13 nov. 2012

Seara de Dupa dealuri

Ca sa fim in tema dealurilor.
Slava lui Mungiu pentru ca si-a adus aminte ca n-avem un cinema deschis,da' spera sa gaseasca oameni care cauta film bun.Si-a ajuns cu al lui aici,aseara.Domnu' Mungiu.In sfarsit.
Slava si doamnei profe pentru ca ne-a carat dupa ea si nu s-a clintit pana nu ne-a bagat.

Sa vezi filmu' asta intr-o sala mare,fara lumini si pe-un ecran gigant,e una din chestiile alea de tre' sa le faci intr-o viata.De pe lista cu importante.Zicea o tanti la sfarsit,ca fiecare pleaca cu incarcatura in spate,si-nca duru' filmat nu-i atat de dur ca si ala de-a fost real.Da.Mi-am primit si incarcatura,fiori,zambete,sprancene incruntate,iar de intrebat cand se termina? n-am intrebat si asta poa' sa fie numai de bine.Inca mi se pare ciudat sa contrazici ideea si sa sustii opusu',da' asta,deja,e dupa fiecare.As fi zis despre Mungiu c-o sa fie oficial si de asta,enervant.L-am ascultat cu cata atentie am avut, lipita de caldura.Cat timp a vorbit niste filozofii spuse simplu pentru prieteni.N-am ce zice mai mult,ca filmu' nu-i de stricat cu bombonisme,mai ales ale mele.


Detalii,detalii.
Sala aia a fost atat de plina,c-au stat si pe scarile de langa scaune.Scaunele de la margine.Si eu pe unul din ele.Ar fi fost frumos ca cei doi oameni tineri de pe jos si de langa mine,sa fi tacut macar zece minute,fara pauza.Ori sa fi cascat mai silentios si mai departe de ceafa mea.N-a fost.Ar fi fost frumos ca grupu' oamenilor de 40+ sa stea dracu' mai calmi si sa nu-mi lase impresia ca-s 18- si c-au tras ceva.Ori ca li se trage doar de la prostie,cand glumele proaste n-aveau loc si nici crizele de ras.Ori sa stie ca nu manci ceapa inainte,da' daca manci,te speli.N-a fost.
60% oameni mari.40% noi.

In rest,ei s-au dus pe fundal si de tot,filmu' a ramas cel mai bun.
pampam.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu