Cum mă pregătesc pentru alzheimer

Strâng tot ce apuc și tot ce se poate strânge.
Camera mea e un întreg maldăr format din alte nuștiucâte maldăre. Când nu-mi fac curat, tre să pășești și să ocolești ca o căprioară, c-altfel te lovești și-o să și țip că mi-ai deranjat dezordinea, iar când îmi fac curat, tre să-ți rezervi timp ca să cauți prin dulap, sertar, sertăraș, cutii, orice, ca să găsești. Și dacă îmi fac curat, arunc saci de rafie plini cu lucruri de-acum 2, 3, 5 ani, nu pentru că vreau neapărat să le-arunc, ci pentru că mă gândesc că nu mai am loc de viitoarele și-o să apar la emisiunile alea de vin unii și te scot de sub lucruri pe care le-ai adunat și la care nu vrei să renunți.
Mintea e un întreg maldăr, sufletu', inima, creieru', eu, toată, sunt un maldăr.
Curățenia e complicată, că se împarte în lucruri de aruncat, lucruri de păstrat și lucruri teoretic, de aruncat, practic, de păstrat și înghesuit pe altundeva.

Strâng chestii de la oameni, locuri, nasturi, bilete de tren, bilete de autobuz, cărți de vizită, semne de carte, poze, desene, bilețele, ambalaje, sticluțe, foi, caiete, jucării, miniaturi, etichete, cadouri, cutii, pungi, prostii. Strâng și foarte multe amintiri, detalii, blabla, da', în principal, sunt disperată să mă umplu de lucruri palpabile. Că mi-e să n-ajung într-o zi singură, pustnică, senilă sau doar într-o criză sentimentală de dor și să n-am pe ce pune mâna. O felicitare de la o prietenă, un bilet de la un fost, o mărgea de la bunică-mea, un bilet dintr-o vară mișto, niște lumânări de la 18 ani, o țigară din dimineți frumoase, o imagine cu Oama tânără, contează să n-am doar o amintire care mă face să zâmbesc, da' pe care n-am de unde s-o apuc și asta să mă frustreze. Plus că nu mă bazez pe mintea mea și-mi place să-mi sară în ochi lucruri care mă fac să zâmbesc la gându' că. E un fel de masochism la un alt nivel.

Mă enervează foarte tare pozele care nu-s printate, locurile din care plec și plec fără nimic și oamenii care trec prin viața mea și nu-mi lasă ceva de păstrat în sertar, dulap sau cutie. Asta o să însemne că printez poze singură, mă întorc în locuri până m-aleg cu ceva și apar în viața altora până-mi dau de păstrat. N-a negat nimeni nebunia mea.

Strâng tot ce-apuc din obsesia de-a păstra cât mai mult tot ce-ajunge la mine, din obsesia de-a nu pierde din esență, din obsesia cu oamenii care te fac cine ești și din obsesia pe care mi-a stârnit-o un domn care m-a luat la ia-mă nene! și care mi-a dat o carte cu Cine sunt eu?
Pentru că cred că oamenii te formează și amintirile păstrează și te păstrează. Cu cât mai multe, cu atât mai bine.

Strâng pentru când o să fiu foarte bătrână, deși nu-mi doresc. Preventiv.
Strâng pentru că există și alzheimer, și posibilitatea oamenilor care pleacă, iar eu vreau să rămân măcar cu atât. Preventiv.
Strâng din plăcerea mea și din plăcerea pentru restu'.

pampam.