13 iul. 2014

Am ruinat 6 vieți. 6-n plm.

Sunt o stresată, o crizată și despic firul în 100 de multișor. Dar măcar recunosc, știu că nu-i ok, c-aș muri de stres până la 30 și-ar fi trist să mor doar de stres, și-atunci mă zbat să schimb asta. Mai nou, îmi iese acu' că nu e liceu, nu e bac, nu e perioada aia urâtă, grea și stresantă care-a trecut, mă fâțâi cu trenu' din 2 în 2 zile și prind răsăritu' la 6 cu muzică mișto de tren. Dar na, nu e nevoie să te stresezi tu, că te stresează alții mai stresați și stresanți decât tine, fix când ești tu zen maxim, fix când ai crezut că nu mai mori din asta, fix când nu-i momentu'.
Adică de ce să vrei să fii mai bine, când poți să fii un stresat enervant și obositor care mâncă zilele altora și-și consumă timpul prost?

Aveam tren București-Galați la 8:20, azi dimineață. Mă trezesc la 7:00, că așa zisă taică-meu, că așa zisă gazda din București, că aveam timp și că mai era o oră și 20 de minute și nu-s genul care se mută cu cortul în gară sau autogară ca s-aștepte trenu' sau mașina. La 7:15 eram gata. Până la 7:25 am fost forțată să beau lapte, n-are treabă c-am intoleranță la lactoză, uneori cred că bunică-mea și-a făcut clone pe care le-a trimis în lume să mă oblige să mânc mereu și orice. Pe la 7:30 am plecat.
Practic, am fi putut pleca la 7:15. Practic, nu s-a întâmplat nimic, dar totul e o dramă.
Când am ieșit din bloc trece autobuzul magic care duce la gară și taică-meu începe și se crizează că uite, cu 3 minute dacă plecam mai devreme îl luam, vezi ce înseamnă să te trezești târziu și să nu pleci mai devreme? mai bine plec cu o oră înainte și să stau acolo, gata, ăsta s-a dus.
Evident că începe și gazda.
Evident că eu tac, pentru că nu mă prind unde apare vina mea.

Nu mai vine niciun autobuz magic. Luăm altu', coborâm și așteptăm iar. Încă nu vine niciun autobuz magic.
Taică-meu: hm, vezi ce înseamnă, asta e, ghinionu', dacă plecam mai repede, acu' stai și-aștepți.
Gazda: acu' eram deja la gară.

Vine autobuzu' magic, ajungem la gară.
Gazda: hai la o masă, ceva. (se gândește mai bine) ah, da' cât e ceasu', oare? aoleu, e 8:10, hai mai repede la casa de bilete că se-nchid, măriți pasu'.

Evident că gara aia e cât un oraș întreg și casa de bilete pentru România e la mama dracu', pusă după casa de bilete internaționale, sala de așteptare, magazine. Ajungem la aia, 3 bilete, aia zice vai, vai, pleacă trenu' și nu-mi mai dau voie să vă vând bilete (ce e prostia asta, oricum?). Lu' taică-meu îi cade fața, gazdei îi cade fața, prietenei mele îi cade fața. Eu râd. Pentru că, pana mea, e un tren, ok, l-am pierdut, și, unde-i problema? Nu trebuia s-ajungem nicăieri, nu era nimic fixat, numa' acasă, oricând. Hai se ne omorâm între noi, nu mai există 2 trenuri spre Galați, nu, ne-am pierdut viețile acum cu chestia asta, suntem ruinați, am rămas fără case, haine, bani, vai de capul nostru, nu există nici mașini spre Galați, de parcă deja ne luasem biletele și le-am pierdut, ce păcat suprem, se prăbușește lumea peste noi și eu sunt vinovată pentru toate.

Zic hai să luăm mașina, asta e, calmați-vă, e un tren, vă stresați aiurea, plus că e și mai ieftin la mașină. Le-a luat ceva să proceseze informațiile astea complicate și să se hotărască dacă vor să miște picioarele de acolo.
La 9:30 mă așezam, la 10:25 plecam și la 2 am fost aici, în viață și acasă.
Dar în timpul ăsta mi-am dat seama cât îmi doresc să plec de-acasă, s-a aprins taică-meu, gazda, hai să ne stresăm și pe altele dacă tot am avut motivul ăsta de doi lei, hai să țipăm ca maimuțele și să ne luăm unii de alții, s-a aprins maică-sa minunatei mele prietene, iubitu', duamne, ajungi cu o oră mai târziu și nu ajungi cu trenu', dramă și tragedie, asta era, sună telefoanele, cum ai ajuns acolo, cine a putut să facă asta, cade iar lumea peste noi, pf, e Georgiana care a îndrăznit să se trezească cu doar o oră și 20 de minute înainte de tren, nu ești în stare să te trezești, ce ratată, ne strică toate viețile, nu merită nicio privire măcar, ne-a făcut să dăm cu 20 de lei mai puțin și să mergem cu aer condiționat în mașină, pf, exil.

Nu vorbesc cu nimeni de la 11. Îți ia prea mult din timp, plăcere, viață și energie să te încarci cu oameni de genu' și cu stările lor. Nu vreți să muriți doar din stres. Nu vreți să fiți triști. Nu vreți să vă consumați din prostii de-astea de le fac ăștia niște chestii uriașe. Nu vreți s-aveți părinți stresanți, gazde rele, cunoștințe crizate și prieteni care dau importanță la nimicuri.

pampam.

10 comentarii:

  1. Îți dai seama ce persoană importantă ai fost? Toți ceilalți s-au învârtit, precum sateliții, în jurul tău!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, să-și miște fundurile de satelițli stresați și să se învârtă îaltă parte, că eu pot să nu fiu importantă.
      vezi că ți-ai distrus viața când ai vorbit cu mine

      Ștergere
    2. Hai odată, că pierdem și trenul ăsta!

      Ștergere
    3. am mers 8 ore azi. du-te fără minee. simte-te libeer și nesiliiit

      Ștergere
  2. acum înțeleg cine e unul dintre motivele apocalipsei. rușine, georgiana, rușine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. căcat. m-am dat de gol, mai sunt și proastă, măcar acu' ai pile la apocalipsă.
      vezi că și tu ți-ai distrus viața când ai vorbit cu mine

      Ștergere
    2. o, vai, nu retrag! nu te mai citesc, nu te mai cunosc! cine ești tu și de ce scriu la tine?

      A! stai! nu-mi pasă de apocalipse și îs un motiv de apocalipsă de la care poți învăța câteva trucuri.

      deci. ce ziceai?

      Ștergere
    3. dacă mă gândesc, tu chiar ai nume de apocalipsă. adică bucur, rili? oh, a venit bucur peste noi și ne-a distrus. ok, e ciudat, o să învăț de la tine

      Ștergere
  3. Uoo Joe, somnorosa care frange destine! Stai, SASE destine! Da? La prosTV cu tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. du-te, mă, dacă nu-mi fac ăștia program propriu, degeaba. măcar atât merit

      Ștergere