,cumperi chestii.

Pe lung,există mai multe.
Locu' e mişto,doar că e suprapopulat.Cine a zis că,dacă vrei să vezi toată populaţia la mare,atunci te duci în august,a zis-o bine.Există oameni care nu par a avea legături cu ce se întâmplă acolo.Există maşini scumpe care seara,când te calci în picioare cu toţi,nu fac decât să-şi primească de zei şi de neamuri.Singura maşină care pare să fie primită e ambulanţa,iar pe zâmbetul lu' tanti de lângă volan se putea citi cât de obişnuită e cu ce se întâmplă acolo.Există un singur duş unde poţi să nimereşti la coadă.Bine,ăsta e duşul oficial,pentru că,nu-i aşa,mârlănia de-a te uşura în mare rămâne vie.Pe la 2,3 dimineața,un rând de feciori erau aliniaţi ca la zidul de împuşcare.Răsăritul e portocaliu,e la 6 şi e mai viu ca în poze.Mai tare mi se pare că toată populaţia de-a băut la bar noaptea,mai are puterea să ajungă pe plajă.

Marea e albastră şi spumoasă,nisipu' e fin şi deschis,berea e rece.
Mâncarea şi băutura sunt scumpe.
Încă nu ştiu pe ce mi-am dat banii şi încă mă dor toate,dar o să cred că au meritat pentru melodiile de la Viţa,vocea şi mişcările din bazin de le-a avut Minculescu,momentele în care toată lumea de pe plajă se ridica şi cânta lume,lume,soro lume şi două secunde în care cu ură se simţea cu ură.
Combinaţii la tot pasu'.
Noaptea e al dracu' de frig şi aştept ziua în care o să râd despre cum am tremurat în prima noapte şi m-am rugat să iasă soarele din minut în minut,despre cum am tremurat şi în a doua când am renunţat pe la 2 dimineaţa să mai căutăm cazare pe toate străduţele şi-am dormit pe-o bancă din faţa unui bar,tot tremurând.
Ziua e loc mort,seara arată şi se simte ca Vama.
Am prins o ploaie de stele.

Oamenii-s frumoşi interior şi exterior,drăguţi,prietenoşi,fericiţi,darnici,beţivi,drogaţi,leşinaţi,nebuni,băgăreţi în seamă la modu' frumos sau urât,normali.
Am plecat de-aici fără prejudecăţi şi în ideea că cei de-acolo vin la fel şi fără comentarii.M-am înşelat,nu generalizez,da' mi se pare că ăştia nu erau chiar din generaţiile bune ale Vămii.

Principal e că nu mergi,dacă n-ai treabă,că în Vamă avem voie orice.

P.S. N-am apucat să-mi beau berea din bar 13,nici să văd Casino-ul,da' rămân pe data viitoare în Constanţa.

pampam.

19 iul. 2013

10 de băgat în seamă

Hugh Laurie
Omu' cântă blues la fel de bine cum îl joacă pe dr.House.Pentru cei care nu urmăresc House,omu' cântă blues atât de bine cât să-l asculţi.
Samsara
Visually breathtaking
Everything is illuminated
Donnie Darko
Pulp Fiction
Mozart and The Whale
Down with love

Şatra-Zaharia Stancu
Despre căruţe cu covilitr,război şi ţigani care n-au pretenţia să fie numiţi romi.

Lolita-Vladimir Nabokov
Nu m-am prins de ce unii ridică altare numa când aud Lolita.Cartea nu a atât de bună pe cât am crezut.Din cele 300 de pagini,dacă mai scoţi vreo 20 de pagini despre natura americanilor în detaliu care arată frumos dacă imaginezi,da' care se lungeşte prea mult,alte 20 despre fizicul vecinilor şi-a altora care apar o singură dată,adică atunci când le descrie fizicul,mai rămâi cu ceva pagini de poveste întinsă la infinit şi cu ceva paragrafe scrise bine de tot.Nu zic că e o carte plictisitoare pentru că m-aşteptam să fie episoade de amor descrise atent,pentru că n-ar fi avut cum să fie aşa.O zic pentru că n-are ceva.În afara ideii de relaţie a lui Humbert,bărbatul tată vitreg cu fetish pentru copile,cu Lolita,copila fiică vitregă imorală cu fetish pentru bărbaţi,cu lecţii atât de bine învăţate cât să joace oamenii mari pe degete,n-are ceva.

Jocul lui De Niro-Rawi Hage
De Niro nu e Robert De Niro,iar jocul e cu un Revolver cu butoiaş,butoiaşul cu 5 spaţii pentru gloanţe,din 5 spaţii se ocupă doar 3 sau 4 şi fiecare de intră în joc învârte de butoiaş la nimereală şi apasă pe trăgaci.
Dacă nu suporţi Sandra Brown,o să-l iubeşti pe Rawi Hage.

