10 oct. 2014

9 motive pentru care introvertiţii nu sunt mişto

Pentru că pupincureala asta, pentru că ideea că acum e mişto să fii şi nebun, şi bipolar, şi anxios, şi depresiv, şi cu tulburare de personalitate şi pentru că oameni care vorbesc despre fără să cunoască.

1. Nu, introvertiţii nu sunt mişto pentru că vorbesc puţin, atent şi cu grijă, gândit, ales, planificat, o să povestesc doar chestia aia, restul dramelor care nu mă lasă să dorm, să mânc, să nu-mi cadă părul nu e nevoie să fie povestite. Tocmai asta e problema.
Toate cuvintele pe care un introvertit alege să nu le spună sunt în el. Aproape toate cuvintele pe care un introvertit alege să le spună sunt oficiale. Nu sunt niciodată 50 de cuvinte despre cât de bună era cartea de aseară şi doar 10 cuvinte despre cât de naşpa se simte şi atât. Sunt mereu mai multe şi alea sunt în el. E ca la punga de pufuleţi, că mânci şi mânci şi tot mai găseşti firimiturile cu sare în colţuri cât să mai bagi mâna de câteva ori. Doar că firimiturile se termină, cuvintele nu. Când cuvintele alea nu se termină, se adună, şi când cuvintele alea se adună, începi s-o iei pe câmpii. De-aia nu e mişto că un introverit vorbeşte puţin şi bine. Mai ales pentru el.

2. Nu, introvertiţii nu sunt mişto pentru că se simt mai bine, se distrează mai bine sau trăiesc mai bine singuri. Să te simţi bine singur constant nu sună nici măcar ok, nici măcar ca ceva ce-ai vrea să faci mai mereu, nici măcar ca ceva ce te face să te simţi bine psihic pe termen lung, dar să mai fie ceva mişto. Nu e ideal să strângi chestii în tine şi să mai petreci şi timp de calitate singur, mai mult decât petreci cu ceilalţi. E ca şi cum ai fi un Van Gogh care-şi taie fictiv şi conştient, câte-o parte din el, doar că nu fizică, n-o să fie un cadou pentru vreo damă de companie şi n-o să faci bani după moarte.

3. Nu, introvertiţii nu sunt mişto pentru că devin nişte înţelepţi prin introspecţie obsesivă. Nu ajungi un înţelept dacă analizezi absolut fiecare detaliu al stărilor tale interioare, în special alea proaste. Ajungi un om care desface inutil firele în 100 de alte fire inutile, care e posibil să piardă contactul cu alea reale şi căruia îi trebuie jumătăţi de ore cu ochii pe pereţi, noaptea, făcând scenarii, până adoarme. Te transformi cu uşurinţă într-o Alice în  Ţara Minunilor care vorbeşte cu mâţe şi pălărieri nebuni. Scenariile se împart pe şi dacă, dar dacă, poate că, oare dacă, să vezi că, nu trebuia să, cum am putut să, puteam să, puteam să nu, cât de bine a fost când n-a fost rău. Te faci cu capul singur şi-i faci pe înţelepţi de ruşine. O să fii şi-o Alice cu cearcăne, în plus.

4. Nu, introvertiţii nu sunt mişto pentru că au o lume interioară plină de imaginaţie, vise, visuri, gânduri, poveşti, filme. Se repetă doar faza cu pereţii şi noaptea, la care se pune toată imaginaţia aia de om interiorizat, deci câte închipuiri poţi să ai pe minut. Probabil că-ţi ia 5 minute să faci din ceva ireal o poveste de pus pe tavan şi-o să simţi cum serotonina ta e o fericită. Probabil c-o să-ţi dai seama că uneori prea multă imaginaţie e chiar prea multă. Şi probabil că într-o zi o să fii şi nebun din cauza asta, dar e ok, lumea are nevoie de introvertiţi nebuni şi mişto. Poţi să-ţi tai şi cealaltă ureche, preventiv. Şi să te lauzi cu două mâţe din lumi în care toţi sunt nebuni.

5. Nu, nu e mişto să faci artă din singurătate, supărare şi alte rahaturi de-astea triste. Pentru că da, artistul introvertit n-o să facă flori din interiorul lui înflorit primăvăratec. O să scrie când nu mai poate, o să picteze când simte că dă pe-afară, o să compună când are ceva aiurea de zis, o să facă ceva când e deja destul şi i se varsă paharele. Şi când o să facă artă din bunăstare n-o să placă, pentru că aşa e prea simplu şi prea fără poveste în spate şi simplu nu mai e actual şi e mai uşor să empatizezi cu dramele altora deât cu bunăstarea lor.

6. Nu, introvertiţii nu sunt mişto pentru că iau lucrurile şi le analizează pe toate feţele din nou şi din nou. Sunt nişte obsedaţi pentru care chestia asta obsedantă devine enervantă şi stresantă şi frustrantă, când îţi vine somnul, îţi mai vine ceva de tocat, când ai terminat de tocat, îţi mai vine ceva de tocat a doua oară. Ăsta nu e cel mai ok mod în care poţi s-adormi. Mai bine numeri oi închipuite. Sau mai bine faci ca oamenii care nu sunt introvertiţi mişto şi te pui în pat şi te culci fără să te gândeşti o oră la ce e bine să sau nu. Dacă te pui la mintea ta, n-o să termini niciodată. Şi dacă te pui pe analizat, n-o să termini cu o decizie care să fie decizia aia, minte-suflet-intuiţie-instinct-fără părere de rău-pe viaţă-fără şi dacă... pe tavan.

7. Nu, introvertiţii nu sunt mişto pentru că văd toate detaliile alea pe care nu le văd alţii. Tocmai asta e problema pentru un introvertit tipicar care nu poa să treacă peste, care stă şi-şi umple timpul cu toate astea, care le bagă-n seamă, care le bagă-n minte, tonul vocii tale când mi-ai zis aia, grimasele, îmbrăţişările se clasifică după cât de strânse sunt, cărţile la linie, pătura la dungă, tipul ăla din staţie avea dungă alba la cravată, iaurtul la iaurt, legumele la legume, borcanele la borcane, hainele după culori, o babă avea azi flori la pantofi, balcoanele din fier forjat care cad sunt cele mai frumoase, 3 nuanţe de mov într-o săptămână nu înseamnă aceeaşi culoare de ojă.

8. Loialitatea n-are treabă cu introvertirea, pentru că loialitatea nu e o chestie generală.

9. Nu, introvertiţii nu sunt mişto pentru că ascultă tot şi pe toţi şi oricând. Asta devine la fel de enervant şi de epuizant şi de obositor şi de plictisitor ca şi vorbitul puţin şi cu grijă. O să vorbeşti puţin şi cu grijă, dar nu despre tine şi-o să te simţi la fel de rău. Ca şi cum n-ai vorbit. O să asculţi ca un bun ascultător ce eşti, dar n-o să te asculte nimeni singura data când o să vrei asta. Pentru că tu eşti un bun ascultător care ascultă mereu şi care nu vorbeşte despre el. Ca şi cum n-ai comunica cu alţii şi nu te-ar auzi. Dar o să ţi se acrească şi-atunci o să fii un introvertit care vorbeşte cu mâţe şi-şi taie urechile şi n-o să mai fii mişto. O să fii din nou un ciudat închis în el, anti social, care nu vrea să stea cu oameni.

pampam.

4 comentarii:

  1. Joe, ție pe cine ți s-a pus "pata"? Pe introvertiți sau pe Metropotami?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pe articolul de la metropotam, că pe mine n-are cum să mi se pună pata

      Ștergere
    2. Hmmm ... deci, a fost un pic de autocritică. Păi, da, trebuia să-mi dau seama. Eu zic că introvertiții nu sunt mișto pentru că uneori sunt dezamăgiți chiar de ei înșiși.

      Ștergere
    3. meh, dezamăgire, ciudă, părere de rău, spune-i cum vrei, tot nașpa e sentimentu'. dar ghici ce, nu e doar la introvertiți

      Ștergere