21 iun. 2013

Sfârşit de 11

Nu vă pasă,da' nu-i nimic că-mi pasă mie.
Am scris la sfârșit de a10a,când nu-mi mai încăpeam de fericire,că ăla a fost ultimul an cu ştiinţele exacte care nu s-au făcut şi pentru mine şi mintea mea.Aşteptam a11a să vină cu relax,cu an de liceu şi cu noi făcând artă cu adevărat şi într-un final.Aşteptam astea mult.

În detaliu,postul ăsta ar putea să fie unul melancolic şi însiropat.La alţii.
a11a a fost în primul rând grupa de monumentală.Cea mai bună şi frumoasă şi devreme...dimineaţa,dacă mă întrebi şi dacă-i întrebi şi pe alţii mai mari.Cea mai deşteaptă,curioasă şi cu vorbele în gură şi-n afara ei.
Monumentala se împarte în 10 oameni şi cu mine.10 oameni despre care nu m-apuc să scriu încă.Să păstrăm ce-i mai bun pentru sfârşitul sfârşit.Zic.Tot ce contează e că aştia mi-au făcut zilele de miercuri nişte zile mai bune decât ar fi fost o zi cu specialitate,normală.Dacă era miercuri,era monumentala.Le-ar fi făcut şi joia,dacă eu n-aş fi urât atât de tare joia.
Monumentala se împarte în glume de interior,în jocuri de interior,în oameni băgaţi în coşuri de gunoi,în funduri goale,în baba-oarba a băieţilor,în jocuri de cărţi,vârcolaci şi fetiţe,în mimă,în să fumăm sub cărămizi când ne arde soarele pe faleză,în oameni ciudaţi şi nebuni.Ah.Şi lucrări bune,idei bune,concurenţe,înţepături,doamna de monumentală care rămâne totuşi doamna de monumentală de ne suportă,când ne suportă.

Într-a10a aş fi zis că n-o să-mie fie dor decât de aproximativ cinci oameni.
Într-a11a zic că la cei cinci oameni se adaugă şi restul din grupă c-am prins drag de ea.

a11a a  fost cu ceva ore de română la care am mai prins ceva chestii despre română,viaţă şi noi.A mai fost cu profi buni,aceeaşi din anii trecuţi,a mai fost cu stres zero,tocit zero,învăţat din două citiri,trezit dimineaţă-dormit toată ziua,zile goale,chestii inutile,primii mei bani pe merit,prima mea lucrare de suflet şi din suflet.

În mare,a11a a fost aproape nimic.Primul an în care plictiseala mea a fost fără limite,în care somnul a fost fără limite şi-n care mi-am irosit zilele cum n-am mai făcut-o vreodată.În care am simţit că nu fac ceva cu timpul meu şi-n care chiar n-am făcut,şi că nu e ăsta liceul la care am venit acum 6 ani.Că multe şi mărunte,părţi proaste.Nici nu mai contează acum.Cenzura se ridică abia la final.

(vreau numa să mai zic că diploma mea e o hârtie la propriu.că tot noi picăm iar nişte nesimţiţi fără vreun argument credibil.că se bagă picioarele unde şi când nu trebuie.şi că liceul de azi mă face să nu-mi fie dor).

Noi să fim sănătoşi şi la anu' să creştem...

pampam.

2 comentarii:

  1. Ce pot sa zic.. monumentala e o grupa poznasa si fascinanta in acelasi timp. Si farmecul unui liceu de arte e ceva mult peste cuvinte asa-zis "siropoase".
    And cheers, darlin'. You have a whole summer to reflect on the things you have to do from now on. Si de relaxare, si de chestii nebune. Intelegi tu. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :).yeah monumentala e tare,iar farmecul de la arte există,mai greu cu cei care îl întrețin da' astea-s alte povesti...
      cheers! relaxarea și nebuniile să vina acum,că de gândit am tot timpu'

      Ștergere