Vântul se înteţise.Mirosea tot mai mult a apă sărată.Mă gândeam la casa mea. Am încercat să mă gândesc în ce direcţie ar fi,dar mi-am dat seama că eram pierdut pe pământul plutind undeva departe,ca şi cum cartierul meu s-ar fi pierdut la orizont purtat de valuri,ca şi cum palma mea de pământ,cu războiul acela şi părinţii mei morţi,ar fi dispărut legănat de mare. [...]Pierise măturat de flux. [...] Deodată,apăru o potârniche şi îmi spuse: Nimic nu e veşnic.O să-ţi aduc o ramură când munţii plutitori îţi vor fi mai aproape de picioare.
Mă plimbam pe punte,valurile se spărgeau şi-mi mânjeau faţa cu albastru marin,când vaporul s-a înălţat pe creasta uni val,mi-am întins mâna,am atins cerul,l-am tras în jos,am privit pe deasupra lui,pe urmă i-am dat drumul.A sărit la loc,a tremurat puţin şi a încremenit.
Moustafa s-a aşezat lângă mine şi m-a întrebat:Vrei nişte haşiş?
Am dat din cap zâmbind.
[...]ne-am răsucit haşiş gras într-o fâşie subţire pe care am decupat-o cu o foarfecă uriaşă din pânza întinsă a cerului. [...]Mi-am ridicat braţul şi am aprins ţigara de la jarul unei stele,Moustafa a înhăţat vântul şi l-a apăsat în coşul pieptului.Apoi mi-a întins şi mie vântul,cerul,focul,le-am dus la gură,le-am absorbit ca o gaură neagră,le-am dat drumul. [...] au coborât la suprafaţa apei,s-au legănat pe valuri,au ademenit un banc de peşti zburători care se învârteau în rotocolul de fum şi le cântau maimuţelor sclave din adâncuri melodii ultraviolete,acvatice,iar acestea îngânau melodia în zgomotul sacadat al maşinilor ce sigilau conservele de ton,acorduri dulci amintind de sunetele junglei,de habitatul lor distrus demult,de culcuşurile lor pe crengi tremurătoare.

pampam.








13 iul. 2013

leapşa

De la Cola am o nominalizare la A Bouqet Of Three Awards şi 4 reguli.
Am acceptat.
Am promovat trei imagini.

7 lucruri despre mine.
Fac iubiri,obsesii şi fetishuri pentru multe chestii şi oameni.
Mânc des paste.
Sunt enervantă.
Îmi place să vorbesc.
Mă enervez repede.
Încerc să nu mă mai stresez uşor.
Nu suport să rămân singură.


15 bloggeri.
Am văzut deja asta la mai mulţi,deci nu mai ştiu la cine şi cum.
Cine mai doreşte,cine mai pofteşte.

săru mâna.

pampam.



29 iun. 2013

Şi ceru-mi spune...2

 Les Elephants Bizarres-Nu mă opri
Se numără zilele de astăzi până pe 30 iulie.
Că ne-aşteaptă marea.Mult.
Nici nu-i de mirare că mi-am curăţat deja tenişii şi mi-am spălat hainele de ştiu că mi le pun în rucsac să mi le murdărească nisipu' şi apa.Mai avem nevoie doar de bilete şi apă rece pe tren.
Nici nu-i de mirare că plănuiam să plecăm încă din iarnă când ne îngheţau coastele,dacă stai să te gândeşti că plec dintr-o casă îmbâcsită de rahaturi şi cuvinte care nu ne fac cinste şi care n-o să ne iasă pe gură,că plec dintr-un oraş aglomerat de bârfele fiecărui colţ,drum şi grup,de toate privirile şi atitudinile pe care dai mai puţin de doi lei,de toate fake-urile şi imitaţiile proaste,de toate etichetele astea şi altele şi de toate dimineţile și zilele  noastre care încă îmi dau dureri de cap şi ochi închişi.
Că plec oriunde altundeva,departe de aici,pentru că gura de aer curat n-o să se ia niciodată din locul cu aer din care tu vrei să pleci şi pe care nu vrei să-l mai respiri.

Se numără zilele de astăzi până pe 30 iulie.
Să ne montăm cortu',să ne trezim cu soarele,să ne zgâriem vocile,să ne fumăm ţigările,să ne bem berea,să ne consumăm şi să ne urcăm pe pereţii Vămii de fericire,şi-apoi să ne culcăm dimineaţă.
CFR o să fie prietenul nostru veşnic,domnu' controlor o să ne iubească pentru că i s-a mai plătit o zi de salar mizer şi noi o să coborâm să ne punem un an întreg în câteva zile.

În speranţa că mi se goleşte mintea,că n-o să dau de tine,tine şi de alţii vechi,că mai sunt locuri,şi-n speranţa că n-o să mă înec,se numără zilele până pe 30 iulie şi până se scrie povestea verii de-acum.
Să ne batem cu nisip.

pampam. 

21 iun. 2013

Sfârşit de 11

Nu vă pasă,da' nu-i nimic că-mi pasă mie.
Am scris la sfârșit de a10a,când nu-mi mai încăpeam de fericire,că ăla a fost ultimul an cu ştiinţele exacte care nu s-au făcut şi pentru mine şi mintea mea.Aşteptam a11a să vină cu relax,cu an de liceu şi cu noi făcând artă cu adevărat şi într-un final.Aşteptam astea mult.

În detaliu,postul ăsta ar putea să fie unul melancolic şi însiropat.La alţii.
a11a a fost în primul rând grupa de monumentală.Cea mai bună şi frumoasă şi devreme...dimineaţa,dacă mă întrebi şi dacă-i întrebi şi pe alţii mai mari.Cea mai deşteaptă,curioasă şi cu vorbele în gură şi-n afara ei.
Monumentala se împarte în 10 oameni şi cu mine.10 oameni despre care nu m-apuc să scriu încă.Să păstrăm ce-i mai bun pentru sfârşitul sfârşit.Zic.Tot ce contează e că aştia mi-au făcut zilele de miercuri nişte zile mai bune decât ar fi fost o zi cu specialitate,normală.Dacă era miercuri,era monumentala.Le-ar fi făcut şi joia,dacă eu n-aş fi urât atât de tare joia.
Monumentala se împarte în glume de interior,în jocuri de interior,în oameni băgaţi în coşuri de gunoi,în funduri goale,în baba-oarba a băieţilor,în jocuri de cărţi,vârcolaci şi fetiţe,în mimă,în să fumăm sub cărămizi când ne arde soarele pe faleză,în oameni ciudaţi şi nebuni.Ah.Şi lucrări bune,idei bune,concurenţe,înţepături,doamna de monumentală care rămâne totuşi doamna de monumentală de ne suportă,când ne suportă.

