Pagini

12 apr. 2014

Copii

Nu există probleme la modu' general pe care să le ai până la 18 ani. De acnee și coșuri se plânge toată lumea, nu mai e nimeni special din cauza asta.

Sunt cazurile alea foarte aiurea, particulare, excepții la care te miri sau nu, care te-ating sau nu, pentru care îți dai ajutoru' sau nu, pe care le bagi în seamă sau nu, dar nu sunt probleme generale ale plozilor. N-ajungem majoritatea la orfelinat, nu tuturor ne mor părinții, nu toți aveam boli cu nume complicate și cu un singur tratament de costă foarte mult, nu toți alegem între mama și tata la divorț, nu toți n-avem ce mânca și mai ținem și nuștiucâți frați, n-avem toți traume, cicatrici, oameni pierduți, animale pierdute, nevoie de consiliere, nu toți suntem cazuri sociale și numere din statistici urâte, când ar fi ok să ai doar școală și păpuși slăbănoage cu păr blond.
Nu ești sigur când te naști c-o să trăiești ceva de genu' ăsta, nu e la general, n-ai probleme serioase în mod normal, dar toți plozii se întrec pe cine are mai multe probleme închipuite, cine se taie mai mult, cine scrie cel mai frumos bilet de adio.

Cum adică, tu pokemon, să vrei să mori, să crezi că viața nu mai are sens, ți s-a pus doar negru în fața ochilor, te simți invizibil și singur pe lume, lumea e urâtă, ești într-o depresie cruntă, iar dacă te pun să-mi zici ce e depresia o să zici că-i aia când plângi mult, c-ai suferit o dezamăgire în iubire. Ce știi tu despre iubire, despre încredere, despre dezamăgire prin clasa a8a sau prin primii ani de liceu? Iubești cam cât iubeai și la grădiniță. Același mod, cantitate diferită.

Și bă, nici copchilul din Singur pe lume nu era atât de singur pe lume. Ai afla pe la 14-15 ani că dracu' nu-i așa de negru dac-ai începe măcar să citești cartea aia în loc de Jurnalul Vampirilor. Că Singur pe lume e o carte care merge și-ți captează atenția la 14-15 ani și că Jurnalul Vampirilor te-ajută la fel de mult cât te-ajută periuța de dinți să faci copii.
Știu că chestiile alea existențiale cu sunt înconjurat de oameni, dar sunt singur sună mișto, da' uite, de-asta îți mai faci un prieten, de-asta ieși din casă, de-asta îți găsești pe cineva la fel de singur și împreună n-o să vă mai simțiți singuri, de-asta faci ceva care te-ajută, altceva decât să te plângi continuu pe unde apuci. Cât pierzi timpu' plângându-te că un prost te-a părăsit, mai bine pui mâna pe ceva care să conteze.
Știu că pare mișto să ne dăm deprimați, da' lasă-i pe ăia care au de ce să fie, că-n rest sunteți atât de enervanți.
Am super-mega-foarte iubit și eu tipi(nu cred asta), am plâns în pernă, da' am citit și Singur pe lume și-am știut că există probleme mai reale pe care le am sau pe care le au alții. Și-atunci nu-i cazu' să-ți faci rău cu mâna ta.

Cum să nu mai aibă viața sens, când tu ești la vârsta la care abia dacă începi să descoperi sensu' vieții, ce contează, ce nu; ce vrei să faci, ce nu; dacă-i ok să fii dezamăgit în iubire după singuru' tip de care ești mai mult fascinată și pe care nu-l iubești neapărat, dacă nu-i ok; ce tre să faci ca să-ți fie bine, ce nu; pentru ce merită să-ți dai atenția, ce nu.

Cum să te simți inutil, rănit, să intri în depresie și lumea să fie urâtă doar din cauză de părinți care nu te înțeleg, colegi nașpa de clasă și îndrăgosteli ratate. Inutil nu ești, că sigur faci ceva care contează. Chiar și hrănitu' câinelui, chiar și dusu' gunoiului, chiar și mersu' la școală care menține sistemu', îți face o bază și-ti aduce bani de buzunar. Cu banii de buzunar îți iei o ciocolată și te simți super bine. De ce să te omori cu false drame totale, când poți să mânci o ciocolată și să trăiești viața de pokemon la 14-15-16 ani, fără porcărioare de-astea micuțe de le faci tu uriașe.
Pe 3 sferturi din noi nu ne-au înțeles părinții. Ai ocazia să pleci, să te pui pe picioare și să te întorci când i-ai convins că nu greșesc dacă te înțeleg. Oricine a trecut prin faza cu prima așa-zisă iubire, primul om care face ce vrea din tine, prima dezamăgire, prima criză-n pernă, primul dor. Și ce? Singurii care-au murit au fost ăia care n-au înțeles că asta nu-i o problemă care să pună capăt. De oameni nașpa o să dai în jumate din timp, da' noroc că există și oameni mișto. Viața urâtă, când nu e urâtă de la început, ți-o faci singur așa când începi să te scremi și nu ai ce screme.

