29 dec. 2014

Pașii spre iluminare

Osho vă vinde lecții din astea pe bani. Eu vi le dau gratis și din experiența mea tânără și fabuloasă, ca să vă simțiți și voi tineri și fabuloși mereu. Știu că toată lumea are chestia aia de an nou în prima zi când te trezești după ce-ai băut șampanie cu vin și cola toată noaptea. Chestia cu de anul ăsta, de astăzi, o să fiu altfel, o să mă schimb, o să fie mai bine, eu o să fiu mai bun. La mulți  nu ține, tocmai pentru că mulți nu știu pașii sau nu țin cont de ei.

Caută-ți arhivele de-acum 1, 2, 3, 4, 8 ani, de pe vremea aia când foloseai messenger și-aveai adresă jenibilă, caută-le ca să vezi cât de vai de capul tău erai. Știu că le-ai șters atunci când te-a enervat boul sau vaca cu care-ai fost în viața asta și nu mai vrei să recunoști, toți avem o chestie de-asta de-o numim doar chestie, e ok, dar caută-le. Mereu rămân arhivate undeva ca să le găsești și ca să-și bată joc de tine cu propriile cuvinte și propria viață. O să te-ajute, pe bune. O să-ți vezi limita prostiei, vocabularului infect, prostiei, retardului, prostiei, limita, în general. O să ți se facă rușine mare cu tine, cu boul de-atunci, cu prietenii de-atunci care nu mai sunt și-acum, cum am putut să zic, să fac, să cred, să accept așa ceva, și-o să știi să nu mai faci. De la anul scrii și tu nu știu în loc de nush, alegi un bou mai mișto cu care nu ți-e rușine la următorul sfărșit de an, accepți ca prieteni niște oameni mai ok care rămân așa și acolo mereu, tot răul spre bine, o să vezi.
Cu cât schimbi mai mult din lucrurile care te fac să-ți dai palme, cu atât mai puțin o să te usture fața.

Sau caută-ți jurnalele. Pozele. Mesajele. Oamenii cu care-ai fost o scârbă. Hainele. Mâncarea arsă. Orice chestie care-ți spune că nu erai în regulă, nici măcar cât ești acum.

Și-n cel mai rău caz, dacă se întâmplă și nu-ți găsești arhivele, gândește-te. Poate e greu să faci asta în ultima zi din an când te chinui s-arăți bine sau în prima zi din an când te chinui să nu te doară capul, dar încearcă puțin.
Gândește-te la toate prostiile de le-ai făcut, dar nu din alea ușoare-am furat roșii de la tarabă când eram mic. Din alea de nu vrei să ieși din casă câteva zile, că ți se pare că știe toată lumea și nu poți să concepi, eventual de s-au terminat și aiurea, și vezi ce simți. Dacă vrei să-ți faci o groapă adâncă în care să te-arunci și să te-acoperi, atunci e bine, subconștientul tău îți spune erai vai de tine, ce-o fi fost în capul tău, dar lasă, ești pe drumul cel bun, poți și fără groapă. Dacă nu vrei groapă, atunci ești încă un rebel la 17 ani care trece pe roșu și ia gonoree în baia de la bar, dar lasă, mai e timp la revelionu' următor.

Și dacă nu poți nici să gândești, pentru că-ți pasă mai mult ce vrei să bei la noapte și pentru că ești bine cu tine și prostiile tale, atunci, prietene, ești un fericit care trăiește liber, tânăr, liniștit și fără chinuri sau probleme profunde, așa să-ți ajute zeii, fericitule care ești, o să mori târziu!
(probabil ai făcut și tu niște lucruri urâte ție sau altora, dar ești prea nașpa să conștientizezi, de-aia, în fiecare an, cineva din lume se roagă constant la karmă. sau probabil nu)

În ideea asta de pozitivism, an frumos plin de unicorni roz, mov sau de care vă plac s-aveți!

pampam.

6 comentarii:

  1. Eu tot cred că m-am urcat deja pe-un norișor dintr-ăsta Zen, ori încerc să mă sui pe el de la o vreme - mă bucur că tu ai găsit deja un scaun, deci ai trecut la nivelul 2 - iar Iluminarea a început să scoată aburi din mine.
    Probabil că mă înșel, însă măcar sunt conștient de asta. De aia cred că am avut dreptate cu bio...degradabilul. Însă, cum spui tu, e bine să mai aruncăm - măcar la an - un ochi în urmă și să vedem cum putem ... deveni.
    Să fii iubită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nah, norul e mai mișto decât un scaun, mai încearcă, e fiecare cu norul lui zen.
      iubire la toată lumea, yay

      Ștergere
  2. Oare atunci când doi nori dintr-ăștia zen se întâlnesc, iese cu fulgere și tunete?

    RăspundețiȘtergere
  3. Am avut şi eu un moment interesant de genul acum câteva seri şi m-am gândit la câteva faze penibile pe care le-am provocat sau în care am fost implicată şi pot spune că am fost o retardată convinsă, dar nu pot zice că regret ceva. Mi-a fost aşa puţină ruşine, dar mna. Shit happens
    Nou an fericit să ai! :D *iar te citesc dintr-un loc interesant, dar nu zic de unde*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. băi, nici eu nu le regret, c-așa mai înveți chestii, dar nu e ca și cum le-aș repeta acum.
      e bine că mă citești, nici nu mai contează de unde. an bun!

      Ștergere