Într-a10a aş fi zis că n-o să-mie fie dor decât de aproximativ cinci oameni.
Într-a11a zic că la cei cinci oameni se adaugă şi restul din grupă c-am prins drag de ea.

a11a a  fost cu ceva ore de română la care am mai prins ceva chestii despre română,viaţă şi noi.A mai fost cu profi buni,aceeaşi din anii trecuţi,a mai fost cu stres zero,tocit zero,învăţat din două citiri,trezit dimineaţă-dormit toată ziua,zile goale,chestii inutile,primii mei bani pe merit,prima mea lucrare de suflet şi din suflet.

În mare,a11a a fost aproape nimic.Primul an în care plictiseala mea a fost fără limite,în care somnul a fost fără limite şi-n care mi-am irosit zilele cum n-am mai făcut-o vreodată.În care am simţit că nu fac ceva cu timpul meu şi-n care chiar n-am făcut,şi că nu e ăsta liceul la care am venit acum 6 ani.Că multe şi mărunte,părţi proaste.Nici nu mai contează acum.Cenzura se ridică abia la final.

(vreau numa să mai zic că diploma mea e o hârtie la propriu.că tot noi picăm iar nişte nesimţiţi fără vreun argument credibil.că se bagă picioarele unde şi când nu trebuie.şi că liceul de azi mă face să nu-mi fie dor).

Noi să fim sănătoşi şi la anu' să creştem...

pampam.

15 iun. 2013

10 de băgat în seamă

1.Home
2.The Great Gatsby
3.Houdini
4.Hors de prix
5.Doctorul Poenaru
6.Forrest Gump

7.''Sunt două tipuri de schizofrenie,cu etiologii diferite.O schizofrenie cu simptome pozitive (halucinaţii,idei delirante) şi una cu simptome negative-mutism,retragere socială,aplatizare afectivă.Par a fi chiar boli psihice diferite.Prim apare provocată de disfuncţii ale neurotransmiţătorilor (dopamină,histamine), a doua de distrugerea( probabil de natură virotică) a substanţei cerebrale.''
                                                                                                                                         M.C.-ZEN
                     
8.Romanul adolescentului miop-Mircea Eliade

''Mă simt atât de zăpăcit când mă trudesc să aflu ceva din sulfetul meu.Poate dacă m-aş cunoasşte, lucrurile s-ar petrece altfel.E foarte greu să mă cunosc pe mine însumi.Nu mă pot analiza serios pentru că îmi trec alte gânduri prin minte tocmai când am nevoie de mai multă pătrundere. [...] Eu nu pricep nimic.Nu pot distinge ceea ce e firesc în sufletul meu de ceea ce nu există decât prin imaginaţie.Nu mă recunosc în multe gânduri şi nu pricep rostul multor sentimente.[ ...] ''

''Şi,totuşi,orice Biserică îmi repugnă.Orice dogmă,pe care nu o pot înţelege şi explica,mă înfurie.Mi se pare ridicol să accept,după atăta trudă ştiinţifică,absurdităţi biblice şi grozăvii catolice.Dar dacă toate acestea nu sunt Biserica,după cum m-am convins că nu sunt Religia?''

''Ajunsesem incoerent,dezorientat şi stăpânit de slăbiciuni.[ ...] Mă gândeam prea mult la Nonora,şi gândul acesta nu-mi îmbogăţea sufletul,ci numai îl tulbura,îl usca,îl înăsprea.[...] Alunecam în întrebări chinuite,mă nelinişteau hotărâri pe care trebuia să le iau şi nu aveam curaj.Nopţile era iarăşi întrerupte de tresăriri,obosite de insomnii.''

''De ce se confundă risipirea tinereţii cu vieţuirea ei?''


9.Gândacul-Rawi Hage.

''Când văd o femeie,simt că dinţii îmi devin mai subţiri,mai lungi,mai ascuţiţi.Spatele mi se cocârjează şi din frunte îmi înmuguresc două antene,care se întind apoi,tremură în aer,semnalizează nevoia de a fi băgat în seamă.Vreau să mă târăsc sub tălpile femeilor pe care le întâlnesc,ca să le admir privind de jos ţinuta dreaptă,gleznele delicate.În acelaşi timp,simt o repulsie,nu o jenă,o repulsie,faţă de cleiul atracţiei şi dorinţei.Este un amestec ciudat de emoţii şi instincte care mă învăluie,făcându-mă să mă apropii de femeile acestea ca un cocoşat de nişte eleve.''

''Am început să râd şi nu mă mai puteam opri,mă apucase,aşa,lacrimile îmi şiroiau iar,de data aceasta de râs.Ar trebui să le strâng în borcănaşe de mirodenii,ziceam în sinea mea,şi să le pun etichete.lacrimi de râs,lacrimi de la mâncarea condimentată,lacrimi de durere,lacrimi de nostalgie,lacrimi de inimi frânte,lacrimi de sărăcie.Aşa făceau vechii fenicieni.Îşi strângeau lacrimile şi le îngropau.Până ca ambarcaţiunile lor să pornească pe mări,întregul regat e plutea pe mici recipiente pline de lacrimi.Mă întrebam de ce toate culturile pretind lacrimi.Industria lacrimilor.Lacrimile trebuie văzute,apoi îngropate.Chiar şi Genevieve îmi voia lacrimile.În locul de unde vin,când un tânăr necăsătorit moare,oamenii dansează în jurul sicriului,intonând cântece de nuntă,ceea ce pare să provoace mereu şiroaie de lacrimi.Rasha,prima femeie din viaţa mea,m-a inundat cu lacrimi când m-am culcat prima oară cu ea.La vremea aceea nu ştiam ce fel de lacrimi sunt.N-am întrebat-o....Acum ştiu că erau lacrimi de iubire.Şi acum ştiu că,atunci când Tony s-a întors şi a înşfăcat-o pe soră-mea de păr şi a târât-o pe stradă,iar ea a vărsat un şuvoi de lacrimi,acelea erau lacrimi de durere.''



















pampam.

13 iun. 2013

Ora de română:răvaşe

El Negro-Lasă-mă
Pentru că atunci când n-am ce face gândesc mai mult decât atunci când am,mi-am adus aminte că în prima oră de română din anul ăsta,am scris nişte bilete de câte două degete.Cu ce-a fost de rău în 2012.Cu ce vrem să fie de bine în 2013.

pe mine m-au dezamăgit reacţiile unora la care nu m-aş fi aşteptat,m-au dezamăgit reacţiile mele în unele zile,la care nu m-aş fi aşteptat.Georgiana
Posibil să mai fi scris ceva de nu mi-a rămas în minte.Şi altele n-au fost atât de importante cât să le scriu.
Important e că după aproximativ 36 de bilete,concluzia era că suntem nişte foarte deprimaţi şi trişti şi anxioşi.
Important e că eu nu suport niciuna din astea şi că de atunci m-am zbătut ca peştele pe uscat să-mi şterg toate chestiile toxice şi toţi oamenii toxici.Pentru că regula fericirii cu numărul nuştiucât spune că oamenii toxici trebuie şterşi.Nici nu mai ştiu de câte ori am zis că-i gata şi n-a fost.Până la curăţenia de vară  şi până azi.
Că mi s-a adunat deja un grup de oameni de care nu mai vreau,nu mai trebuie şi nu mai pot să aud.
La care da,am ţinut şi posibil să mai ţin,dacă o să stau să mă gândesc.Pe care i-am vrut şi avut.După care am plâns şi mi-au curs balele.De care da,mi dor şi posibil să-mi mai fie. Da' de care nu trebuie să mai aud.
Asta înseamnă că sunt de la foşti la neamuri,de la prieteni la cunoştinţe.
Că lor le e mai bine,că şi mie.
aşteptările sunt rădăcina dezamăgirilor.

eu vreau pe anu ăsta o vară bună,prieteni,mare,pe tine,oameni noi,amintiri noi,în pădure la bunica,medie peste opt.Georgiana
N-am făcut decât să irosesc din nou cum irosesc eu de obicei.Normal că am deja prietenii,am deja pe tine,am deja media peste opt de când mă ştiu,am deja în pădure la bunica de când mă ştiu.Fie,să la am dublate.
Important e ca acu să vină vara şi să începem iar să frecăm mentă,trenuri şi plaje,sticle,locuri,cuvinte,vieţi.
Şi altele.
lumea se schimbă şi ea.E mai paşnică aşa.

pampam.

8 iun. 2013

Femininul cu sâni se ţine!

Mi s-a mai pus iar o pată,nu de alta,da' oamenii de vorbesc fără să cunoască,sunt unii din cei de vorbesc prost.

Că Jolie şi-a făcut dublă mastectomie şi că asta nu e dovadă de curaj,de fapt.Că nu asta e soluţia pe care s-o aleagă o femeie normală şi cu creieri sănătoşi.Că nu ăsta e tratamentul care să-ţi aducă siguranţa şi alte de-astea de te lasă să dormi noaptea.Că să-ţi tai sânii te face propriul tău călău fără suflet şi fără milă.
Că,cel mai important,desigur,nu poţi tu ca femeie să-ţi tai bucăţile alea,singurele,de te fac pe tine femeie.
Nimic altceva.Numa' nişte sâni.

Că nu e curaj,e calea uşoară de fugă,e calea prin care să nu stai în picioare să ţii piept bolii.Nici nu ştiu cine mai stă să se gândească dacă asta e o soluţie de curaj sau nu,în afara femeilor de le pasă că nu mai sunt femei dacă-şi taie nişte mărci.Nici nu ştiu cine ar vrea să stea în picioare în faţa bolii ăsteia de te face cum vrea şi cum ai putea să-i ţii piept când rezultatele sunt aproape mereu aproximative.Nu văd unde e fuga.

Că să te informezi înainte.Să te informezi că ce?
Că ai cancer şi că poţi să-l tratezi cu două linguri de miere şi una de lapte,praf eventual,pentru că doamna aia de e ea mare doamnă la tv a găsit leacul minunii?Nu-i ca şi cum cancerul e universal şi are un tratament universal.Mierea de albine se ia dimineaţa pentru gât când nici măcar nu te doare.O fi tratând şi aia celule canceroase,da' oamenii n-au înţeles că astea revin după cum au ele chef,nu după cum vrea mierea.
Că ai cancer şi poţi să-l tratezi cu buruieni,pentru că vreo altă super-femeie a mai găsit ea un leac şi l-a împrăştiat şi la alţii.Bea buruieni şi puneţi-le pe sân,după cum te duce capul.Noaptea tot o să te gândeşti cât cancer ţi-a mai rămas.Asta,sigur,dacă nu ajungi la vreun şaman miraculos care-ţi ia bolile cu mâna şi dacă crezi în astea.
Că există soluţii înainte de tăiere.
Când tu ai peste 60-80 la sută risc de cancer prin moştenire,când cel puţin trei din femeile neamului au avut,au sau nici măcar nu mai sunt,câte soluţii al naibii de bune poţi tu să găseşti şi cât de informată poţi tu să fii?

Nu încurajez nicio mutilare,nicio operaţie,nicio o soluţie extremă şi de ultim moment.Da' nu poţi să condamni femeia pentru că a hotărât ce-a crezut că-i mai sigur,chiar dacă asta înseamnă să-şi scoată sânii.
Se poate ca mierea să fie bună şi buruienile să miroasă frumos,da' n-o să-ţi garanteze niciodată,iar răul se taie de la rădăcină.
Chimioterapia este una din cele mai urâte chestii prin care să treci.Nu ştiu câţi dintre toţi de vorbesc despre astea au ajuns măcar într-un salon unde femeile se recuperează,ca să nu fie un salon unde femeile ajung în stadii în care nu le recunoşti.Pentru că au mâncat miere după cap.

Se întâmplă să mă aştepte o dublă mastectomie.
Cu multele mele şanse de moştenire a bolii,cu femeile neamului care nu mai trăiesc toate şi cu toţi anii umblaţi prin doctori,spitale,aparate stranii,internet,cărţi,nu poţi să-mi zici că nu-s informată şi de aia aleg operaţia.Rahaturile se întâmplă.Ea mă aşteaptă pe mine şi eu o aştept pe ea.Cred că e unul din lucrurile sigure ale viitorului meu la care mă gândesc zâmbind şi pe care îl accept uşor.Pentru că asta mă face mai sigură şi mai bine.Cunosc deja momentele prin care femeile n-ar trebui să treacă,doar pentru că vor ele sâni.Sânii se refac.

Şi dacă mă gândesc că tre' să mergi la control chiar şi după tăiere,ca să-ţi pândeşti boala,iar relaxul nu e total,de unde să fii tu mai bine dacă te ţii de nişte buruieni doar ca să fii femeie cu sâni.
N-am zis că minunile n-au loc.Au,da' nu la toţi,iar cancerul vindecat nu ţine de noroc.

pampam.

4 iun. 2013

Limbi străine: tri tuc

Eurythmics-Sweet dreams
Există un proverb vietnamez care sună ciudat şi care înseamnă de bine.
Tri tuc,tien tuc,dai tuc,ha thoi tuc.
Se traduce cam ca.
Destul de bine,e de-ajuns.De-ajuns e de-ajuns.

Eu stau doar cu Omul Tată.Nu m-aş plânge,clar,de-o familie pe care-o aveam până la ai mei 11 ani,da' nu pot să mă plâng nici acum des de traiul pe care-l primesc din partea Omului.
Apartament cu două camere,o baie şi-o bucătărie.Camera mea are,probabil patru paşi de picioare pe trei.Sau invers.Am un pat,un birou,două măsuţe,un dulap,iar ăsta e locul unde sunt eu cu toate ale mele.Baia are un toilet care e al doilea pat dimineaţa,o chiuvetă,o oglindă şi-o cadă cu băi bune,camera e mică,simplă şi cred,ieftină,iar pentru mine e intimă.
Merg cu bus sau orice în comun la orice oră,oriunde.
N-am o colecţie de haine,da' toate de le am sunt cu amintiri şi le port bine.Dacă n-am HşiM,am tricouri reciclate.N-am nici vreo colecţie de încălţăminte,da' toate de le am le port bine.Dacă n-am Converse,am teneşi la 40 de lei.Puţine sticle de parfum.Un telefon vechi la care vorbesc şi scriu.Un calculator nu nou.
Toate astea îmi sunt bune şi de-ajuns.
Nu mânc la restaurante pentru că nu le pot suporta.Cafenelele şi barurile mele preferate sunt nişte locuri ieftine,unde berea e cinci lei sau gratis.Da' astea sunt locuri doar între noi.Şi dacă nu-s baruri,sunt sub cerul liber.Nu mânc nici ce-i mai scump şi mai bun,iar în unele zile o să vreau doar cartofi şi roşii şi salată.Unul din deserturile mele de-l pot mânca continuu se face din făină albă,apă,ouă şi brânză.Colţunaşi de la bunica.Dacă mai am un măr,o să-ţi dau jumate ţie şi invers.Dacă avem o ţigară,o împărţim pe fumuri.Şi dacă n-avem zahăr Mărgăritar pentru cafea,punem Aro că tot dulce se face.
Toate astea sunt de-ajuns.

Eu am legături strânse cu oameni care-s acolo când am nevoie şi când doar îi vreau pe ei,care mă cunosc,mă şi ştiu în toate variantele mele,care mă suportă şi acceptă şi iubesc,din zisele lor,pentru că pur şi simplu,o fac.Pentru că eu n-am nici bani să le dau,nici cadouri mari să le fac,nici linguşeli,nici nimic de-astea.Pentru că pe cei de îi am departe,dacă vine vorba de să fim acolo,îi doare în fix cu-n pix în plisc de distanţe şi de diferenţe de ore şi de limbi străine şi de cum,de fapt,astea n-ar fi prietenii.Îi doare la fel de mult ca şi pe mine.Deloc.(la figurat.că la propriu,distanţele dor.)
Eu am oamenii mei buni şi frumoşi şi asta face mai mult decât dulcegăriile lumii.
Toţi aştia îi număr pe degetele mâinii drepte,pentru că prietenii se numără aşa.La mine.
Toţi aştia sunt de-ajuns.

pampam.





31 mai 2013

Autoportrete

Fink-Berlin Sunrise

''văd tot ce m-a făcut''

Sunt Georgiana astăzi,pentru că acum mai mult de 17 ani ieşeam din operaţia de cezariană a Oamei Mame.Pe ea am văzut-o 11 ani întregi.2 întrerupţi.1 sub alte forme numai Oama nu.În restul mi-o închipui.O mai văd câteodată dacă mi se întâmplă să cred că nu mai pot duce sau că o duc prea bine.O văd fumând neapărat Pall Mall.Ştiu că ar fuma cu bunică-mea,da' bunică-mea nu fuma.Probabil fumează cu bunicu' şi dacă nu fumează cu bunicu',atunci are prieteni noi care să fumeze şi ei Pall Mall.La bucată.E în robă albă din ultima noapte în care noi nu ne-am mai văzut,ne-am visat.
Am vârful nasului de la ea,urechile,buzele,genele şi degetele.
Am fost învăţată să-mi păstrez drumu',să am grijă de mine,să fiu un om prietenos dacă se poate,să nu-mi pun încrederea în fleacuri şi să vorbesc de mă apasă ceva.
Sunt atât de alintată,ambiţioasă,încăpăţânată,critică şi cu pretenţii doar din cauza ei şi pentru că ea m-a făcut.

Sunt George astăzi,pentru că acum mai mult de 17 ani Omul Tată spera,probabil,să fie încă un băiat cu care să-şi împartă băieţismele.Nici nu mai contează că eu sunt al treilea copil,da' primul feminin.Cumva,am avut dezvoltată o genă masculină mai mult decât era nevoie.Cumva,am mulţumit pe toată lumea.Pe el l-am văzut aproape 17 ani întregi.Încă îl văd.
Am nasul de la el,sprâncenele,ochii,părul,kilogramele puţine şi călcâiele.
Am fost învăţată că nu tot ce se spune e şi de auzit,că tu nu tre' să-ţi amărăşti viaţa,că ăia de nu mai au treabă cu tine trebuie lăsaţi,să vorbesc de mă apasă ceva,că viaţa tre' s-o iubeşti,că uneori faci după cum te duce mintea ta,fără limite.
Sunt atât de alintată,ambiţioasă,încăpăţânată,zgârcită,strângătoare,liberă doar din cauza lui şi pentru că el m-a făcut.

Sunt nepoata ambilor perechi de bunici,pentru că acum mai mult de 17 m-au crescut în mare parte din veri.
I-am văzut pe 4,îi mai văd pe 2.
Am fost învăţată că graba strică treaba,că există anumite perioade pentru anumite chestii,că orice nu e o variantă cu care să te mulţumeşti,că faci multe când îţi pasă,că unii chiar pot fi răi,că opusele nu se atrag mereu,că în cele din urmă o să fie bine,că lucrurile materiale înseamnă puţin,că uneori cuvintele nu-şi au rostul,că simplitatea e frumoasă şi că răul făcut se întoarce împotriva ta.
Sunt atât de introvertită,alintată,ambiţioasă,încăpăţânată,zgârcită,strângătoare,liberă,critică şi cu pretenţii doar din cauza lor şi pentru că şi ei m-au crescut.

Sunt astăzi Geo,Joe,Gio şi restul de multe apelative,pentru că fiecare om al meu mă numeşte şi mă vede în alt fel şi pentru că ei sunt mare parte din mine.
Văd fiecare om bun şi frumos de-al meu.
Asta înseamnă prieteni de la grădiniţă până la liceu.Nişte puţini care au făcut multe pentru mine doar pentru că au fost şi sunt.I-am văzut pe mulţi,îi văd pe câţiva.
Am învăţat că nu se pune încredere în fleacuri,că poţi să fii lăsat când nu te aştepţi,că nu cunoşti pe cineva cu adevărat niciodată,că bunătatea şi toate astea ţin de un mare subiectivism,că există prietenii şi atât,nici adevărate,nici cele mai bune,doar prietenii,că oamenii sunt valoroşi cât îi ai,că oamenii sunt de apreciat oricând,că greul nu e atât de greu împreună,că problemele mele sunt şi-ale lor şi invers şi că telefoanele din miezul nopţii nu sunt o povară nici când somnul e dulce.
Sunt atât de fericită,veselă,iubitoare nedeclarată,uneori siropoasă,ascultătoare,psihologă,implicată,dedicată pentru că şi ei m-au făcut.

Sunt astăzi Gorgele,pentru că acum mai mult de doi ani cunoşteam unul din cei mai importanţi oameni ai mei.
L-am văzut 2 ani.O să-l mai văd.
Am fost învăţată că nu tot ce se spune e adevărat,că oamenii sunt buni,că eu pot să fiu un om de care să-ţi pese şi la care să ţii pe bune,că shit happens,că pot să-mi deschid mintea şi să fiu cât mai deschisă,că pot să accept tot ce-i nou,că nu creierul are mereu controlul,că dacă e voinţă,e mult,că lucrurile materiale sunt puţin,că oamenii care n-au treabă cu tine sunt de ignorat,că lucrurile nu se fac niciodată cu forţa pentru că nu merg,că orgoliile şi ego-urile sunt nişte porcării,că pot să trec peste defecte dacă omul contează,să dau şanse,despre timpuri ale vieţii,despre lumi noi,despre credinţe noi,despre culturi noi,gândiri noi,despre legături între oameni şi între orice,simboluri,teorii,magii,minte şi trup,fizic şi psihic.
Sunt atât de împăcată cu mine acum,schimbată şi încă în schimbare,fericită şi ştiu atât de multe pentru că şi el m-a crescut.

Sunt astăzi darling pentru că acum 3 ani cunoşteam unul din cei mai importanţi oameni ai mei.
L-am văzut 3 ani.O să-l mai văd.
Am fost învăţată că nu contează ce crede restul,că sentimentele nu se măsoară în distanţe,ore diferenţă,10 cuvinte sau unul singur,că dacă e voinţă,e mult,că pot să fiu prima alegere a altora,cu toate defectele mele,că pot să trec peste defecte dacă omul contează,să dau şanse,să-i pun pe ai mei pe primul loc şi să-i fac să ştie asta,despre lumi noi,despre gândiri noi,culturi noi,despre cât de mult contează să nu fii singur,despre cât de puţin contează clasele sociale şi mediile când oamenii nici nu pun preţ pe ele,că umorul e o calitate,că pe unii chiar îi ţine să facă orice pentru omul lor,că diferenţele nici nu mai contează când există legături,că optimiştii ajung departe,despre magii.
Sunt atât de împăcată cu mine acum, în schimbare,fericită şi ştiu atât de multe pentru că şi el m-a crescut.

Mai există şi omul din bar 13 care mi-a dat din ideile.Cum că doar părerea celor de lângă tine contează,iar dacă pentru ei eşti bine,atunci eşti fericit,iar viaţa ţi-o faci cum vrei.
Mai există şi omul din Artiştilor care mi-a dat ţigări şi m-a rugat să nu-i dau bani.Asta m-a făcut să suport şi mai puţin oamenii urâcioşi şi să fiu şi mai deschisă şi sociabilă cu cei care mă lasă să fiu aşa.
Mai există şi tipul din gară peste care am dat de i-am vărsat toate ţigările pe jos,da tot el şi-a cerut scuze,zâmbind.Eu îmi aduc aminte că bunul simţ nu se pierde şi se citeşte pe om ca o calitate rară.
Mai există şi toţi oamenii din verile mele de i-am cunoscut în alte colţuri ale ţării şi pentru care n-aş fi garantat că-s ok dacă nu i-aş fi cunoscut. Eu mă chinui să-mi aduc aminte mereu că aparenţele înșală şi interiorul nu se vede în exterior,întotdeauna.

pampam.




24 mai 2013

Ora de română:d-ale carnavalului.Feminin

 Bob Dylan-Like a rolling stone
Am amânat postarea asta doar vreo 5 zile,numa' ca să nu fie o întreagă cenzură,de la primul la ultimul cuvânt.
Nu garantez nici acum pentru mica parte şi gura slobodă de toate zilele în care am nervi inutili și mi-e greu să ignor.

Eu,printre gramatică şi literatură,am învăţat de la doamnă profă de română ceva chestii de ţinut minte.
Am învăţat că fetele degeaba îs ele frumoase,dacă-s şi proaste.
Adevăr grăi şi nimeni n-ar fi zis-o mai bine.

Din grasă te mai faci slabă dacă vrei,din slabă te mai faci grasă dacă vrei,urâţenia ţi-o mai sculptezi.Prostia o să-ţi rămână companie pe veci,după şi înainte.
Să nu se înţeleagă că vorbesc despre oamenii proşti care trec de prima tinereţe şi încă nu ştiu cât e 2 plus 2,nici de oamenii proşti care nu ştiu să facă lucruri,pentru că încă nu i-a dus capu',nu vorbesc de oamenii proşti care nu-s inteligenţi,da' care pot fi.Cu practică.Mai multă ca de obicei,dar cu practică.
Să se înţeleagă că vorbesc despre oamenii care se nasc proşti,cum ne naştem toţi şi care rămân proşti cum nu rămânem toţi.Care rămân cu genul ăla de prostie de te miri când dai peste ea şi nu-ţi vine a crede.Şi rămân pentru că atât îi duce pe ei,atât îi lasă mintea,atâtea puţine şanţuri au pe creier,atâta puţină scoarţă,atâtea puţine şanse să devină deştepţi.Mai grav la tipul ăsta de oameni proşti e că-s atât de proşti încât să nu-şi dea seama că-a aşa.Ei să se creadă nişte minunăţii ale universului şi să-şi permită să aibă un vocabular,tupeu,comportament,stil de viaţă,gândire şi alte chestii jegoase,cu care să încerce să-ţi dea ţie peste nas.
Să se înţeleagă că tot despre feminin vorbesc,pentru că şi eu sunt feminin şi pentru că mie mi se pare că femininul prost e de toată ruşinea.Pentru că masculinul prost nu mă pasionează şi mi-e dat să cred că în nicio altă specie n-o să găseşti spiritul de mahala şi falsă emancipare de oraş,care zace în parte din tipele pământului şi care se face şi mai evident când nu-i cap şi minte,oricât de feministă aş fi eu.Pentru că nu poţi să fii doar atât tipă,proastă,vulgară,urât-crescută şi atât.

Eu ştiu că multe din frumoasele amintite mai sus mă cred pe mine o geloasă invidioasă,dacă le-am zis astea.
Eu ştiu că multe din ele fac tot ce fac în majoritatea timpului,pentru că suferă din lipsă de atenţie şi-o caută şi-n cel mai mic colţ.Dacă s-ar putea să fie afişate pe-un întreg panou al Galaţiului,ar face-o.Sigur,nu caută doar atenţie da' deja e alt subiect,geloziile mele sunt puse pe chestii mai bune de ce ai tu,iar cei de tre să mă ştie,mă ştiu.

pampam.

20 apr. 2013

După haină şi răsplată

Silent Strike&Kazi Ploae-Stai jos

Într-o zi am mers cu un tricou pe care scria fuck you.La liceu.
Nu ştiu ce şi cum zice restul şi cât de mult e legat mesajul de decenţa mea şi buna creştere şi a celor şapte ani de-acasă,iar asta e la fel de important pentru mine cât e şi faptul că vecinii mei de sus îşi cumpără mobilă.
Important e că există chestii care să-ţi vorbească despre mine mai  mult decât o face un mesaj al tricoului meu,precum.Mersul meu împiedecat cu priviri atente care-ţi zice că-s un om zăpăcit în practică,dar ordonat în teorie,hainele mele largi,în culori închise,care-ţi zic nu te mai uita la mine că nu-ţi caut atenţie,cuvintele de le scot pe gură care-ţi zic că n-am venit chiar din ultimul colţ sălbatic al ţării,lucrurile pe care le ştiu şi care-ţi zic că mă duce mintea mai mult decât îi duce pe unii cu tot atâţia ani ca mine,pot să te las în faţa mea la coadă dacă tu ai urgenţe,iar cu asta eu nu sunt un om rău,pot să-ţi las scaunul în autobuz,zic merci şi bună ziua şi altele,ai mei nu m-au crescut o nesimţită fără simţ,reuşesc să fiu un om plăcut printre oameni plăcuţi,nu urlu,nici nu ţip,nici nu dau cu pumnii şi cu picioarele,nu împroșc cu ouă şi oţet,nu scuip şi nu sparg seminţe pe drum,iar astea sunt la fel de importante cât e şi faptul că vecinii mei de sus mă trezesc cu maşini de dat găuri,în fiecare weekend,la opt şi cinci minute.Sau trei.
(pentru un om deloc matinal,ăsta poa să fie un sfârşit de zi)
Important e că nu haina îl face pe om.