Iar asta cu depresia, care e superbă, majoritatea ălora care suferă de depresie nu conștientizează în 2 timpi și 3 mișcări și-apoi strigă că-s depresivi. Nu fac paradă, și-o tratează. O cauză principală pentru depresie ține de întâmplări stresante din viața ta, personale. Ce stres crescut ai tu? Vă rog, vă rog, vă rog să vă prindeți că stresu' și depresia și rănitu'-n inimă nu țin de un tip peste care dai până la 18, de prieteni proști, de nu mai am bani de bomboane, de mama care țipă la tine.

Cum să fii atât de dramatic și stors de energie, când alții au motive reale și când tu nu faci decât să-ți umpli timpu' prost.
Nu te pregătești cu probleme închipuite. Te pregătești când o dai din rahat în rahat pe bune. Până atunci poți să te enervezi că ai tăi nu te înțeleg, să te crizezi că tipu' de liceu nu te observă, să-ți comentezi colegii care te comentează, da' problemele superficiale rămân probleme superficiale. Nici nu ți se dă ocazia să fii trist, iar asta ar trebui să fie fericire maximă.
Chillax!

pampam.

12 comentarii:

  1. Cred că mulți dramatizează, dar e ceva tipic vârstei. Și eu fac asta uneori, am făcut-o, de-abia am 16 ani, dar conștientizez, mai devreme sau mai târziu, cât de prostește m-am purtat ”cândva”. Nu cred că e ceva atât de nasol să dramatizezi, mai ales la vârsta asta, dar trebuie să-ți revii apoi. Sunt multe persoanele care fac din țânțar armăsar, așa cum ai zis și tu.
    Se spune că orice problemă e importantă, chiar și a celor mai tineri, chiar și a copiilor. Nu cred că omul se gândește la problemele majore ale celorlalți atunci când el își bate capul (și, eventual, și sufletul) cu problema lui... minoră, în esență, dar colosală atunci când e trăită.
    Accept și încerc să înțeleg unele probleme ale copiilor/adolescenților din ziua de azi, dar unii chiar au tendința să exagereze. Tot timpul. Trebuie să învețe că schimbarea începe de la ei și să se bucure de fiecare lucru mărunt. :) Până la urmă, nu e o tragedie dacă ți-ai rupt o unghie sau dacă prietenul tău, de care te-ai îndrăgostit în câteva ore, îți zice după vreo două-trei săptămâni că e timpul să vă despărțiți.
    Ceea ce cred eu e faptul că unii chiar au uitat să-și trăiască viața, copilăria, cu toată frumusețea ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tocmai, aia e ideea. dramatizăm, ok, e specific adolescenței să crezi că nimicurile tale sunt cele mai grele chestii, dar unii nu conștientizează mai devreme sau mai târziu. să faci din țânțar armăsar tot timpul nu te-ajută să treci peste. e ca și cum își fac rău voit. cerc vicios.
      ai zis și tu că schimbarea începe de la noi și că unii uită să-și trăiască copilăria. pe mine ăia mă enervează. și chiar cred că dacă atunci când ți se rupe unghia te gândești că cineva de aceeași vârstă are probleme mult mai mari, asta o să te schimbe.

      Ștergere
  2. Lasă-i, băi Joe, că se dau şi ei în(tr-un) spectacol. C-aşa-i vârsta la unii. ... Chillax ăla se lasă cu mers la "toa"?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu-i las, că mă enervează și-mi place să mă iau de ei:)
      chillax se lasă cu stare zen, bre. depinde ce faci ca să chillax. poate ajungi și la toa

      Ștergere
    2. :-) Citisem pe undeva cum că "Free your mind and your ass will follow" .. Ăsta da, zen! Că doar trebuie să nu mai ştii de tine, nu?

      Ștergere
    3. aha, o știu și eu. zi tu dacă nu-i mișto
      crecă tu știi mai bine cum e să nu știi de tine:P

      Ștergere
    4. Nu-mi aminti, te rog ... Dacă şi tu eşti genul, du-te să te-nţepe-n venă, să vezi cum e! Chillax maxim!

      Ștergere
    5. :)))nu-i ok. într-o zi viața ta o să fie afectată rău de acest comentariu incriminatoriu. dar o să fiu acolo ca să te susțin

      Ștergere
    6. Păi să fii acolo, că mă ia lumea la palme! Măcar de la tine, cu plăcere ...!

      Ștergere
  3. Ce bine le zici! Mi-ai adus aminte de cat timp am pierdut pana pe la 20 de ani gandindu-ma la falsele mele probleme. Cate emotii irosite aiurea! Pacat ca ne dam seama asa tarziu de chestia asta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. săru' mâna. eh, știi cum e, unii învață mai târziu, alții niciodată. mai aiurea e de ăștia care m-au înjurat după postare, dar pf...

      Ștergere