27 apr. 2014

Sistemul sau ce mai e prin școli

Nu ești un stăpân bun dacă-ți ții câinele în ploaie.
Nu ești făcută pentru lucru cu oamenii dacă îți educi elevii prin exces de pedepse. Știu că se purta înainte, da' alții fac acum treabă și altfel.
Nu sunt fanul replicilor de genu' vai, dacă nu primeam eu bătaia aia de mic, n-ajungeam ce sunt acu' mare. Păi, bă, bătaia o primește, în cel mai nașpa caz, de la ăia care te-au făcut și nici așa nu-i ok.

În clasele 2-4, într-o zi, doamna mea învățătoare de-atunci a ținut-o pe Oamă după ore și i-a zis că Georgiana e un copil bun, dar râde prea mult. Zâmbește la mine așa...prea mult. 

Oama nu m-a atenționat, nu mi-a zis c-ar fi un lucru rău și nici nu părea jenată cu un copil care zâmbește mult, așa c-am continuat să zâmbesc. Zâmbeam cu accent de fiecare dată când doamna mă privea în ochi. De fapt, abia acum zâmbeam prea mult la ea, că înainte nu-mi aduc aminte s-o fi făcut. Și chiar dac-aș fi făcut-o, cred că era nevoie de oameni pozitivi într-o clasă în care doamna înroșea urechile, fața și palmele colegilor mei mai proști, ca și cum ar fi fost copiii ei făcuți și crescuți.

Aveam un coleg foarte prost și enervant, în sensu' că învăța greu să citească și să socotească. Mie mi s-a părut mereu c-avea probleme reale și c-ar avea nevoie de pregătire specială. Doamna alegea să-și concentreze energia, meseria de învățătoare și ora pe palmele peste față, pe trasul de urechi și pe mâinile care tremurau sub arătătorul ăla blestemat. Colegul meu n-ajungea să citească mai bine, termina încă o zi de școală, pleca bătut și la fel de prost, o ura din ce în ce mai mult pe doamnă și începea să urască și școala. Mai încolo ajungea să creadă că școala e o porcărie. Ne-am revăzut câțiva ani mai târziu și mi-a adus aminte că există motive pentru care îmi ocolesc doamna învățătoare din 2-4.

Și poate că sunt copii care chiar învață mai greu sau au nevoie de mai multă atenție și tre să insiști mai mult cu ei. Dă-le astea, dă-le mai mult ajutor decât altora, dă-le ce au nevoie, fă-i să nu te urască, fă-i să nu urască școala de la început, când nici n-apucă s-o descopere bine, vorbește cu părinții în particular, nu la ședințe ca să-i faci de râs, spune-i elevului ce-ar trebui să facă, unde și ce poate în particular, nu în mijlocul clasei ca să-l faci de râs, nu-l fă să-și urască colegii. În loc de palmă și nervi, explică-i. Dacă e foarte prost, scoate tot ce poți scoate de la el, mai puțin decât ceilalți, dar destul pentru el.
Implică-te sau renunță când meseria ta, care înseamnă oameni de-i formezi, devine doar sursă de bani. Și dacă nu te implici, nu te aștepta la rezultate. Și dacă te implici, așteaptă-te să dai și de proști, și de plozi care prind repede.

Dacă nu scoți nimic de la el, trimite-l acasă și să vadă părinții dacă-i ceva de capu' lui, că ăia l-au făcut și ăia fac ce cred ei că tre să facă.

Țin minte cum am crăpat de rușine în fața clasei, c-am uitat un cuvânt sau număr sau ceva de genu', și-atunci am auzit primul și singurul întinde palma. Mi-a fost atât de frică de băț, încât am început să tremur înainte. Lu' tanti i s-a făcut milă și m-a ridicat în picioare doar trăgându-mă de ureche sau nas. Atunci am început să n-o pot suporta și să simt cum îmi vâjâie urechile de la o greșeală peste care se putea trece cu o explicație și de care nu era normal să-mi fie rușine.

În clasa 1 am avut, în schimb, o doamnă învățătoare care, pentru c-am fost internată în spital 2 săptămâni, a venit acasă și mi-a predat și explicat tot ce-am pierdut. 
Prin clasa a8a, după ce murise Oama, a trebuit să mă la Baltagul, împreună cu clasa. Era o scenă în care îl duceau pe Lipan la gropă cu alaiu' de jelitoare și neamuri care boceau. Într-o super liniște, profa mea de română a venit în spatele meu, mi-a zâmbit jenată și mi-a zis scuze că tre să urmărești asta. 

Nu zic că învățătoarea tre să-ți vină acasă sau să-ți fie prieten implicat. Da' meseria asta nici nu-i dă dreptul să facă abuz de băț, violență, morală în fața colegilor și pedepse la colț. Copilu' ăla n-o să învețe să nu mai arunce cu hârtii pentru că nu-i frumos. O să învețe să nu mai arunce cu hârtii pentru că l-ai pus la colț și el nu mai vrea la colț data viitoare. N-o să învețe. O să se conformeze și-o să se abțină. Nu pentru că vrea, ci pentru că vrei. N-o să-ți zică bună dimineața zâmbind, o să se uite urât pentru când ai țipat la el înainte să-i explici ce-a greșit.Tu n-o să-ți faci meseria de care ești mândră. O să reușești să fii o baba cloanța. Și asta reușește oricine.

Și dacă nu vrea și nu merge, că-i exagerat de prost sau retard, să se descurce fără școlit, educație, etc. Tu știi c-ai încercat și ți-ai făcut treaba de doamna învățătoare care te învață, nu terorizează.
pampam.

2 comentarii:

  1. Într-a-ntâia am fost primul din clasă și am avut o învățătoare tânără și frumoasă. Din cauza asta cred că a rămas însărcinată (!) astfel că într-a doua a venit alta; mai în vârstă și mai severă. Nu mi-a plăcut de ea, era rece și neplăcută. Odată a avut o lecție deschisă sau un control, ceva, iar eu am răspuns probabil aiurea la una dintre întrebări ... deh, copil. Țin minte că a doua zi era cam nervoasă și în timp ce ne certa și dădea cu mătura prin fața clasei - nu știu de ce - mă pocnește deodată pe nepusă masă, amintindu-și probabil de chestia aia.
    Urâtă femeie, urâtă învățătoare, urât comportament ... o chema Doamna Topor. Dumnezeu s-o ierte! ... dar - vezi - eu o țin minte și acum ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pe bune? o chema Topor? :)) crecă de-acolo i se trăgea. femeile astea bătrâne și acre ar trebui să aibă interzis la clase de copii, că prea se cred la ele acasă. și chestia asta cu lecția deschisă e o prostie la care profii se-așteaptă să nu fii panicat și să nu știi dacă faci bine sau nu, ci să fii super corect și inteligent. pe naiba

      Ștergere