Revenind.
Ştiu că doamna profă de muzică de atunci a fost un om foarte ofensat,singurul,de altfel.
Că eu mi-am permis s-o jignesc cu neruşinarea mea.Eu am zâmbit şi-am zis că nu-i nevoie să citeşti şi să te simţi,dacă n-ai de ce.Dacă nu eşti unul din cei cărora era destinat mesajul,unul din cei care se holbează fără oprire la părţi ale corpului pe care era pus mesajul.Mi-am mai adus aminte că ea era tot aia care zicea că oamenii slabi îs răi,că de aia îs slabi şi că de aia îs uscaţi.Că de aia şi Hitler şi alţii.Atunci i-aş fi spus şi eu că sunt jignită cu prostiile ei,dar elevii nu se iau de profi,mai ales cei neruşinaţi.

Doamna,probabil,încă crede că slabii îs aşa de la răutate.
Tricoul încă are mesajul şi încă îl port.
Să fim neruşinaţi până la capăt.

pampam.

7 apr. 2013

Nou de la Viţa

Dacă nici ei n-ar fi avut sutiene negre şi cămăşi albe,atunci ce
Cd-ul acustic e altfel,mult altfel.Şi la chioșcurile de ziare.


pampam.


5 apr. 2013

Leapşa

 Aerosmith ft. Run DMC-Walk this way

1) Ce mai face unicornul tău?
Visează la unicornii verzi pe pereţi,cât aşteaptă vara,când unicornii verzi se fac reali.
3) De ce ai furat oala cu aur a spiridușului?!
S-o arunc pe fundul Dunării negre.
7) Ai ceva de spus în apărarea ta?
Da.Aurul e urât.
12) Și tu ești mai aiurit de felul tău?
Şi eu.
5) Dacă ai putea fi orice, ai fi o clătită? De ce da, de ce nu?
O clătită din orice,nu.Totuşi.Aş fi,pentru că sunt gustoase.N-aş fi,pentru că se aruncă repede dacă-s greţoase.
14) Biscuiți, yes or no? Why?
Da.Că-s biscuiţi...
2) Care e momentul tău preferat din zi?
Seara.
9) De ce crezi că suntem diferiți?
Pentru că la fel ar fi prea plictisitor şi fără sens.
4)Unde e racheta de tenis a spiridușului?!
Spiriduşii pot ţine o rachetă de tenis?
11) Ai furat-o și pe aia , nu-i așa?
Neg orice acuzaţie.
0) Când vei ajunge să fii atotputernic,vei face o baie in gem de caise? De ce da, de ce nu?
Aş face o baie în gem doar dacă aş fi atotputernică şi clătită,încă.

De la Cola
Săru mâna.

pampam.

25 feb. 2013

Who am I. (2)

Cobzality-Paparudă Rudă
1. Ce îţi place cel mai mult să faci?
Mânc,beau,dorm,visez,plimb,vizitez,văd,cunosc oameni,vorbesc,pictez,scriu,citesc,stau,adun,fac,iubesc,râd
ascult,cos,etc. etc.
 2. Eşti mulţumit de ce ai realizat până acum? 
Dac-or fi realizări...da.
 3. Care sunt planurile tale pentru viitor? 
Nu cred în planuri pentru viitor.
Totuşi.În viitorul apropiat o să termin aproape ultimul an de drăcovenie,minunat liceu.O să am cam aceeaşi medie ca şi până acum.O să urlu pe 21 iunie până mi se văd venele de pe gât.Şi-apoi o să mă închid în casă cel puţin trei zile,în linişte totală şi zgomot de calculator,ritual obişnuit.Şi-apoi socotesc şi implor bani,fac bagaje şi mă car în tren,oriunde.Şi-apoi mă aşteaptă iubitul meu Iaşi cu oamenii buni,zei ajută!.Iubita mea marea din Constanţa,zei ajută!Şi-apoi iubitul meu festival de muzică bună,zei ajută!Şi de aici nu mai văd că nu mă mai doare.
4. De ce ţi-ai făcut acest blog? 
Vezi pagina cu întrebarea asta.
5. Dacă ai putea să zbori, ai zbura?
Sigur.
6. Ţi-e frică de eşec? 
Nu mereu.
7. Care este cel mai mare vis al tău? 
Ei,să ajung pe Lună,normal.Sau,eventual,să ajung în mare.Sau,eventual,altele care nu-s vise pentru zis.
8. Ce admiri cel mai mult la ceilalţi? 
Că-s oameni pe bune.
9. Cât de importanţi au fost cei din jur în alegerile pe care le-ai facut în viaţă? 
Depinde de care cei din jur.Unii deloc,alţii foarte.
10. Dacă ai avea de ales intre familie şi carieră ce ai alege? 
Pas.
11. Cum te vezi peste 10 ani?
Bine.

De la păpădie
La oricine doreşte.

pampam.