28 sept. 2014

19 ani, sunt nebun, iubesc pateu pe pâine și nu am bani

Am 14 ore de muncă într-o zi. Adică vineri am muncit 14 ore. Adică am început la 8 dimineața și am terminat la 10 seara, cu pauze de masă, țigară și apă, dar tot 14 ore în picioare, fără somn și cu 2 șefi pe cap care stau cu ochii pe tine. Trebuie s-o repet de atât de multe ori și să consum atât de multă energie plângându-mă, ca să pot să realizez că acum 4 luni frecam maxim menta la liceu, mâncând biscuiți la un leu și astăzi nu știu dacă 14 ore de muncă merită banii, nervii, consumul și oboseală cu dureri de babă anchilozată, mâncând biscuiți la un leu plus pateu pe pâine. Pentru un om care n-a făcut decât să frece menta la liceu, patul acasă și scaunele în bar, asta înseamnă că viața bate filmul. Sau serialul. Chiar serialul tânăr și neliniștit pe care-l știu de 19 ani și încă rulează cu drame.

Unii o să continue să frece menta.
Alții o să aibă povești de spus mai târziu și ziua în care începi să le strângi o să te lovească în față mai rău decât te simțeai când visai să pleci de-acasă chiar și numai cu chiloții de pe tine. Doar să pleci mai repede. N-o să fie numai atât.
O să fie ziua în care îți vine pachetul de acasă cu mâncare de-aia bună și gratis, pături de iarnă și pijamale groase, că tu și-așa nu știi cum să-ți mai împarți cei 50 de bani pe care-i mai ai, și mai faci și frig. Pachetul e un pas mic pentru omenire, unul uriaș pentru tine. O să fie ziua în care îți mai vin niște bani de-acasă, poa să fie și 10 lei, senzația că n-o să mori de foame în următoarele câteva zile e superbă, dar începi deja să urăști banii, pentru că puteri malefice și ochiul dracului, e ca și cum cineva îi smulge din mână fără să vrei. O să fie ziua în care îți dai seama că abia poți să ai grijă de tine și că ăsta o să fie un argument bun pentru disperatele alea care-ți bagă copii pe gât. O să fie ziua în care taximetristul care te-a adus azi noapte nu-ți ia toți banii, că aia e ziua în care se citește pe fața ta câți bani mai ai în portofel, câtă mâncare mai ai acasă ș câtă hârtie la wc. Cea mai mișto o să fie ziua în care îți dai seama că te transformi într-un om mare și e fix problema ta dacă faci din asta ceva foarte trist sau nu, dacă o să fii ăla care le zice altora c-ai crescut mult și repede și nu se merită și vrei la școală înapoi sau nu.
Și-o să fie ziua în care înveți chestii din toate astea. Ca să fii și tu profund la beție și să plângi, nu de alta.

Pateul e deja clasic. E un imn. Face parte din lecțiile de supraviețuire. O să ajungă un fel de nirvana atunci când nu mai ai timp, chef și bani, mai ales bani, să gătești. Pentru că da, momentul ăsta chiar o să vină. Dacă în liceu strângeai bani de țigări, merdenele și cafea, acum o să strângi bani de țigări, merdenele, cafea și alte 100 de chestii comestibile de la care ți se umflă sânu' dacă nu.
Iei și tu pe pateul ăla mai ieftin, da' să fie ok, îți iei și-o pâine, tot de-aia ieftină, las-o pe aia de 8 lei, că oricum toate-s pline cu porcării, e mai scumpă eticheta decât pâinea, dacă nu ți-o faci tu acasă, desigur, întinzi niște pateu pe pâine și mânci până rămâi fără amândouă. Dacă și tu mânci pateu cu pâine pe stradă, că n-ai timp nici să înghiți, prin București, o să ne recunoaștem. Oamenii cu pateu pe pâine în perioada asta a vieții sunt o frăție.
Poți să mai încerci cu zacusca, da' aia e mai scumpă. Mai bine te rogi de neamuri să ți-o trimită, asta e, tre să vorbești și tu cu ei cândva. Acum e ocazia. Cu iaurtul, laptele și brânza, cartofii, pastele și ce mai găsești tu pe la tarabe mai puțin de 3 lei kilu'. Ieftin și practic, de gătit de mai multe ori, în caz că ți se strică unele în frigider, bagi cartofi, te-ai scos, nu mori azi. Nu pui mult ulei, și-așa e scump, îți face rău, dă-l încolo.

E mai bine decât sună, o să supraviețuiești mâncând, e ok. N-o să mai fie ok în cazul în care ai dependențe, pentru că o să pleci după un pateu și-o să sfârșești dând 20 de lei doar pe dulciuri, iar asta e o dependență ieftină. Dac-o să faci asta și-a doua zi, atunci ai o problemă la fel de mare ca a mea și putem să suferim împreună.

pampam.

10 comentarii:

  1. Având în vedere că titlul a început cu vârsta de 19 ani, se putea încheia cu "și nu prea îmi pasă". Asta pentru că ai tot timpul înainte să schimbi situația. Mai ales dacă nu îți place.
    Mă gândesc că și eu "bag" acum paișpe ore pe zi, de nu-mi doresc la sfârșit decât să nimeresc perna. Dar, cum în viață toate-s trecătoare, încerc să nu bag în seamă ... Tot mai bine să muncești cu mintea, oricum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. gândul că am tot timpul să schimb chestia asta e cel mai frumos. dar tot n-ai cum să nu-ți pese sau să nu bagi în seamă, dude. e un chin, oh duamne,e acel chin, chinul suprem

      Ștergere
    2. Apropo, încearcă și pesmeți cu ceai; verde, că cică-i mai sănătos. Nici nu te-ngrașă, nici nu te lasă să mori de foame ... și-ți "împrospătează" și tractul intestinal.

      Ștergere
    3. am ceai verde, dar dude, sunt la regim de îngrășare. de ce-mi zici tu ceva care nu mă îngrașă, uhm?

      Ștergere
    4. Sper că nu vrei să devii "pufi", acuma ... Altfel, dă-i cu junk-food că cică ajută la-ngrășat. Doar dacă nu ești ca mine, să pierzi într-o zi cât alții într-o lună.

      Ștergere
    5. nu dau cu junk food, că ajung grav. junk food e nașpa

      Ștergere
  2. recomand cu încredere orezul. îl poți prepara în vreo 2000 de feluri, în funcție de ce condiment ai găsit la promoție. trust me, been there, done that!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mi-am luat orez! să vezi distracție când descopăr cum să-l gătesc în cele 2000 de feluri.

      Ștergere
  3. inca nu ai ajuns la dilema : tigare ori mancare (de bataie) ? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ah, lol, nu sunt în faza aia. aleg mâncarea oricum. dar nu de bătaie

      Ștergere