30 mar. 2014

Care-i faza cu cutremurele?

Aș putea să mor împușcată, înecată, probabil arsă, călcată de mașini, da' n-aș putea să mor în cutremure. Mă lasă sufletu' la fiecare cutremur, frica mea principală e că mă prinde cutremurul în pijamale și-o să fiu nevoită să ies în pijamale afară, și cred că m-ar lăsa inima chiar înainte să înceapă să se cutremure lumea cu adevărat. Doar imaginea unor bucăți de beton care cad peste mine mă face să vreau să mor înainte de asta. Măcar să nu le mai simt deasupra mea. Nu e palpitant să trăiești cutremurele de-acum cu povestea cutremurului din '77, pe care o știi de la ai tăi, imaginată în cap și exagerată în alte o mie de feluri. Scenariile apocaliptice despre tot sunt specialitatea tipelor.

Problema e că un cutremur la 18 ani e altfel. La 5-10 ani nu-ți pasă foarte mult, că ai tăi nu vor să-ți provoace un atac de panică și nu-ți explică dacă muriți.
Dar nu poți să mori la 18 ani și nici să nu te panichezi. Că nu poți și că ar fi normal să realizezi că n-ai făcut decât să treci peste 1m50, să mergi 12 ani la școală și poate să te descoperi cât de cât. Bine, te-ai îmbătat, halucinat, împerecheat, da' nu e ca și cum ai făcut pe bune ceva, la modu' uite, mi-a ieșit și mie ceva în toți anii ăștia și nu m-am frecat doar pe banii, casa și grija altora. Practic, ai făcut aproape nimic. Bine, există copii care muncesc și se întrețin de mai mici, dar eu nu zic de ăia. Eu zic de mine, o sedentară care a făcut bani doar din bursă și din banii de la neamuri, și de alții la fel ca mine.

Nici măcar n-am dat bac. Nici măcar nu m-am înscris la bac. Dac-o întrebi pe bunică-mea, nici măcar n-am învățat să fac borș moldovenesc. Dacă-l întrebi pe Omul Tată, nici măcar n-am învățat să-mi mătur în cameră. Dacă le întrebi pe babele neamului, nici măcar n-am învățat să fiu feminină. Dacă mă întrebi, nici măcar n-am reușit să plec de-acasă și să mă lovesc cu capu' de sus și să nu fie nimeni care să-mi întindă o pernă moale.
Adică, dacă n-ai fost un mare ratat, până pe la 30-40 de ani tre să fi făcut ceva, orice cu viața ta. 5 lei c-ai vândut o chestie, ți-ai luat un cort în care te lăfăi, ți-ai luat o rulotă în care trăiești și faci înconjuru' lumii, faci muzică, pictezi tablouri, desenezi portrete pe malu' mării, scrii cărți urâte pe care le vinzi, inventezi poezii proaste care prind la public, ți-ai găsit un tip, un om, un moș care te crește cu bani, ți-ai găsit sufletu' pereche cu care faci combinații și trăiești din pădure în pădure, job-uri serioase, facultăți, familii, ești liber, rebel sau constrâns, da' faci ceva care te ține în viață.

(o pungă de aurolac  nu e chiar ceva potrivit. sau o gură de canal. sau un rest de țigară de pe jos. sau alte resturi. sau alte lucruri de le fac ăia care par că sunt în viață și că probabil au bani și tu nu înțelegi de unde îi au. să te târâi prin viață ca un boschetar nu e cine știe ce, chiar dacă asta te tine în viață)

Tot ce am eu sunt 42 de lei de alocație, o pensie de urmaș și banii Omului. Adică bani pentru care nu fac nimic.
Tot ce-am făcut a fost să cresc 1m70, să aproape termin liceul, să mă complic tare cu probleme adolescentine și să-mi pierd timpu'.
De aia nu pot să mor. De aia nu mi-a venit timpul. De aia, nu știu cât de grav e, vorbesc cu fiecare cutremur și-l rog să se oprească. Te rog, te rog, te rog. Mai ales dacă sunt în pijamale. Și mai ales dacă simt că n-am făcut mare lucru cu viața mea și nu sunt bine cu chestia asta.

Să vă rugați cu mine la următorul cutremur. Poate dacă suntem mai mulți...

pampam.

8 comentarii:

  1. pampam-ul pune cireasa pe "porcul" destinului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. porcul destinului e nașpa! să dispară!

      Ștergere
  2. uite o manie în plus: dacă te prinde cutremurul și n-ai nici măcar pijamale? ă? la asta nu te-ai gândit. poți să-mi mulțumești de pe acum pentru o nouă psihoză :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))mulțumeeesc camiii. brusc, vara fără pijamale nu mai are farmec.
      încep deja să mă gândesc la revanșă

      Ștergere
  3. Când eram mic, am prins un cutremur prin '86, eram deja în pat, nu mai ştiu dacă era seară sau deja noapte, însă vreo câteva seri după aceea mi-a fost foarte frică să merg la culcare. Cam "creepy" cutremurele astea ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. uite-mă, așa mi frică mie acum. aseară m-am panicat, că mi se părea că tremură televizoru'. e și mai creepy să crezi că e cutremur și să nu fie

      Ștergere
  4. E cam nasol dar asta e....mergi mai departe!!! Si eu am o groaza si mai sunt si mamelucii de la tv care panicheaza lumea...pam-pam si uite asa nu mai închizi un ochi noaptea iar a doua zi bibliotecă si cursuri de la 8! So sweet life!!! :*

    RăspundețiȘtergere
  5. ce bine că nu mai ascult mamelucii de la tv de ceva timp

    RăspundețiȘtergere