Pagini

11 sept. 2017

Tot ce trebuie să știi când cauți o chirie

După un apartament în București și altul în Iași, sunt acum la a treia chirie din viața mea și se presupune deja că știu cam tot ce trebuie legat de asta. Adică cam toate lucrurile pe care ar trebui să le știe orice om disperat care își caută o casă, da n-are bani s-o cumpere, nu îndeplinește condițiile ca să fie primit la un adăpost de oameni sărmani și triști sau e deja prea distrus psihic ca să împartă vreo cameră cu alți 4 oameni. Așa că-și caută o chirie. Lucruri gen.

Proprietarul.
Chiria e un spațiu în care stai și plătești pentru că stai. Prin înțelegere de comun acord devine spațiul tău pentru o perioadă. Ai, practic, voie să faci orice, pentru că e, practic, casa ta cu contract încheiat. Ok, aproape orice, dar să stai în chiloți cât timp îți gătești tocăniță de ceapă cu mămăligă ai voie sigur. De aia e ideal ca proprietarul casei pe care tu o plătești și în care stai în chiloți să nu vină peste tine neanunțat, când tu stai în chiloți. Pentru că, întâmplător, era în apropiere. De aia e ideal să te asiguri c-o să poți sta liniștit în chiloți sau c-o să poți să faci ce vrei tu liniștit cât timp ai un contract care spune că proprietarul e bine educat și sună înainte. De aia e ideal să te asiguri că nu are tot neamul câte o cheie. Ce-ar fi traiul la bloc dac-am intra toți unii peste alții și ne-am mirosi tocănițele de ceapă unul altuia?

Țevile.
Oamenii nu dau niciodată importanță țevilor când se mută undeva. Țevile-s ca cel mai mare copil al familiei, toți mai mici îs ăia care contează, numa el nu. Ceea ce e nasol, pentru că țevile fac ca totul să curgă, și nu vrei ca totul să curgă la tine în casă, că nu-ți iei chirie ca să stai în genunchi să absorbi apa cu prosoape. Așa cum eu, probabil și alții, am făcut chiar în prima seară în noua și foarte fabuloasa casă. Și nu-ți iei chirie ca să împarți spațiul și aerul cu instalatorii exagerat de sociabili, băutori de cafele și mâncători de bani. Nu. De aia tre să te uiți la țevile din bucătărie, la țevile din baie, la țevile de sub cadă, la țevile de la vecini, la scurgere, la wc, la orice vezi cu ochiul și crezi că într-o zi ar putea să te inunde.

Geamurile.
Dacă te muți vara în chirie și te duci vara să vezi apartamentul, ai crede că n-ai nevoie să ți se închidă geamurile cum trebuie. Dar asta pentru că e vară și e cald și chiar nu ai nevoie să ți se închidă geamurile cum trebuie. E ca un miraj. Și ca în fața oricărui miraj, tu trebuie să nu fii idiot și să nu te încrezi în tot ce ți se arată. Aparențele înșală și în cazul chiriilor. Geamurile trebuie să se deschidă, să se închidă și să nu rămână blocate. Că dacă nu, te plouă, te ninge sau te sufoci. Și stai și cu instalatorii și cu ăștia care repară sau pun geamuri, și e ca și cum ți-ai deschide un harem de servicii complete. Doar că-i plătești tu și doar că nu-i casa ta.

Mobila.
Sigur, există oameni care spun că un pat și-un dulap să fie, că în rest ne descurcăm noi. Dar nu e așa. Un pat și-un dulap găsești des și la gunoi, ai putea să te muți chiar acolo. Și n-o faci. Pentru că știm cu toții că somnul e o parte vitală a vieții. Să fie un pat, dar să fie un pat pe care poți să dormi bine în cele 4, 6, 8 ore de somn pe care ți le permiți. Nu să dai o gră ma dă de milioane și să cumperi pat nou în casele altora, așa cum eu, și probabil alții, am făcut. Să fie un dulap, dar să fie un dulap care ține mai mult de un pachet de țigări și o floare de mărimea unui cactus. Că omul strânge în viață tot felul de rahaturi importante pentru el și total nefolositoare. Și nu poți să le bagi într-un dulap care cade noaptea peste tine, dar de arătat mișto arată. Nici măcar n-ai muri în propria casă.

Toate lucrurile care s-ar putea strica vreodată.
Gen centrala, mașina de spălat, aragazul, frigiderul, televizorul, ușile, geamurile, toate astea despre care niște proprietari cu adevărat nesimțiți ți-ar spune că fix cu o oră înainte să-ți cari tu lucrurile acolo mergeau. Dar ai apăsat tu pe un buton de la centrală și-ai distrus minune de centrală. Și-acum reparația doar o plătești tu, că e chiria ta, doh, nu cumva să ai pretenții. Ca atunci când spărgeai un bibelou și până să vină maică-ta îl făceai la loc și-apoi așteptai ziua în care îl lovea și puteai să zici că ea l-a spart, nu tu. Doar că la o chirie e nasol să stai iarna cu centrala stricată. Puteai, la fel de bine, să te muți la gunoi.

Gândacii, moliile și restul insectelor de apartament.
Erau în chiria mea din București niște gândaci atât de mari, încât făceau zgomot când mergeau noaptea dintr-un colț al camerei în altul. Hârș, hârș, ca și cum aveau șmirghel în loc de picioare. Știu foarte bine că-s gândaci, pentru că mi-am pierdut o parte dintr-o noapte a vieții mele urmărindu-i. Am crezut atunci că e vina Bucureștiului. Dar am venit în Iași, iar în Iași apartamentele au și ele propriile ființe. Sigur, aici furnicile nu sunt atât de nasoale, însă moliile, moliile sunt ceva cu care n-ai vrea să-ți împarți hainele, păturile, dulapul, casa, zilele și să mai și plătești pentru asta.

Ce ai voie și ce n-ai voie.
Gen animale de companie, țigări, băutură, petreceri, serbări, ceaiuri, întâlniri în miez de noapte, până la ce oră ai voie să respiri, ca să nu-ți deranjezi vecinii, de-astea.

Și, evident, de câte ori poți să suni la poliție, când vecinii tăi se bat în ușă, sau de câte ori poți să chemi pompierii să te bage în casă, când rămâi pe afară. Așa cum, eu, și probabil alții, am făcut.